2,617 matches
-
și Septentrională fascinează pe cercetători de mai bine de un secol, într-adevăr, nu putem privi o bună fotografie a aliniamentelor de la Carnac sau a triliților gigantici de la Stonehenge, fără să nu ne întrebăm despre scopul și semnificația lor. Rămâi încremenit în fața măiestriei tehnologice a acestor agricultori din epoca pietrei șlefuite. Curn au reușit să înalțe la verticală blocuri de 300 de tone și să ridice lespezi de 100 de tone? În plus, asemenea monumente nu sunt izolate. Ele fac parte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de la Cadran. Tot în primul număr mai apar și alte două texte, unul semnat Mihai Beniuc, Ființe, în genul prelucrărilor, la nivel prozodic, blagiene după textele folclorice: "Fără formă, grea, stângace/ Firea oarbă, tace, tace.// Sclave unei legi fatale/ Au încremenit cristale.// Răsărind greoi din tină/ Plante pipăie lumină.// În priveliște de seară/ Stă la pândă ochiu de fiară.// Omul în lumina slabă/ E neliniștit și 'ntreabă." E aceeași poezie ce se apleacă asupra destinului omului care pare a se scufunda
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o altă zonă spațio-temporală care trebuie cucerită. Există un demon al călătoriei care pare a nu-i da pace, care determină multiplicarea ipostazelor lirice în interiorul aceluiași poem: "Undeva în China Meridională am străpuns un om galben cu baioneta;// Astfel am încremenit ștergându-mi baioneta de sânge cu batista/ și fără să știu am început să mă-nchin;/ laolaltă pentru morți și pentru vii la mânăstirea Sfânta Felicia" (Moment solemn). Metamorfozele acestea relevă o structură interioară aparte, eul poetic împrumută astfel adesea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
redusă la minimum. Notațiile sunt sumare, surprind banalul vieții, elementul pitoresc este și el prezentat ca unul care nu depășește limitele cotidianului, nimeni nu mai pare mirat, impresionat de tabloul prezentat. Imperfectul impune și de această dată senzația de lume încremenită în starea respectivă și de încetinire a mișcărilor, de reducere a lor la minimum. Imaginii aparent angelice de la început, "Tramvaiul vechi era tras pe linia moartă,/ la o casă o fereastră era deschisă la etaj;/ era cald, prea cald și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din viața viitoare/ ca să murim drepți ca paiul grâului". Se păstrează și ceva din tonalitățile exersate de grupul de la Sibiu, o impresie de deplasare în spațiul legendei, al visului care anunță onirismul de mai târziu. Revolta e până la urmă împotriva încremenii lumii în tipare, totul e clișeu și orice atitudine, orice cuvânt, orice scriere nu reușește parcă să scape de mania asta a stereotipiilor. O revoltă cu atât mai ciudată se produce aici cu cât ea nu presupune încercări violente de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
diafaneizarea și pierderea în universul fictiv, e, de fapt, o lichefiere ("se prelinge"). Ekphrasisul e vizibil și aici, totul se strânge într-un univers de hârtie, bidimensional, totul e încremenire, ca și cum lumea ar fi surprinsă într-o fotografie: "Astfel am încremenit ștergându-mi baioneta de sânge cu batista". Raporturile de cauzalitate sunt excluse ("fără să știu am început să mă-nchin"), e o lume guvernată de hazard (moartea sau viața și-au pierdut orice sens) și, în consecință, modul de construcție
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
contemporană unde ineditului i se acordă, în continuare, o importanță covârșitoare, poate și pentru că doar astfel se poate poetiza existența cotidiană: "unde întunericul își mușcă și acum mâinile așteptându-te." sau "Și ploaia lăsată afară la ușă/ ca o monedă încremenită în gălbenușul palmei", " Și viața se privește indiferentă în oglindă, -/ își face cu tine nodul la cravată,/ iese în oraș, cumpără ziarul, se oprește la cafenea, flecărește..." (Negru de fum, albă zăpadă), "Deasupra timpul se prăbușește ca pielea de pe-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
însăși", Lucian Valea, Generația "amânată", Editura Limes, Cluj-Napoca, 2002, p. 38. 40 "Sintagma generația războiului conține în semantica sa sugestia deceptivă și tragică a unei grupări a cărei afirmare suportă vicisitudinile istoriei. De aici până la ideea provizoratului estetic, a talentului încremenit în proiect, a unei traiectorii literare subminate de însăși (sic) condițiile în care-și face apariția, nu mai este decât un pas.", Alexandru Funieru, ""Generația războiului" și dilemele tranzitivității (I)", în Agero, revista pe internet a Asociației Germano-Române. 41 "Nici
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Vino pe podul de fier, mîine la ora 3 d.m.»”2) Ceea ce li se întîmplă ulterior naratorilor diferă. Primul adoarme cu „lampa uitată aprinsă pe masă”, somn agitat, în care visează un personaj straniu, amenințător, care așteaptă să-l vadă „încremenit de-a binelea”. După o ezitare, al doilea se decide să dea curs misterioasei invitații. Cei care îl iau de pe „podul de fier” fac figură de inițiați: împreună cu oaspetele, presimt o dramatică schimbare de paradigmă. „Deodată, lumina fu stinsă și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spre seară. Pe vremuri ca aceasta, îmi place în chip deosebit să stau în cîmpia întinsă și goală. De aceea, desfac o umbrelă și plec la șosea. Nimeni, nimeni , nimeni. (subl. m.) Boschetele stufoase de pe vară, teii înfloriți din mai încremenesc în tristeță desfrunzită și sură. înaintez pînă departe, la Hipodrom... Zările sînt moarte. (subl. m.) Numai glas de ciori și de crengi vuind în vînt” . ( Jurnal, I, ediție citată, p. 99. însemnare din 28 noiembrie 1898). 6. O asemenea scenă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
corecție În scopul salvării ei, aflată În pragul prăbușirii și nu pesimismul autorului e vinovat, ci individul care urmează calea oferită parcă de o forță universală imuabilă. Personajele clasice nu sunt Înzestrate cu capacitate de autotransformare, ele sunt tipuri umane Încremenite În starea morală pe care o ilustrează, posedă parcă ceva În plus decât există În realitate, răul devine și mai rău, urâtul devine mai urât și traiectoria continuă fără opreliște. Ele au menirea de a trezi reacția antia cititorului, de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
primăvara și toamna [...]. Tuturor celor care sunt un pic temători și ciudați. Sunt câteva vietăți de noapte și creaturi de care nu-i pasă nimănui și în care nimeni nu crede. Ele stau ascunse tot anul. Iar apoi, când totul încremenește și se face alb, iar nopțile s-au lungit și toți au căzut în somnul lor de iarnă - atunci acestea ies la iveală"787. Lumea iernii este lumea celor neadaptați la "universul" verii. Precum în momentul precedent, se întâmplă adesea
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
sub presiunea marilor centre de putere ale Occidentului. Mulți din patrioții atât de activi pe internet trăiesc acolo, beneficiază de un standard de viață superior, de bursele și salariile Occidentului, dar doresc ca țara să rămână neatinsă de „păcatele civilizației”, încremenită în postura idilică pe care o construiesc în visele lor de înstrăinați nostalgici. Le vine greu să accepte că, dacă vrem să trăim ca în Vest, trebuie să renunțăm la ifose naționale, la păguboasa mentalitate de a ne „apăra sărăcia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sub presiunea marilor centre de putere ale Occidentului. Mulți din patrioții atât de activi pe internet trăiesc acolo, beneficiază de un standard de viață superior, de bursele și salariile Occidentului, dar doresc ca țara să rămână neatinsă de „păcatele civilizației”, încremenită în postura idilică pe care o construiesc în visele lor de înstrăinați nostalgici. Le vine greu să accepte că, dacă vrem să trăim ca în Vest, trebuie să renunțăm la ifose naționale, la păguboasa mentalitate de a ne „apăra sărăcia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (h) "Poate că Sfânta Vineri a avut dreptate. Poate să fie!... Destul când Petru privi la ea așa cum dormea în leagăn, el stete cu sufletul amorțit și nu sufla mai mult în fluierașul cel vrăjit... Era încremenit de minunat ce se minuna... Ba! frumoasă era,... frumoasă!... Mai frumoasă decât chiar cum ți-ar părea că ar fi să fie Zâna Zorilor... Mai mult nu vreau să zic!..." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (i) "Să nu mă lași! Trebuie
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cafenea, unde soțul ei acum pensionar juca biliard. M-a înnebunit, începu să-mi spună dânsa, cu Brăila lui, că ce bine era acolo, că așa viață n-o să mai găsească el. În fundul cafenelei, în sala de biliard, Teichert, a încremenit cu tacul în mână, văzându-mă că vin cu soția lui după el. După ce a trecut emoția, după ce i-am spus că sunt tinerelul din baltă, Teichert și-a făcut cruce, necrezând că nu sunt vis, ci realitate. La un
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
înlocuită de vagonete. Lipsesc Ugolinii cu fiii pentru ca tabloul să fie aidoma infernului. Când ieșim la lumină, am impresia că uriasul Charon se ia după noi. De aici aproape de grotă, urcăm o pantă pronunțată într-o stranie pădure care a încremenit aidoma ca în basme. E o pădure pietrificată. Petrified forest. Ca și fecioara adormită din basme pădurea așteaptă mâna vrăjitorului ca s-o deștepte și să-i dea viață. Câțiva stânjeni, frumos aranjați, îți dau impresia lemnelor reale, care urmează
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
nobile finalități. Grația practicantului de elită în etică este convertibilă în rezultat valid ori de câte ori conștiința de sine reușește întinderea punții celor două teritorii existențiale, adică ori de câte ori dexteritatea nu devine oarbă, iar mănunchiul de date obiective nu rămâne un agregat artificial încremenit în neutralitate independentă și detașată. Conștiința își evidențiază dubla ei funcție: "ea este, pe de o parte, un factor catalizator de creștere și de modelare autointegrare dinamică a personalității morale; pe de altă parte, este un factor reglator de optimă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
toți, cu înfocatul Bolero al lui Ravel, și ar fi fost destul. Am fi fost mulțumiți. Dar când micul și tihnitul nostru canal din câmpie s-a dat de trei ori peste cap și a devenit el însuși scenă, am încremenit de încântare, ca niște copii. Ce-am văzut? Cum s-a perindat o cohortă de caiace cu steagurile țărilor europene, cum 100 de nuferi uriași au plutit molcom pe firul apei, cum a trecut o corabie cu nimfe și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
se aplecase râzând peste nevasta lui nu avea nimic comun cu individul greoi care se bălăbănea acum pe drum, făcând atâta zgomot încât speria orice vânat pe întinderi de mile întregi în jur. Când ajunseră lângă platforma de tragere, Jonas încremeni locului și-l lăsă pe tânăr să se depărteze. Înălță pușca la obraz și văzu țeava lungă îndreptându-se pieziș spre stelele ale căror luciri pâlpâiră în oțelul ei. Așteptă nemișcat, urmărind din ochi spinarea omului legănându-se deasupra porumbului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
vorbe bolborosite pe jumătate, ca și cum cineva ar fi vorbit în somn. Își croi cu grijă drum printre șiruri, simțind muchiile tăioase ale frunzelor crestându-i picioarele, până când ajunse deasupra trupului care acum zvâcnea încet printre tulpini. Așteptă până îl văzu încremenind, apoi se aplecă să-l privească, dând la o parte frunzele reci, de un verde lunar, ca să poată vedea mai bine. Nu era o gaură mică și curată. Prin spintecătură se zărea carnea crudă, sângele curgea negru pe pământ, picioarele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
bucătarul, cu șorț și bonetă, și intră în cor, cu mici numere solo. Totu-i ca un chef într-o familie de vis, în care, iată, ne simțim adoptați. Ciocnim pahare, cântăm, râdem, aplaudăm, ne îmbrățișăm. Doar chelnerul tuciuriu stă încremenit lângă pult ca un sfinx și privește mut scena. Când plecăm, spre miezul nopții, ne spune în franceză că așa ceva n-a văzut niciodată. Iar în final, de adio, Maria do Carmo și Jose Matoso atacă înflăcărat Fado intelectual. Le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ca mărimea îndoită a ochiului, iar distanța dintre ochi trebuie să fie egală cu mărimea ochilor“. DIABLOGURI Veronica D. Niculescu & Emil BRUMARU Fragment cu „bărbățel“ Veronica D. Niculescu: Balul de sâmbătă seara! Am în stânga o carte, în dreapta un dicționar, ambele încremenite-n șpagat - vorba lui Ioan Groșan din Domnișoara Bovary - și vreau, vreau, vreau să ascult, după pauza mare sau când veți dori, despre avioanele care cădeau și băiețelul de patru ani, cu degetul ridicat spre cer. Emil Brumaru: Da, acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
transă de masă specifică minoratului și este un mecanism al controlului social, în care acesta apare ca o alegere liberă. Situaționiștii au dezvoltat o metodă a permanentei înstrăinări față de convențiile sociale. Prin intermediul acestei strategii subversive, ei căutau reînsuflețirea unor elemente încremenite în teorie și practică. Situaționiștii căutau fisuri în interiorul societății, pe care voiau să le mărească folosindu-se de satiră, blufuri, provocări și violență. Scrierile și acțiunile lor conțineau o sentință executorie adresată realității. Răspândeau noi poetici radicale ale unor benzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
drept Dumnezeu și care îi spune că mama, dispărută peste noapte de acasă, cântă în vârful unui far („Mami cântă în far e pedeapsa pentru ucigași“, constată Perpinian). Călătoria lor în căutarea fugarei (o baghetă magică îi poate face să încremenească, uneori), povestea de plan secund, a mecanicului care filosofează tot timpul și care va fi înșelat de soție - ea pretinde că se afla „la cumpărături la cârciumar“ -, aparițiile îngerului păzitor, panseurile mai mult sau mai puțin moralizatoare împart spectatorii: unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]