2,497 matches
-
adăugat, fără nici o legătură, că imaginația este ca sexualitatea. Ne reprezintă, fără să fim stăpâni pe ea. Și a râs din nou. Dar de ce eram în insulele Fidji? Ce căutam eu acolo? Am vrut să fug, dar ușa camerei era încuiată. Și nu găseam cheia nicăieri. Disperat, am bătut cu pumnii în ușă. Atunci, cei doi s-au întors spre mine. Spre uimirea mea, am descoperit că aveau, amândoi, fețe de copii. Și că bărbatul semăna cu colegul de școală primară
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să-i cer binecuvântarea. O clipă, mă simt din nou într-un timp incert, apoi, cu gesturi automate, pe care mă strădui să le golesc de orice înțeles, de parcă m-aș teme să nu-mi treacă prin minte ceva neplăcut, încui ușa. Îndreptîndu-mă spre poartă, ascult cum sună pașii pe dalele de ciment. Ce-ar fi -îmi spun- ca vara aceasta să fi fost doar un vis, din care mă voi trezi într-o toamnă ploioasă, mirat că am studiat o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ajung înapoi; n-am decât o cheie și nu ți-o dau, fiindcă nu am chef să te caut prin București, să nu te găsesc, să sparg ușa și pe urmă să-mi fie teamă că nu pot să o încui! Îmi spuse Giulia înțelegătoare dar nu aveam poftă de sechestrarea mea, benevolă, așa că ne-am luat picioarele în spinare și le-am condus la stație. Lor le convenea să-și care picioarele, erau frumoase dar mie îmi tremurau mai mult
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
această afirmație, a încercat disperată să ofere dovada. După ce șterpelise cheia (unică) a dormitorului lui Lawrence mai devreme în după-amiaza aceea, a așteptat până în momentul când a fost sigură că el era angrenat într-una din aceste sinistre întrevederi, a încuiat ușa pe dinafară și a fugit jos pe scară, răcnind cât putea de tare că îl prinsese pe fratele ei chiar în momentul în care își trăda țara. Majordomul, cameristele, personalul bucătăriei, șoferul, valetul, lustragiul și toți servitorii au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am ratat șansa... — Ți-ai ratat... începu Mortimer, dar se stăpâni. Se duse la fereastră și încercă să adopte un ton neutru când spuse: Da, desigur... anumite împrejurări trebuie luate în seamă. Fereastra bibliotecii, de pildă. Pyle jură că a încuiat-o ca de obicei, și totuși acest om, acest hoț, oricine o fi el, nu pare s-o fi forțat în nici un fel. Presupun că nu se întâmplă să știi ceva... Se opri. Uite ce-ai făcut cu vorbăria ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atenția că pe o asemenea vreme nu se putea trece prin mlaștină și că dacă va pleca în momentul acela, va fi primul suspectat de uciderea lui Edward. Le recomandă tuturor să se ducă imediat la culcare și să-și încuie ușile. Fisk spuse: — Ăsta e doar începutul. Va mai urma unul, vă zic eu. — Noapte bună, glumețule spuse Sidney. Kenneth și Sidney urcară la etaj, dar apoi, lăsat de capul lui, lui Kenneth nu-i fu greu să se rătăcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ce familie nenorocită am! S-o ia naiba! Dacă ajung vreodată la tribunal... să nu se aștepte la loialitate din partea mea. Oricum, voia să afla câte ceva despre Tabitha și boala ei și dacă mai aveam alte cazuri de bolnavi psihic încuiați în pod. M-am străduit să minimalizez toată povestea, dar nu părea prea convins. Dacă ajunge la urechile lui Gaitskell (și sunt sigur că va ajunge) - cum va afecta șansele mele de a ajunge în guvern? 14 iulie 1962 Multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mercedesul Sport. Nu prea-l încânta nici ideea de a-l lăsa pe panta dealului, în fața a ceea părea a fi o școală sau un centru comunitar: doi derbedei tineri care se uitau la el în timp ce cobora din mașină și încuia portierele, arătau de parcă s-ar repezi bucuroși să-i spargă geamurile sau să-i desumfle cauciucurile imediat ce le va întoarce spatele. Spera că Phoebe era gata și că nu va trebui să mai întârzie în acel loc uitat de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întâmpla din nou, își întinse picioarele sub cearșafurile cenușii mucegăite, adăugând un nou cor de încântătoare scârțâituri tresăririlor furișe ale casei însăși. Dar dintr-odată, percepu încă un zgomot. Venea din direcția ușii, pe care avusese precauția de a o încuia înainte de a se băga în pat. Se ridică prudentă în șezut și întinse mâna după veioza de pe noptieră, care aruncă o licărire cețoasă, ineficientă în cameră. Se uită spre ușă. Simțindu-se brusc protagonista unui film de groază ieftin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că trebuie să ne mai gândim. — Și nu uitați că mai e un mister. Findlay așteptă să mă explic. — Nu vă amintiți? Tabithei i s-a părut că aude voci vorbind în germană în dormitorul lui Lawrence și l-a încuiat acolo, dar s-a dovedit că el fusese tot timpul în sala de biliard. — A, dar pentru asta există desigur o explicație absolut plauzibilă. Dar trebuie să vizităm casa ca s-o probăm. Între timp, cred că am putea încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o să ajung la Sheffield. Așa se-ntâmplă întotdeauna: întotdeauna ultimele propoziții, concluzia obiectivă, sclipirea de ironie de la sfârșit îți mănâncă mai mult timp și te seacă mai mult decât tot restul. I-am scris un bilet colegului de apartament, am încuiat toate ușile și apoi, cu geanta în mână, am urcat scara cu balustradă de fier forjat care ajungea la nivelul străzii. Era o zi de vară fierbinte, fără nici o adiere, dar pentru că nu mai ieșisem din apartament de peste patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
încuiată și își imagina scene identice repetându-se în toată țara cu perdelele trase și simțea o stranie solidaritate cu marea masă de oameni de a căror viață se izola în mod normal. Doar o dată, întâmplător, a uitat să-și încuie ușa biroului. Era aproximativ șapte seara și șansa a făcut ca secretara lui, care rămăsese și ea să lucreze târziu, să facă greșeala să intre fără să bată la ușă. A fost concediată pe loc; dar povestea a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu? N-ați mai suportat o zi cu copii care zbiară și cu bunicuța spărgându-și dinții cu nuci. Cam așa ceva. — Nu vă condamn. E mare nebunie în dimineața asta la noi acasă. Își supse burtoiul câțiva centimetri și își încuie cureaua. Mie mi-e milă de nevastă-mea. Curcan umplut, cartofi la cuptor și legume pentru paisprezece persoane. Cam mult pentru o femeie, nu? Fiona întrebă dacă ne putea recomanda un loc unde să luăm masa și ne spuse numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar îngădui unui om să fie din când în când nostalgic după tinerețea lui? Unii și-o exprimă cu o poezie romantică, banală sau cu un cântec sentimental. Eu voi asculta întotdeauna această minunată voce. Închise ușa vitrinei și o încuie cu grijă. Saddam Hussein e un om bun, spuse el. Mă face să mă simt din nou tânăr. E o onoare să-l ajut. Dar presupun că nu înțelegi asta: te-ai născut într-o vreme când principiile au încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întâlnire atât de scurtă. Peste câteva minute, prăbușindu-se pe scaunul șoferului, scoase un geamăt de ușurare. Era leoarcă de transpirație. Apoi își pierdu cunoștința în urma unei lovituri în partea din spate a capului. A fost dus la un garaj încuiat din Clapham. Șoferul l-a scos din mașină în timp ce motorul mergea și l-a întins pe jos lângă țeava de eșapament. L-a lovit în față de patru, cinci ori și o dată în stomac. I-a scos pantalonii, i-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
țeava de eșapament. L-a lovit în față de patru, cinci ori și o dată în stomac. I-a scos pantalonii, i-a luat camera și a țopăit de câteva ori pe picioarele lui Graham. Apoi a ieșit din garaj și a încuiat ușile în spatele Lovitura în stomac fusese o greșeală, căci a avut efectul de a-l trezi pe jumătate pe Graham. Dar nu s-a putut mișca preț de câteva minute, timp în care trupul lui se fortifica, dar creierul simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi, domnule. Și cum ne-ai sfătui să ne adaptăm la această regretabilă stare de lucruri? — Să nu intrați în panică, domnule. Acesta ar fi primul meu sfat. Nu intrați în panică, orice-ați face. Luați-vă precauția să încuiați toate ușile casei - trageți și zăvoarele dacă puteți - dați drumul la câțiva câini în grădină, aduceți puștile și armele de foc pe care le aveți prin casă și asigurați-vă că aveți lumina aprinsă în fiecare cameră. Dar orice ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu? Adică n-are rost să-l lăsăm să doarmă ca un bebeluș dacă colocatarul nostru nebun se va furișa și-i va veni de hac în clipa când vom întoarce spatele. Hotărâră că cel mai bine era să-l încuie înăuntru. Phoebe nu credea că se va trezi până dimineață și dacă totuși se va trezi, incovenientul temporar de a fi ținut captiv va cântări prea puțin în comparație cu siguranța lui personală. — Cred că ar fi bine să țin eu cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ducă pe o pistă falsă. — Nu știu ce e în mintea celorlalți, dar pe mine mă ia amețeala de atâtea teorii, spuse domnul Sloane, spulberând tăcerea stânjenitoare care urmă acestui schimb de replici. Propun să ne ducem toți în camerele noastre, să încuiem ușile și să rămânem acolo până se domolește furtuna. Explicațiile pot aștepta până dimineața. — Splendidă idee! spuse Tabitha. Eu sunt istovită, drept să spun. Are cineva amabilitatea să-mi umple o sticlă cu apă fierbinte înainte de a mă retrage? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întrebă el. — Morty? Mă tem că e foarte greu de spus. Se ascunde pe undeva, cu siguranță, dar casa asta e plină de pasaje secrete. E o adevărată vizuină de iepuri. Am descoperit asta în noaptea când Lawrence s-a încuiat în dormitorul lui. Peste câteva minute, era la parter și juca biliard, deci trebuie să existe o legătură ascunsă între cele două camere. — Exact - doar l-ai auzit vorbind în germană. Începe să se lege. Crezi că vorbea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Și eu mă voi bucura. La fel, doamnă profesoară. Mi-a făcut plăcere să vă revăd. ─ Noapte bună. Părintele Ieronim a ieșit între timp din biserică în căruciorul lui de pe vremea primului război mondial și acum închide ușa. N-o încuie însă niciodată. Madam Martinescu îi răsare dinainte. ─ Părinte, pot să vă deranjez un sfert de ceas? Părintele a închis ochii și o vreme își ține capul în mâini fără să spună nimic. Aurora Martinescu a tăcut de mult. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ziua era în amiaza mare și cum Dumnezeu nu stă degeaba, i-a trimis acasă pe cei doi copii mai mari ai lui Chimircan, pe Ion și Silică. Ion a urcat primul în cerdac ca să intre în casă, dar ușa era încuiată. Ei, auzind vaiete din casă, au început să strige cât îi ținea gura: Hoților! Criminalilor! Lăsați femeia în pace, n-o omorâți, că nu-i de vină cu nimic. Dacă n-o lăsați, strigăm până vine tot satul. Ion și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu față la vale - vale însemnând apus. Avea la fiecare cameră câte un geam, orientate tot către apus, iar casa avea o singură intrare și avea o prispă înaltă. Casa era acoperită cu paie de grâu, când plecau de acasă încuiau ușa de la intrare într-un mod foarte autentic. Proptea mătura în ușă, mătura era de mălai (sorg), dar era roasă de vremuri așa că atunci când nu era nimeni acasă se știa după încuietoare (mătură). Aron a fost căsătorit cu Tunzoaia, dar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o slujbă, spuse chelnerul mai În vârstă. Ai totul de partea ta. — Și ție ce-ți lipsește? — Toate, În afară de slujbă. — Ai tot ce am și eu. Nu. N-am avut niciodată Încredere și nici tânăr nu mai sunt. — Hai, lasă. Încuie și termină cu prostiile. — Și eu sunt genu’ căruia-i place să stea până târziu la cafenea, spuse chelnerul mai În vârstă. Sunt ca ăia care nu vor să meargă la culcare. Care au nevoie de o lumină pe timpul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se auzea pas soldățesc pe cimentul platformei magaziei. Urecheatu l-a întrebat pe Ivan: Ești sigur că de pază este numai un soldat? Da. Și eu am fost aici. Pe unde patrulează sentinela? Pe la fața magaziei. Și ușa magaziei este încuiată? Nu. La magazie doarme un leitenant care primește ce aduce vagoanele. Ești sigur că doarme? Da. Trezește dacă vine vagon cu amuniția. Atunci când sentinela pornește spre noi, îi ieșim în față. Dacă ne somează, spui doar că tu ești Ivan
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]