3,404 matches
-
lui R2 cu privire la relația ei cu bărbatul și cu cealaltă femeie; poate că aceștia din urmă aveau o imagine mai clară asupra a ceea ce se întîmpla. Chiar și așa, în ciuda faptului că declarația prezintă doar un punct de vedere, este îndeajuns de ilustrativă pentru a ne da seama cît de inadecvată ar fi o analiză a minciunii care n-ar ține cont de relația dialectică dintre mincinos și păcălit și care ar presupune că în toate situațiile oamenii au intenții bine
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Custrini 1988), există puține date sistematice despre felul în care copiii deprind abilitatea socială de a ști să spună minciuna potrivită la momentul și locul potrivit. De exemplu, DePaulo și Jordan (1982:176) notează că "atunci cînd copiii au crescut îndeajuns de mult încît să se familiarizeze cu convențiile sociale... este riscant pentru ei să nu spună minciuni". Ar fi binevenite niște studii asupra modului în care copiii învață în ce fel obstrucționează convențiile sociale sinceritatea. Părerea mea este că mulți
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Din relatarea lui Albert reiese că ambele părți implicate cunosc convențiile și nimeni nu este păcălit. De asemenea, cînd cineva spune "M-am dus acasă la X, dar nu mai avea bere", toată lumea înțelege că gazda avea bere, însă nu îndeajuns pentru a-l mulțumi pe musafir (Albert 1972:95). În Occident se găsesc din abundență exemple de manipulare a limbajului în paginile ziarelor, în afirmațiile redactorilor de buletine de știri ai posturilor de radio și în alte mijloace de comunicare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Filosofii și sociologii par să fie de acord că dacă toată lumea ar minți permanent, viața socială ar fi un dezastru; într-adevăr, nici n-ar putea exista. Nu avem la dispoziție nici măcar date empirice în acest sens. Totuși, presupunerea pare îndeajuns de plauzibilă. Am putea eventual afirma că dacă tot ce s-ar spune ar fi minciună și dacă toate minciunile n-ar fi altceva decît adevăruri înșelătoare, ar fi ușor să le identificăm și să aflăm adevărul, ghicindu-l în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1990) ridica problema dacă un sistem global mai eficient de tutele ar fi putut să pregătească coloniile pentru independență politică, iar unii au susținut argumentul conform căruia comunitatea internațională trebuia să-și asume responsabilitatea pentru guvernarea statelor care nu sunt îndeajuns de viabile din punct de vedere economic sau politic (vezi de asemenea Helman și Ratner 1992-3). O problemă conexă a fost dacă este absolut necesar consimțământul guvernului statului în chestiune înaintea întreprinderii acestui gen de acțiune de către comunitatea internațională (1992-3
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mea ca oricare alta, pagină cu pagină, rând cu rând, idee cu idee" va constitui, pentru Arghezi, un laitmotiv al persiflării, în pamfletul "Cu prilejul...". Mai întâi, precizează, fără echivoc, natura sublinierilor: prima, a pronumelui posesiv, aparține adversarului și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a doua subliniere aparține polemistului care, prin aceeași strategie a retorsiunii, deconspiră nu doar excesul de orgoliu, ci și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se trăiește bine, credința singură nu va folosi la nimic pentru mântuire. Atunci când zice Iisus Hristos: Viața veșnică este să te cunoască pe Tine ca singurul și adevăratul Dumnezeu (In. 18, 3); să nu credem că această credință ne este îndeajuns pentru mântuire, ci mai avem nevoie încă de o viață bună și de o purtare ordonată”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia XXXI, 1, p. 144) „Acela crede că a înviat Hristos, care se dă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
15 sq.; 24, 2; 2, 24), și nici fiindcă răstoarnă credința unora, căci aceasta este menirea lor: să se ispitească prin ele și să fie pusă la încercare credința (I Cor. 11, 9). În deșert, așadar, și fără să cugete îndeajuns se minunează unii că ereziile au atât de mare putere. Dacă n-ar avea putere ele n-ar exista”. (Tertulian, Despre prescripția contra ereticilor, I, 1-2, în PSB, vol. 3, p. 138) „Dar ereziile nu fiindcă trebuiau să existe sunt
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fac nu o datorie de circumstanță, ci o bucurie personală din a spune că această carte, dificilă în multe feluri, a beneficiat, sub raportul expresiei, de finele observații ale primului ei cititor, domnul Vlad Zografi. Nu pot să-i mulțumesc îndeajuns. P. C. Ahile în preistoria Iliadei Iliada este, într-un fel, un titlu amăgitor: epopeea nu narează, dintre cei zece ani cât au asediat aheii Ilionul (celălalt nume al Troiei), decât nouă săptămâni dintr-al zecelea an, iar ce se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
buruienilor de leac), poveștile, trecutul. Tetis abia apare în această lume: amintirea câtorva povești cu zei auzite pe când era copil, gândul că ar fi și ea acolo, în Ftia, să-l primească la imposibila lui întoarcere acasă. Tetis apare însă îndeajuns în acțiunea Iliadei ca mama unui singur fiu sortit să moară tânăr, ale cărui dureri le ascultă, mângâindu-l, și ale cărui rugăminți le îndeplinește fără șovăială și chiar le previne, cum face când, chiar nerugată de Ahile, se duce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
chiar râuri, de vreme ce se vorbește despre izvoare și despre lunci, oricum bălți și mlaștini alături de petice sterpe de pământ și de stânci, fie ele pe marginea mării sau undeva printre desișuri. Și este, poate tocmai în miezul insulei, o peșteră îndeajuns de încăpătoare ca să sălășluiască în ea, ani după ani, Prospero și Miranda. Iar din text se desfășoară întinderile și reliefurile vag determinate ale unei vegetații luxuriante, uneori doar germinația unor amăgiri. Insula, peste care, lini sau viforoși, trec nori, pare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fac nu o datorie de circumstanță, ci o bucurie personală din a spune că această carte, dificilă în multe feluri, a beneficiat, sub raportul expresiei, de finele observații ale primului ei cititor, domnul Vlad Zografi. Nu pot să-i mulțumesc îndeajuns. P. C. Ahile în preistoria Iliadei Iliada este, într-un fel, un titlu amăgitor: epopeea nu narează, dintre cei zece ani cât au asediat aheii Ilionul (celălalt nume al Troiei), decât nouă săptămâni dintr-al zecelea an, iar ce se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
buruienilor de leac), poveștile, trecutul. Tetis abia apare în această lume: amintirea câtorva povești cu zei auzite pe când era copil, gândul că ar fi și ea acolo, în Ftia, să-l primească la imposibila lui întoarcere acasă. Tetis apare însă îndeajuns în acțiunea Iliadei ca mama unui singur fiu sortit să moară tânăr, ale cărui dureri le ascultă, mângâindu-l, și ale cărui rugăminți le îndeplinește fără șovăială și chiar le previne, cum face când, chiar nerugată de Ahile, se duce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
chiar râuri, de vreme ce se vorbește despre izvoare și despre lunci, oricum bălți și mlaștini alături de petice sterpe de pământ și de stânci, fie ele pe marginea mării sau undeva printre desișuri. Și este, poate tocmai în miezul insulei, o peșteră îndeajuns de încăpătoare ca să sălășluiască în ea, ani după ani, Prospero și Miranda. Iar din text se desfășoară întinderile și reliefurile vag determinate ale unei vegetații luxuriante, uneori doar germinația unor amăgiri. Insula, peste care, lini sau viforoși, trec nori, pare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
etc. Studiile publicate în prezentul volum sunt alcătuite de acade micieni, profesori de teologie, filosofie, limbi clasice de la mai multeuniversități din țară, cercetători, precum și de tineri doctoranzi șimasteranzi în domeniile deja menționate. Sunt tratate teme, idei șiînvățături neabordate sau necercetate îndeajuns în teologia românească. De asemenea, au fost incluse o serie de traduceri ineditedin limbile greacă veche, neogreacă, latină și engleză a unor texte carenu au mai fost traduse până acum în limba română. Valoarea volumului de față trebuie cu atât
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
despre nenumărați alții. Așadar, dacă le permitem experților să ia decizii în ceea ce privește astfel de chestiuni importante, de ce nu am lăsa guvernarea pe mîna experților? Oricît de atractivă ar putea părea uneori argumentarea care preferă protectoratul democrației, ea omite să ia îndeajuns în considerare cîteva imperfecțiuni esențiale ale analogiei. Delegarea anumitor decizii secundare experților nu echivalează cu cedarea controlului final asupra hotărîrilor de importanță majoră. După cum spune o veche zicală, experții ar trebui să stea la dispoziție, nu să dea dispoziții. Experții
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
școlarizare, ci și discuții publice, deliberări, dezbateri, polemici, disponibilitatea promptă a unor informații demne de încredere, precum și alte instituții ale unei societăți libere. Dar să presupunem că instituțiile pentru formarea cetățenilor competenți sînt fragile și că mulți cetățeni nu știu îndeajuns pentru a-și proteja valorile și interesele fundamentale. Ce trebuie să facem? Pentru a găsi un răspuns este util să revedem concluziile la care am ajuns pînă acum. Am adoptat principiul egalității intrinsece. Ar trebui să considerăm binele fiecărui om
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
limită, încercarea de a face posibil ca toți să se întîlnească și să se angajeze într-o dezbatere profitabilă, chiar și pe cale electronică, devine ridicolă. Cît de mare înseamnă prea mare pentru o democrație de adunare? Cît de mică înseamnă îndeajuns de mică? Conform unor evaluări științifice recente, în orașele-state grecești, corpul cetățenesc format din bărbați adulți număra, în mod caracteristic, între două mii și zece mii care era, după părerea unor teoreticieni politici greci, aproximativ numărul potrivit pentru un polis bun, pentru
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
mare oraș-stat republican, Veneția, a căzut fără rezistență în fața armatelor lui Napoleon Bonaparte, în 1797 și nu și-a mai recîștigat niciodată independența. În ultimele secole, mai ales în secolul al XX-lea, resursele limitate ale unităților cu auto-guvernare și îndeajuns de mici pentru democrația de adunare s-au văzut clar, în repetate rînduri nu doar în chestiuni militare ci și în ceea ce privește problemele economice, comerțul, mijloacele de transport și de comunicare, circulația oamenilor și a bunurilor, sănătatea, planning-ul familial, agricultura
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
acolo tot atât de în răspăr ca și aici. Dar ce rost au întrebările? Vin, cât de repede pot, probabil chiar în zilele următoare... Căci nimic nu întrece mărginirea provincială a Iașului, șicana de vorbe înrădăcinată la Junimea, felul de a discuta, îndeajuns de stufos, cu care onorata societate întâmpină de la o vreme orice lucrare” (XVI, 185). Nu plecase încă din Iași și el se vedea, în aceeași scrisoare, dominându-l pe Hasdeu, care „știe multa sed non multum”. Într-adevăr Eminescu cunoștea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vezi acea emisie subtilă a chintesenței, având satisfacția senzației că numai noi am descoperit o comoară. Rațiunea cu inteligența ei ne-o decodifică, analizând-o și explicând-o pentru a ne-o îngloba mai mult. De frumusețea materială se ocupă îndeajuns designerii, stabilind criterii și mode, mai mult sau mai puțin seducătoare. Dar de unde vine frumusețea interioară, cu toată complexitatea ei? Dar oare cum mai putem vedea această minunăție interioară când, uneori, nefrumusețea din noi înnegrește și murdărește totul? După care
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Stă mărturie acest raționament al lui Du Bellay care, în 1549, în Apărarea și ilustrarea limbii franceze (Défense et illustration de la langue française), nu-și precupețește elogiile la adresa lui Horațiu. "După părerea lui Horațiu, pe care nu pot să-l pomenesc îndeajuns de des: în privința lucrurilor despre care tratez, mi se pare că am creierul mai bine curățit (am mintea mai sănătoasă, mai clară) și nasul mai bun (posed mai multă finețe) decât alții." (Cartea II, cap. 2) Capitolul II Clasicismul Vârsta
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Când se pune în scenă o simplă intrigă de amor între niște regi, și când pe ei nu-i pândește vreun pericol nici asupra vieții lor nici de stat, nu cred că, deși personajele sunt ilustre, acțiunea este și ea îndeajuns pentru a se ridica până la înălțimea tragediei. Demnitatea ei cere un interes important de stat sau vreo pasiune mai nobilă și mai bărbătească decât dragostea, cum sunt ambiția sau răzbunarea, și vrea să dea temeri pentru niște nenorociri mai mari
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrul romantic va permite educarea poporului. Este o artă politică, care nu trebuie din această cauză să devină pamfletară, pericol împotriva căruia Hugo, în nenumărate rânduri în prefețele sale, îi pune în gardă pe autorii dramatici. "Teatrul, nu o spunem îndeajuns, declară Hugo în Prefața la Lucreția Borgia, are în zilele noastre o importanță imensă și care tinde să crească fără încetare, odată cu civilizația. Teatrul este o tribună. Teatrul este un amvon. Teatrul vorbește tare și vorbește răspicat. Când Corneille spune
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu-l va împiedica să continue să se hrănească cu mituri decăzute și cu imagini degradate. Cea mai cruntă criză istorică a lumii moderne al Doilea Război Mondial și tot ce a antrenat el cu și după sine a dovedit îndeajuns că extirparea miturilor și a simbolurilor este iluzorie. [...] Întreaga această latură a omului, esențială și imprescriptibilă, care se numește imaginație, este îmbibată de simbolism și continuă să trăiască din mituri și din teologii arhaice."431 În ceea ce privește arhetipurile, "tiparele unor serii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]