12,289 matches
-
de Muzeul „Al. Saint Georges”, la Biroul de presă al Fundației Regale sau la Ministerul Muncii, F. mai funcționează, din 1945, ca instructor scenic la Apărarea Patriotică, pictor decorator, regizor de culise la Teatrul Poporului din București și la Naționalul craiovean, îndrumă cercuri și cenacluri ale Sindicatelor Unite (Ilfov, București), e asistentă la Muzeul „K. Zambaccian” ș.a. Înstrăinarea de familie a tatălui (prin divorțul din anii ’20), apoi moartea lui în circumstanțe neelucidate, logodna - timpurie - eșuată cu Mihail Avramescu (la acea dată
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
1938. Își continuă studiile la Liceul Industrial, secția sculptură, din Constanța, iar între 1941 și 1945, la Liceul Industrial „Regele Mihai I” din București, secția electrotehnică. Urmează doi ani la Politehnică și doi ani la Conservatorul Astra, clasa de vioară, îndrumat de compozitorul Nelu Oancea. Între 1950 și 1955 este student la Facultatea de Litere și Filosofie, apoi profesor suplinitor la Tuzla și colaborator la ziarul „Dobrogea nouă” din Constanța. Încă din facultate lucrează pentru Radio, unde în 1968 devine șeful
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
1845, Reșița - 15.XII.1890, Halle, Germania), publicist și traducător. Provenind dintr-o familie de emigranți germani stabiliți la Reșița (tatăl lui era tâmplar), F. învață meserie în atelierele căilor ferate de stat, în ciuda dorinței mamei sale de a-l îndruma spre preoție. Autodidact, trece prin diverse profesii și slujbe, de la tâmplărie la administrație. Emigrează în Austria, unde se căsătorește cu fiica unui funcționar superior, ajungând director al unei fabrici de hârtie din Kröllwitz, lângă Halle, în Germania. Bun cunoscător al
FISCHER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287008_a_288337]
-
singurul proces care noi, cei din tradiția liberală suntem dispuși să admitem că e capabil să ne ofere adevărul sau o aproximare a adevărului... Insistăm și am insistat de generații că adevărul trebuie abordat, dacă nu și obținut, prin cercetare îndrumată de o metodă sistematică. În științele sociale, care în mare parte constituie materia informației intelligence strategic, există o asemenea metodă. Este asemănătoare cu metoda din științele exacte. Nu e aceeași metodă, dar este o metodă fără îndoială”. Iar William Colby
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
rachetelor din Cuba. El menționează că persoana care a interpretat pentru prima dată fotografia și care l-a informat pe Kennedy a înțeles că importanța fotografiilor cu locațiile rachetelor era mai mult decât evidentă și s-a străduit să îl îndrume pe președinte pe parcursul analizei PI - iar în final, Kennedy a întrebat: „Sunteți sigur?”. Brugioni, Eyeball to Eyeball: The Inside Story of the Cuban Missile Crisis (Random House, New York, 1991), p. 230. 24. „Rezoluția la sol” se referă la capacitatea fotografiei
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
GAZETA LITERARĂ, publicație apărută la București, săptămânal, între 18 martie 1954 și 3 septembrie 1968, ca organ al Uniunii Scriitorilor. Revista a ieșit la inițiativa și sub controlul regimului comunist, în intenția de a îndruma literatura pe calea realismului socialist, doctrină oficială impusă, la cererea sovieticilor, și scriitorilor români. Într-o prezentare, semnată de Mihail Sadoveanu și intitulată „Gazeta literară”, se afirmă explicit: „Gazeta de față a scriitorilor de creație și a criticilor apare cu
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
filosofică a autorului său, Jurnalul reușise să contureze o imagine foarte vie a micii comunități de „ucenici” într-ale culturii constituită în jurul lui Constantin Noica, gânditor a cărui vitalitate creatoare reînnoită se voia manifestată și pe tărâmul unei pedagogii aparte, îndrumând spre realizarea „culturii de performanță”. Și magistrul - de talie -, devenit „personaj”, și „modelul paideic în cultura umanistă”, propus de el, erau de natură să trezească atenția, îndreptățind, în ambianța socioculturală dată, cele mai diverse - uneori neașteptate - alianțe sau „despărțiri”. Însuși
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
tehnic, variabilele independente și cele dependente.) În terapia familială se utilizează și metoda ritualurilor, urmărindu-se două direcții principale: 1. familia reproduce anumite ritualuri în ședințele terapeutice (masa de duminică, să spunem), care se analizează și interpretează; 2. clienții sunt îndrumați cum să participe la ritualurile reale de mai mare anvergură (nunți, serbări anuale etc.). Terapia prin participarea la ritualuri urmărește, de regulă, marcarea unor tranziții de la un statut la altul (rituri de trecere, cum ar fi cel de la necăsătorit la
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
general de redacție, când și debutează cu publicistică, susținând totodată rubrica „Muncile lui Dedal”. După licență este redactor la „Tribuna”, lucrând aici până la sfârșitul prematur. Debutează editorial în 1973 cu romanul Sepia (Premiul Uniunii Scriitorilor), apărut în colecția de proză îndrumată de D. R. Popescu. Colaborează cu proză, eseu și traduceri la „Tribuna”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Viața românească”, „Familia”, „Ateneu” ș.a. În romanele Sepia și Febră vesperală (1982), ca și în volumul de povestiri Nostalgii secrete (1976), R. dăduse
RUNCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
În plan general uman, atingerea reprezintă un cadru fertil pentru dezvoltarea unei atitudini pozitive. R.V.Joule și L. Beauvois (apud Mucchielli, 2002) au efectuat un experiment în acest sens: într-un campus studențesc, un experimentator cerea studenților întâlniți să fie îndrumat spre o destinație anume. Pe unii dintre aceștia îi atingea, ca din întâmplare, pe braț, cu ceilalți nu avea acest comportament. Toți studenții opriți îi arătau drumul spre destinația dorită. Puțin mai departe, un alt experimentator solicita acelorași tineri un
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ceilalți nu avea acest comportament. Toți studenții opriți îi arătau drumul spre destinația dorită. Puțin mai departe, un alt experimentator solicita acelorași tineri un serviciu similar. S-a observat că 40% dintre tinerii atinși pe braț au acceptat să-l îndrume și pe cel de-al doilea experimentator, față de numai 5% dintre cei care nu fuseseră atinși. O explicație oferită de autori ar fi aceea că, în cultura noastră, nu suntem obișnuiți să-i atingem decât pe cei pe care-i
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
leadership-ul) și rolurile în cadrul grupuluitc "Conducerea (leadership‑ul) și rolurile în cadrul grupului" 11.1. Leadership și comunicaretc 11.1. Leadership și comunicare" Întotdeauna într-un grup apare, mai devreme sau mai târziu, un lider. Întregul grup înțelege să se lase îndrumat de acest unic individ. Ce poate fi deosebit la această persoană și cum putem deveni noi înșine lideri? O anecdotă spune că cineva din subordinea unui director important a făcut într-o zi o greșeală ce a costat compania nouă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a unei filosofii morale și practice, constituită, în principal, din Cartea omului practic (douăsprezece scrisori filosofice) (1916), Supremația credinței pure în viața sufletească și socială (1939), Cartea despre carte sau Eflorescența spirituală (editată postum, în 1984), cu intenția de a îndruma omul pe o cale de creație și solidaritate și de a-i combate pe cei care încercau să surpe credința în umanitate, spirit, valori eterne. După un deceniu de tăcere impusă în anii imediat postbelici, S. revine în publicistică, reprofilându
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
psihic: La intrarea în școală, percepția copilului este globală și superficială, aceasta se transformă devenind voluntară. De asemenea, memoria școlarului mic deține un loc important între procesele intelectuale ale acestuia. Copilul memorează cu ușurință, dar destul de defectuos, dacă nu este îndrumat. Procesele emotive ale copilului de vârstă școlară mică se dezvoltă în cadrul activităților pe care le desfășoară și prin relațiile pe care le stabilește cu oamenii (exemplu în activitatea sportivă organizată). Personalitatea copilului la această vârstă (8-12 ani), este evidențiată prin
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
sugestivă pentru acțiune) Ce i-a explicat mama fiului ei? (reproducere dramatizată a conversației) Ce proverbe se potrivesc acestei Întâmplări? (proverbele sunt prezentate mărite și se repetă de către elevii integrați) * Se analizează semnele de punctuație din text. (Profesorul de sprijin Îndrumă mâna elevilor integrați pentru a identifica semnele de punctuație din text, marcându-le cu hârtie colantă). Captarea atenției *Se citesc elevilor câteva proverbe (și se prezintă cu litere mărite frontal) „Prietenul la nevoie se cunoaște.” „Prietenia nu poate exista decât
PROIECT DE LECȚIE ÎN PARTENERIAT IMPLICÂND CONCEPTUL DE COMUNICARE TOTALĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lăcrămioara-Gabriela SCUTĂRIȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2165]
-
să observe și să Înregistreze secvențe comportamentale, să utilizeze tehnici specifice de recompensă și pedeapsă, să utilizeze modalități adecvate de comunicare. Modalitățile principale pentru Înlăturarea devierilor de comportament rămân exercițiul și controlul. Prin respectarea și Îndeplinirea unor cerințe Îl putem Îndruma pe copil să-și formeze deprinderi ale conduitei disciplinate. În acest sens se pot folosi resurse formative ale activităților extradidactice (excursiile, vizitele, serbările școlare dezvoltă responsabilitatea copilului față de colectiv), ale jocului (acesta oferă copilului prilejul de a exercita diferite roluri
CONTROLUL COMPORTAMENTULUI DEVIANT LA PREŞCOLARI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
Al. I. Cuza, Mémoires du prince Nicolas Soutzo, Grand Logothète de Moldavie, 1798-1871. Publicat la Viena în 1899, de Panaïoti Rizos, asupra lui atrage atenția nota cu numărul 7, de la subsolul Bibliografiei: "Nume fictiv sub care se ascundea Cezar Colescu-Vartic, îndrumat de I. Bianu și D. A. Sturza; aceștia din diferite motive nu și-au dezvăluit identitatea." Enigma privește și un politician, ca D. A. Sturza, și pe renumitul bibliotecar al Academiei Române, Ioan Bianu, care a impus pe plan științific instituția Bibliotecii. Traducerea
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
limbii, fiind intransigenți față de orice exces neologic și recomandând graiurile populare drept sursă de îmbogățire a expresivității. În general, junimiștii se remarcau în scrierile lor prin corectitudinea, proprietatea și sobrietatea exprimării. Supunând unei examinări severe literatura vremii, critica junimistă a îndrumat-o spre respectarea unor principii artistice clare. Ironia fină, caricarea defectelor și atacul global constituiau procedee favorite, mânuite cu măiestrie de Maiorescu și P.P. Carp, de I. Negruzzi, Șt. G. Vârgolici, A.D. Xenopol, M. Pompiliu, P. Th. Missir, I. Slavici
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
Gane, în proză, de D. Petrino, Matilda Cugler-Poni, Veronica Micle și N. Skelitti, în poezie, sau de S. Bodnărescu, Gh. Bengescu-Dabija și D.C. Ollănescu-Ascanio în dramaturgie. Înmănunchind pe cei mai valoroși și, totodată, pe cei mai numeroși scriitori ai epocii, îndrumând literatura către desăvârșire artistică, spre național și popular, J. reprezintă cea mai importantă mișcare literară românească a anilor 1850-1900. Repere bibliografice: Panu, Junimea, I-II; Maiorescu, Critice, I-III; G. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească, Iași, 1909, 59-192; Lovinescu
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
care le‑a primit prin intermediul Scripturilor (2, 3): „Și noi, ca buni ucenici ai lor, facem cunoscute întocmai profețiile lor, lăsând deoparte propriile noastre idei. Într‑adevăr, nu căutăm să inventăm nimic nou, ci [voim] un singur lucru: să‑i îndrumăm pe cei care pot crede cu dreptate, arătându‑le scrierile despre cele ce au fost profețite odinioară”. În acord cu această concepție, tratatul se prezintă ca un fel de urmă vizibilă a întâlnirii inefabile dintre întrebarea lui Teofil și profețiile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
comune, foarte semnificative, între Carm. apol. și Regula războiului de la Qumran. 1 Qm 1, 4‑5: dușmanul care vine din Nord; 1 Qm 12, 10‑14: prăzile de aur și de argint; 1 Qm 17, 6‑8: prezența îngerului care îndrumă armata victorioasă. Salvatore consideră că în cazul lui Commodian, „non c’è dubbio che l’Anticristo orientale sia una incarnazione di Belial” (Carm..., p. 217). Cu toate acestea, nimic nu justifică o atare afirmație. De altfel, singurul argument adus de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tot aici și îl termină în 1921, la Pitești. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1925, cu teza Viața literară și culturală a mănăstirii Câmpulung (Muscel) în trecut, îndrumată de Ioan Bianu. Profesor în învățământul secundar, întâi la Câmpulung, apoi în București, la Liceul „Mihai Eminescu”, devine, în 1927, și asistent universitar, bibliotecar la Seminarul de istoria literaturii române al Facultății de Litere și Filosofie. Ioan Bianu l-a
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
Indolenți au fost - dacă acceptăm opinia lui N. Iorga, potrivit căreia piatra a fost pregătită de Petru Rareș - urmașii. Deși identitatea - pe o lungă secvență (deși poate fi vorba și de utilizarea unor clișee) - a celor două inscripții ne poate îndruma presupunerile și către Doamna Elena... „uitat, adică fără piatră a rămas pentru o vreme mormântul lui Ieremia Movilă, cel lovit de apoplexie la 30 iunie 1607 (abia mai târziu un stolnic Gavriil Movilă, pe care Miron Barnovschi îl scotea văr
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Domnul, când face judecată, șade pe un tron înalt, cu mitropolitul stând și el de față”), judeca - la început - după „obiceiul pământului” („legea țării”, „legea veche”, „legea dreaptă”, „legea și obiceiul țării”, „legea românilor”, „după dreptate și după lege”) și îndrumat de codicele de legi în slavonă (legile scrise în românește au apărut în țările Române la mijlocul secolului al XVII-lea, dar au intrat în practica judiciară ceva mai târziu, către sfârșitul veacului), iar sentințele lui (din care nu lipsea - afirmă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ceastă de pe urmă” - optimă în alăturare cu „adormirea cea firească”, ce retrimite, în ciclicitatea ei, la „osteneli, la scârbe, la supărări la patemi” - nu se cade a fi jelită („nici lacrămile sânt cu cale, nici întristarea cu dreptate”), căci ea îndrumă sufletul [drept - N.B.] spre „lumina cea adevărată”, îl poartă mântuindu-l, dintr-o lume imperfectă (un „timp al morții” unde îl proiectase păcatul primordial) în cea aflată sub semnul divin, esențialmente salvator. „Avantajele” aduse de moarte se așază într-o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]