3,818 matches
-
obrajii ei de alabastru și părea că își plânge ea singură propria moarte. Mama a venit s-o ia pe sora mea din brațele mele, dar văzându-mi durerea, m-a lăsat s-o duc eu s-o îngroape. Au înfășurat-o într-o bucată de pânză fină și au îngropat-o sub cel mai puternic și mai bătrân copac care se vedea din cortul mamei. Nu s-au adus ofrande zeilor, dar în timp ce groapa era acoperită cu pământ, suspinele mamelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-l făcuse să se simtă mai bine și o liniștise pe mama lui. N-am vorbit niciodată despre Tabea cu ea. N-am îndrăznit. Am plâns pierderea prietenei mele în tăcere cu atâta durere, de parcă ar fi fost deja înfășurată în giulgiu. Dar a fost Werenro cea pe care a trebuit s-o punem în pământ. Abia așteptam s-o văd din nou pe mesageră și la fel simțeau și ceilalți la Mamre. Era favorită printre Debore, iar ele zâmbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am învățat de la mamele mele cum să fac să nu ating pământul cu picioarele goale și cum să stau confortabil pe o bucată de pânză deasupra unui mănunchi de paie. Zilele mele curgeau în funcție de creșterea și descreșterea lunii. Timpul se înfășura în el însuși și în jurul corpului meu, în jurul sânilor care îmi creșteau, a durerilor care anunțau descătușarea și a celor trei zile de liniște, izolare și pauză. Deși nu le mai vedeam pe mamele mele ca pe niște creaturi perfecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am putut să nu plâng pentru ca fața mea să fie proaspătă când avea să se trezească, dar cu cât trecea ziua, cu atât lacrimile îmi veneau în ciuda oricăror eforturi. La căderea nopții, eram epuizată și am adormit lângă bărbatul meu, înfășurată în pături din cauza frisoanelor înghețate de frică, deși Shalem dormea gol în acea căldură. Noaptea, m-am trezit la un moment dat, iar Shalem mă mângâia pe obraz. Când a văzut că am deschis ochii, a reușit să zâmbească chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la mormântului Rahelei cu Inna, care încremenise acolo și poate am fi adunat împreună pietre frumoase ca să împodobim un altar ridicat în memoria unicei ei fiice. Inna le-a învățat pe femeile din vale să spună numele Rahelei și să înfășoare o sfoară roșie în jurul stâlpului ei, promițându-le că, în schimb, pântecul lor va da numai rod viu. S-a asigurat astfel că numele mătușii mele va trăi mereu în gura femeilor. Dacă Ruben m-ar fi găsit, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca să-mi facă bine la lapte. Îmi masa umerii care îmi înțepeneau din cauza legănatului și mă ajutase să mă ridic în picioare când îmi făcusem prima baie adevărată de după naștere. Îmi turnase apă proaspătă și parfumată pe spate, apoi mă înfășurase într-un prosop curat. Mult după ce îmi revenisem, Meryt continuase să mă viziteze. Mă întreba de sănătate și se juca cu copilul; îl examina atent și-l masa încet, senzual, făcându-l să doarmă ore întregi. În ziua în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acolo, pe patul de moarte: devenisem parte a familiei ei îndoliate. Într-adevăr, am fost tratată ca femeia cea mai în vârstă rămasă în familie și mi s-a dat cinstea de a-i spăla brațele și picioarele ofilite. Am înfășurat-o în inul cel mai fin care se găsea în Egipt, adus de mine. Am așezat-o în poziția de copil care vine pe lume și am stat cu ea toată noaptea. La revărsatul zorilor, am dus-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oră pot să fiu acasă, mi-am scos decorația de pe piept și am privit-o, pe stea erau încrucișate o spadă și o mitralieră, iar pe dos era gravat numele bunicului și cifrele unui an, mi-am scos batista, am înfășurat în ea decorația, cu ac cu tot, și am vârât-o în buzunarul de la pantaloni, gândindu-mă că acolo, cu siguranță, mama n-are s-o găsească. Război Stăteam pe burtă, în lanul de grâu, împreună cu Puiu și era așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Janika mi-a spus odată că nici măcar nu e o cască, e un ceaun, când din dopuri a rămas doar scrumul, și-a făcut apariția și Prodan, avea o suflătoare cu patru țevi, foarte frumos făcută, fiecare tub Bergmann era înfășurat cu izolirband, îi confecționase și un pat de armă și mâner, arăta ca o adevărată mitralieră, făcuse rost și de o curea cu care și-o atârna de gât, avea un buzdugan la cingătoare făcut dintr-o halteră, pe antebrațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cărarea bătătorită care ducea spre șantier, găsisem un șurub tubular mare cu două piulițe, și am vrut să-l umplu cu vârfuri de chibrituri, fiindcă am reținut ce spusese Zsolt, că dacă după aceea îi pun cele două piulițe și înfășor totul în plastic și-l arunc de la etajul patru, atunci șuruburile astea uriașe, de roată de tractor, explodează cu atâta forță încât găuresc până și asfaltul, de-aia aveam de gând să cumpăr chibrituri, cel puțin patru-cinci cutii, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
latex, desfăcu delicat mîinile mortului și, potrivind fascicolul lanternei asupra falangelor, examină fața lor interioară. Urmele erau acolo, pe arătător și pe degetul mijlociu. Imperceptibile urme de Înțepături identice cu acelea găsite de medicul legist pe degetele lui Gildas Kermeur. - Înfășoară-i mîinile În pungi, Îi aruncă el un ordin scurt lui Morineau, a cărui privire rămase nedumerită. MÎinile, Morineau! preciză Lucas, fluturîndu-și-le pe ale lui pe sub nasul jandarmului, ca o marionetă. Le ambalezi! În timp ce Stéphane se supunea cu acea febrilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
evocă violentul coșmar pe care-l avea de cînd se reîntorsese la Lands’en și care o lăsa de fiecare dată În mod paradoxal golită de tot și totuși plină de spaimă. Strînse În jurul ei marginile cuverturii În care o Înfășurase Înainte de a se duce să-i pregătească un ceai fierbinte care avea s-o Încălzească total, spusese el. Avea dreptate. Licoarea tare și dulce Îi dădu șfichiul de care trupul ei avea nevoie ca să-și revină. - Poate că ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deodată se agăță de el și Începu să tremure. O Îndepărtă cu blîndețe, Îi cuprinse bărbia În mînă, Îi Înălță capul și Îi văzu obrajii scăldați În lacrimi. - Mi-e atît de teamă, Îngăimă ea. Ridică halatul de pe jos, o Înfășură pe Marie În el și o sărută tandru pe frunte. Era ora trei noaptea cînd țipătul Îl smulse de pe canapeaua unde În cele din urmă adormise. Lucas sări două cîte două treptele care duceau la mezanin și o văzu chircită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
viața ei care se făcea țăndări. CÎnd se regăsi Între cei patru pereți ai camerei, dorul de ea se manifestă Încă și mai tare; un duș cu apă ca gheața nu avu nici un efect. Cu bustul gol, cu un prosop Înfășurat În jurul taliei, Își Întorcea pe dos cu mare atenție toate buzunarele, scotocea toate colțișoarele pe unde-și ținea lucrurile, cu speranța să dea măcar peste un amărît de chiștoc de țigară. Se auzi atunci o bătaie la ușă. Nu avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din ce În ce mai bine, firește, În limitele deficienței lui mintale anterioare, Marie redeveni nerăbdătoare la gîndul regăsirii, care, pe de altă parte, avea să-i ajute să elucideze o parte din mister. CÎnd pătrunseră În cameră, Pierric, stînd În pat, cu capul Înfășurat În bandaje, cu mutra veselă, se juca cu telecomanda. Marie simți un elan de tandrețe și se Îndreptă spre el ca să-l Îmbrățișeze. - Pierric! Îmi pare atît de bine să te văd! El se trase brusc Înapoi și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Pierric. La debarcader, Philippe, Juliette și Ronan veniseră să-l aștepte. Marie se Încruntă văzînd că și Ryan era de față, dar nu făcu nici un comentariu. De pe chei, toți Îi făcură semn cu mîna de cum Îl zăriră, cu capul Înfășurat În bandaje albe, cu veșnica lui grămadă de cîrpe sub braț. SRPJ din Brest Îl pusese sub escorta a doi polițiști care aveau misiunea să nu-l scape din ochi și cu care În mod vizibil Pierric simpatizase, bătîndu-i viguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tipul de mai devreme, pene albastre În păr. — O, Doamne, Lissy ! spun, oprindu-mă În ușă. Arăți incredibil ! Îmi place la nebunie cum... Nu pot să fac asta. — Ce anume ? — Nu pot să fac asta ! repetă ea disperată și se Înfășoară grăbită În halat. Nu-mi amintesc nimic. Mi-a zburat absolut totul din minte. — Toată lumea crede asta, Îi spun pe un ton liniștitor. Un tip de afară zicea exact același lucru... — Nu, pe bune, chiar nu-mi mai aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
covor antic foarte scump, Nikki a strigat la el: - Ai aruncat zece mii de dolari pe găurile și zdrențele astea deșirate? Pentru că rupturile dovedesc că‑i antic? Cu ce te‑a vrăjit negustorul? Ți‑a spus că În covorul ăsta au Înfășurat‑o pe Cleopatra goală? Ești Într‑adevăr așa cum spune Chick, ai impresia că banii sunt făcuți ca să fie aruncați de pe platforma ultimului vagon al unui tren expres. Te afli pe platforma de observație a secolului douăzeci, zvârlind cu hârtii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Lucrul ăsta nu mă tulbura prea tare. Astăzi oamenii sunt mult mai pricepuți decât În trecut să‑ți afle secretele. Dacă‑ți cunosc tainele, au mai multă putere asupra ta. Nu există nimic care i‑ar putea opri sau stăvili. Înfășoară‑te În oricâte labirinturi ai dori, până la sfârșit fii sigur că tot o să ți se dea de urmă. Și, desigur, eram conștient că Ravelstein nu avea câtuși de puțin scrupule legate de „secrete”. Dar cum poseda o minte la scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și i‑ai jurat că ai să scrii despre el”, sau „Probabil că e dezamăgit acolo, pe lumea cealaltă”. Dar Rosamund Înțelegea că eu Îmi repetam singur toate cuvintele astea și că mă mustram destul de des. Uneori mi‑l Închipuiam Înfășurat În giulgiu, zăcând lângă tatăl lui pe care‑l urâse. Ravelstein obișnuia să spună: - Istericul ăla care mă bătea la fundul gol și scotea țipete bălmăjite, - și mai târziu, oricâte succese aș fi avut, Îmi reproșa că nu intrasem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
artiștii apăreau În cadre plate, subțiri, Înalte, largi, insuportabil de reale - artă reînarmată de tehnologie, cum spunea Ravelstein. Fețele cântăreților erau colorate ca sticla venețiană, iar camerele te introduceau până În ochii lor frumoși negri sau chiar până la dinții lor. Ravelstein, Înfășurat În haina lui de casă din păr de cămilă, stătea Întins pe șezlong, admirând și explicând noul echipament - și râzând de ignoranța profanilor. Dar nu era În formă și apăsa Întruna butonul care amuțea sunetul, pentru a se face auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
am considerat că e bine să mă adresez lui Herbst pentru o călăuzire. Dar dacă aș fi Început să‑i pun Întrebări, ar fi trebuit să mă implic Într‑o autojustificare și nu aveam chef de așa ceva. Ravelstein murea - zăcea Înfășurat În așternuturi, cu ochii Închiși. Sau dormea sau se gândea la ce te gândești În ultimele tale clipe. Senzația mea era că Încerca să facă tot ce putea face În momentele sfârșitului - adică pentru cei cărora le purta de grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un infirmier a intrat și a strigat la mine: - Am auzit că ne faci numai necazuri! Unul dintre doctori a spus că spatele mi‑era atât de inflamat Încât semăna cu un foc de pădure văzut de sus. Am fost Înfășurat În bandaje. Aveam senzația că mă găsesc Într‑un tramvai aglomerat și că sunt Îmbrâncit din spate și mă Înăbuș. Mă rugam să fiu lăsat să cobor. Dar nimeni nu era dispus să‑mi facă voia. În zilele acelea eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
agățate pe pereți - și Își Împlântează În manșete butonii de aur masiv, Își Încheie nasturii cămășii vărgate „Pupăr În Fundăr” de pe Jermyn Street - spălată de serviciile American Trustworthy și livrată la domiciliu, umflată pe dinăuntru cu hârtie de mătase. Își Înfășoară cravata, ridicându‑și gulerul cămășii care pârâie de scrobit de e. Își face un nod generos. Degetele șovăielnice, lungi, cu mișcări necoordonate, nervoase până la scăpătare, fac un dublu salt. Lui Ravelstein Îi plac nodurile de cravată masive - În fond el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
serios! Îl omorâm, îl ascundem într-un sac și-l aruncăm în iaz. Și zicem c-a fugit. CĂLĂUL: Cum poate să doarmă așa? Știe că trebuie să moară și doarme... GUFI: Omul ăsta nici nu există... COLONELUL: Să-l înfășurăm într-o pătură și să-l ducem pe câmp. O să se trezească dimineață ș-o să creadă c-a visat... CĂLĂUL: Numai să nu-l mănânce câinii... GARDIANUL (Cu silă.): Nu cred să-l mănânce... GUFI: Trebuie să-l facem pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]