10,960 matches
-
pas al investigației, încât un literat, pentru care tehnica cercetării științifice păstra încă destule secrete, afirmase că citatul ar fi „un plagiat legalizat”. Remarca malițioasă nu e lipsită de suport în cazul compilațiilor banale, nu însă și în cel al înfățișării rezultatelor unei chestionări personale și cu personalitate a temei, începând cu izvoarele, al propulsării unei viziuni proprii, de ansamblu sau parțială. Desigur, actualmente nu este posibil să pornim corect la studiul momentului 1859, ignorând abundența contribuțiilor înaintașilor, dar am făptui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Engels au atribuit expansiunii țariste în est unele rezultate pozitive pentru popoarele mai înapoiate. De data aceasta, Engels apasă asupra trăsăturilor negative ale politicii externe țariste, trăsături izvorâte din sistemul social-politic. Sub pana lui Engels, conducătorii politicii externe țariste capătă înfățișarea unei bande de diplomați. „Cu o perseverență de fier - spune Engels -, urmărind neabătut țelul propus, fără să se dea în lături de la nici un sperjur, de la nici o trădare, crimă mișelească, slugărnicie, mituind în dreapta și în stânga, fără să se lase amețită de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Mayhew (Sussex European Institute) negocierilor celui de-al cincilea val de extindere 29, după care vom interveni cu unele specificități, care să ajute la înțelegerea mai completă a procesului negocierilor de aderare. Profesorul Mayhew începe prezentarea negocierilor de aderare cu înfățișarea contextului politic (internațional, european, sub-regional) și a cadrului instituțional (european și statal). Insistență aparte se observă în analiza "structurii și instituțiilor" care desfășoară negocierile de aderare. Din partea Uniunii Europene, a fost stabilită o Conferință Interguvernamentală (CIG) pentru fiecare țară candidată
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
la el chipul sau de cristal (Enion), care, paradoxal, este prea departe și totuși prea aproape: "Unde ești, Enion? [...] prea departe,/ Și totuși prea aproape".194 Enitharmon deopotrivă, ni se spune, a fost cîndva chip de cristal: "acea cîndva senină-nfățișare de cleștar dumnezeiesc de limpede"195. Ea este spațiul, emanația lui Los (timpul)196. Astfel, spațiul veșniciei, care nu poate fi decît o dimensiune a spiritului, este de așa natură, încît "dintr-o dată" poate fi văzut totul. Această concepție a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n mori În care iarnă fără încetare bate, cu trăinicie așezîndu-le pe temelia lor. Foalele să sufle începură, si Leii lui Urizen stătură-n jurul nicovalei Și leoparzii-acoperiți cu piei de fiare grijă aveau de vîlvătăile muginde, Sublimi, distincți, cu-nfățișări divine de frumusețe omenească. 35 Tigrii mîniei chemară caii-învățăturii56 de la iesle, Îi dezlegară, le puseră de aur hamurile și de-argint și fildeș, În chipuri omenești distincte stătură-n jurul lui Urizen, prinț al Luminii, Și-ntreaga-Închipuire Omenească o împietriră-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Rîuri. Fiece Dom se deschidea spre patru săli, si Domurile cele Trei Încercuiau Sala de Aur a lui Urizen 79, a cărei parte dinspre-apus ardea strălucitor 180 Cu focuri veșnic izvorînd în raze din groaznicele-i mădulare. Întunecata-i Părelnica Înfățișare Feminină pe-Așternut Alb se odihnea aici, Sau peste capu-i înstelat plutea; și cînd zîmbi el, se luminắ ea Precum un Nour luminos în vremea secerișului; însă cînd Urizen se încruntắ ea plînse-nvăluită-n Cețuri peste cioplitu-i tron; și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cel cu casa, si De Furnică și gîndac, ascultă! rîd, si joc își bat de Los". Enitharmon răspunse: "La adăpost acum de loviturile Puterii tale, demone-al furiei, 310 De mă-nfășoară fermecata Dumnezeu În nori de dulci tenebre frumoasă mea înfățișare dizolvînd-o, Să urli tu peste al morții trup; e-al tău. De nu te-aș fi văzut printre-ale verii Vergure dormind și întorcîndu-ți desfătat obrazul Pe trandafir sau crinul palid, ori pe un mal pe care dorm 315 Ale luminii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vaierul Ahania, iute Vibrație 420 Se răspîndi prin trupul său de Aur. Se deștepta nainte de revărsatul zorilor Cînd Urizen dormea pe așternutu-i: trasă prin spațiu necuprins Pîn' la hotarul Neființei ajunse Femeia luminoasă. Văzu acolo în Neant Spectrala-nfățișare a lui Enion, Și niciodată de atunci nu mai găsi odihnă pe-a să pernă. Sfîrșitul Nopții a Doua VALA Noaptea a Treia 106 Acum șezu-n înalt Regele Luminii pe tronul sau de stele, Și-Ahania cea luminoasă la minunatele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ciocnindu-se în fum se arătară și-Abisul cel de jos 155 Călcîndu-l, scrîșnind în cruntă deznădejde, si in suspinuri ne-ncetate Gîfîind, dese, scurte, răbufnind, suspinînd, adînc deznădăjduind, călcînd în picioare, luptînd, Luptînd ca să rostească Glasul Omului, luptînd să ia înfățișarea Omului, luptînd Să ia mădularele Omului, ivindu-se în urmă din fumul Lui Urizen cel în bucăți sfărmat după căderea să fulgerătoare, 160 Tharmas își nalta mîinile și pe Oceanu-nfricoșat statu: Cel mort își nalta Glasul și pe răsunătorul mal
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt cuvintele lui Enion, ce se aud dintr-ale disperării valuri reci: "O Tharmas, te pierdusem, și cînd sperăm că te găsisem, O Tharmas, să nu mă nimicești de tot, ci lasă doar 185 O mică umbră, numai o mică-nfățișare, ca o ploaie, a lui Enion Să fie lîngă tine, Groază iubita; lasă-mă încă să rămîn, și-apoi plinește Dreapta-ți judecată-asupră-mi; dar lasă-mă să-ți aud glasul. De-a ta mînie alungata, eu rătăcesc precum un nour
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu mă faci aidoma cu lucrurile care-n uitare-s cufundate, de parcă n-ar fi fost. Nu face din făptura care te iubește o ștearsă lacrima". Tharmas răspunse, pește furtuni plutind, vocea-i de Tunet bubui: 195 "Chip al durerii, înfățișarea-ți ce se stinge pleoapele-mi tulbură. Au ce-am făcut? mînia și-ndurarea sînt una pentru mine; Uitîndu-mă la tine, Chip de ape stinse, mă dau napoi De la mînia-mi fioroasa spre chipul tău care-i părere. Enion, revino. De ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spre-a nu fi izbăviți nicicînd? Nu-i cu putință oare că cineva din moarte înviat Să moară? Cînd deznădejdea-ntunecată mă cuprinde, nu pot În mare să m-afund și de uitare-nvăluit să dorm? Ah, Enion, Slutita văd această-nfățișare a ne-mplinitei vreri. 25 Atotputernicul blestem al unui om cinstit să fie-asupra lui Luváh și Urizen. Tu însă, Fiul Meu, Slăvit în strălucire, mîngîietor al lui Tharmas, Mergi, Reclădește Universu-acesta sub revoltata mea putere, Un Univers al Morții și al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lumea mea de ape; 30 Reînnoiește-aceste ruinate suflete de Oameni prin Pămînt, Mare, Văzduh și Vîlvătaie 121, Spre a se risipi în nesfîrșit dezmăț, reînnoiește pe cei ce îi voi pierde. Poate că Enion din nou va lua vreo iluzorie înfățișare mică Să-mi ușureze chinurile inimii și să redea lui Tharmas de liniște un dram". Los răspunse în furibunda să mîndrie, din par scîntei ieșindu-i: 35 "Pînă aici veni-vei, dar mai departe nu; aici se-opresc mîndrele-ți valuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
veghind asupra Trupului Omului în straiele de sînge-ale lui Lúvah învelit, văzu și plînse. Și coborînd peste tărîmurile-acoperite de blîndă luna a lui Beula, 250 Fiicele lui Beula au văzut Divină Viziune; fost-au mîngîiate, Si ca o dublă femeiască-nfățișare, tandrețe și desăvîrșire-a frumuseții, Ele-și plecară capul și se închinară, si cu duioasa voce agrăiră cuvintele acestea: "Doamne, Mîntuitorul nostru, de ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele nostru, Dar acum știm că orice tu vei cere
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îndoaie și se-nfășoară-n 295 Chipuri neobișnuite, dansînd, urlînd, călcînd abisul în picioare. Sfîrșitul Nopții a Patra VALA Noaptea a Cincea 129 Căzut bolnav, Nebun, dansa pe munții săi înalți și-ntunecoși că cerul, Acum în trainica alcătuire închegata înfățișarea-i se pietrífică, Din gură să blesteme, din ochii săi scîntei nimicitoare, Și lîngă nicovala rece dansat-a cu ciocanul lui Urthona, 5 Îngrozitor de palid. Enitharmón se-întinse pe groaznicul pămînt. Simți-nghețînd nemuritoarele ei mădulare, înțepenind, nemlădioase, palide. Picioarele lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mistuitor, Si fiii săi cei înfocați în pieptul sau erau înlănțuiți și de blesteme plini. Și respirînd grozavnic sînge, răzbunare, scrîșnind din dinți îndurerat, Drumul dădu Giganticului Spirit 131 pe beznele străfundului, 60 Și-ntunecatei lui soții, acea cîndva senină-nfățișare de cleștar dumnezeiesc de limpede, Ce-n coastele-i zămisli șerpi cu suflete văpăi de foc. Dar timpurile-acum se-ntorc asupră-ți. Pîntecul lui Enitharmon Te ține-acum, curînd va naște. Sunați, Goarne de război! Din tainicu-i ungher chemați pe Vala-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si Universu-acesta-al patrulea Reînnoit va fi de cele trei și mistuit în focuri ale Minții; Dar de refuzi, Alt trup îmi fi-va Întocmit, iară tu nimicit vei fi și spulberat, încît nu vei mai exista. Căci ești doar o înfățișare și un organ al vieții, si de la tine însuți 360 Ești nimica, fiind Creat Fără-ncetare prin Dragoste și Milă de la Dumnezeu". Los furios răspunse: "Oribilă Năluca, cuvintele-ți ce m-au convins irezistibil Urechea mi-o uimesc. Simt că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se-ntinse ea prin toate lumile pe care Urizen le străbătu-n călătorie, Si se Alăturắ lui Beula că Polipul 237 de Stîncă 238. 290 Triste văzut-au fiicele lui Beula, și nici n-ar fi putut să-ndure Oribilă înfățișare-a morții și-a durerii, De nu era Făgăduința Veșnică Pe care-o scriseră pe fiece coloana și mormînt, și fiecare Urna, Cuvintele acestea: "De veți crede, Fratele vostru va-nvia", În litere de aur, împodobite cu dulce osteneală a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de-a viitorului nădejde părăsita. Tot viitorul Pare-nțesat de nimicire fără capăt care nicicînd nu va putea fi izgonita; Prezentul e-nghițit de disperată remușcare într-o turbare de nestins. 100 Uimit și îngrozit privit-a Urizen cum bătălia lua o-nfățișare Pe care nu o plănuise: hermafrodita Umbră, neagră și opaca; Soldații o-au numit Satan, dar era încă ne-ntocmit și vast. Hermafrodita deveni în urmă, Bărbatul ascunzîndu-l Înăuntru că într-un Tabernacol, Groaznic și de Moarte. 105 Vuiește bătălia, grozăvniciile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dedesubt, cu suferințe ne-ncetate, evi peste evi, 370 Întîi în vrăjmășie și război slăbiți, atunci în aspră pocăința Ei trebuie să-și re-nnoiască strălucirea, și iar să-și rînduiască Lucrările căzute pradă haosului 323, pînă ce capătă din nou înfățișarea făpturii omenești, Împreuna lucrători intru fericirea Omului, ascultîndu-i Voia, Slujitori ai necuprinsului și ai Veciei chipului de Om324". 375 Luvah și Vala coborîră și intrară prin Porțile Întunecatului Urthona, Și din mîinile lui Urizen plecat-au în umbrele Grădinii Valei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de altă parte, pentru pitagoricianul Philolaos, hebdomada (heptada, numărul 7) semnifică inteligență și lumina primordială (phōs), principiul cel mai nobil al vieții, "ocazia" și Athena. Pentada (5) era mediul în care natura își arată calitatea și culoarea; ea desemna ultima înfățișare a focului exterior care înfășoară sfera cosmică și devine astfel quinta essentia, sau al cincilea corp care stabilizează sfera, conducînd-o. Pentagrama (pentagon) înscrisă în sfera în fapt a devenit cea mai importantă emblemă a pitagoricienilor, fiind organic legată de secțiunea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de piramida conținînd formă de triunghi, însă, poate sugera și imaginea trinitara (triunghiul cu un ochi în interior ca simbol al ochiului atotvăzător al lui Dumnezeu, care apare și în publicațiile lui Böhme). Astfel, zborul cosmic sub o astfel de înfățișare poate semnifică și zborul inițiatic de recunoaștere: spațiile infinite străbătute sînt explorate pentru a înțelege natură adîncă a realității infinite. În plus, iată o referire la forma de cub sau sfera, care în domeniul infinit nu mai pot fi percepute
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
despre sufletul ca un atelaj cu vizitiu și doi cai), ființa însăși. Chiar Pico della Mirandola, într-o altă perioadă a istoriei filosofiei, lucrează astfel, atunci când construiește dovezi pentru ideea despre "condiția" umană: omul nu a primit de la Creator nici o înfățișare proprie, ci doar voința de a renaște întru cele divine sau de a rata această renaștere; prin urmare, omul nu are o trăsătură de esență, așa încât un demers după regulile antropologiei filosofice nu ar fi posibil. În același spațiu al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
urmă ca fiind sub semnul sistematicității, asemenea celei dintâi; altfel spus, și facultatea de judecare reflexivă, prin principiul finalității, exprimă o "idee de sistematicitate" asupra domeniului său de referință.98 Într-un opuscul cu titlul Ideea unei istorii universale în înfățișare cosmopolită, Kant așază omul (istoria) și natura în raporturi care par a nu fi în acord cu "sentințele" din Critica facultății de judecare. Astfel, "istoria genului uman o putem considera, în întindere mare, ca executare a unui plan ascuns al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
experiența noastră de astăzi, idealul umanizării este încă departe"131. Până la desăvârșirea personalității energetice, adică a persoanei creatoare, umanizarea (personalizarea) energiei trece prin alte momente. Imaginea treptelor spre desăvârșirea umană apare și la Kant. În Ideea unei istorii universale în înfățișare cosmopolită aflăm: "Din toate acestea se deschide (ceea ce, nepresupunându-se un plan al naturii, n-am avea temeiu să sperăm) o perspectivă consolatoare spre viitor, prin care genul uman ni se înfățișează în mare depărtare, cum se ridică în sfârșit
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]