3,183 matches
-
se înălța, cu dulci făgăduieli, ca să i se întipărească pe chip surâsul îngeresc, pe care moartea nu i l-a putut risipi cu răsuflul ei înghețat. Anul de doliu în odaia Laurei a fost negru și tăcut. Madam Fișic dormita, înghesuită pe scaunul ei de bucătărie. Ședea lângă spirtelnița din sălița antreului, unde îmi fierbea cafeaua turcească, pe care o sorbeam fericit, deși fata tinichigiului mi-a șoptit ocrotitoare, că mi se fac farmece cu buruieni, ce să-mi pierd mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
calm infinit, premergătoare cataclismului, și trupul sfârtecat va avea, în sfârșit, odihna eternă. Câteodată îmi vibrează în timpane un zumzet cu tonul fără contenire. Nimeni nu-l aude. Turma e grăbită, oile trec și eu, ca măgarul în mijlocul lor deși înghesuit încă, mă găsesc, totuși, singur. ...Cine mă vrea? „Nu pot să rămân multă vreme izolat în camera mea din această pensiune. Prin coridorul circular acoperit cu linoleum lustruit, trec mereu tălpile de pâslă, sau ghetele care scârțâie. O cheie nimerește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca de dinte găunos. A rămas undeva, departe, și chinul și Gloria”. O clipă mai târziu, Ferdinand Sinidis își prezentă toate scuzele, mărturisind că visase cu ochii deschiși. „Țineam să spun cu totul altceva”, făcu el oarecum încurcat, după ce se înghesui în fundul fotoliului. Pe chip i se citea suferința, o crampă stomacală desigur, și pe buze avea un zâmbet pricinuit de o nostimă aducere aminte: ...Într-o noapte cu zăpadă multă, povesti el mai departe, cineva bătu la ușa odăiței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se mai spune că picioarele moartei s-au umflat la „ris”; că i s-au mai rotunjit cu foarfeca pantofii decoltați, ca să poată fi încălțată, și ca să nu se creadă „dincolo” că fata umbla desculță pe lumea asta, între haimanalele înghesuite la pomană... Eu, Ferdinand Sinidis, mai am și alte slăbiciuni. Bunăoară atunci când trebuie neapărat să plâng, zic „scârț”, mă așez pe joben și scot panglici pe nas și pe gură. După fiecare spectacol, cam de felul ăsta, mă bat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu se vedea pe dealul neted de carne albă, ci doar o umbră slabă, mai mult bănuită, în unghiul șumuiogului de păr încurcat, cu fire crețe, cafenii, galbene și blonde. Proptită în coate, cu fruntea în pervaz, Albertina mi se înghesui, adâncindu-și astfel albia goală a șalelor, peste care căzui, mai apoi, amorțit, culcându-mi obrazul pe spatele ei, de unde îi puteam auzi puternica bătaie a inimii. „Am să sfârșesc la balamuc!” strigai apoi dezmeticit, după ce olandeza plecă din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mama!“ sau „Nu fi așa o bere răsuflată, tata“. Erau o adunătură arătoasă și plină de spirit. Beatrix, cea mai mare, era cea cu adevărat frumoasă, care abia „ieșise În lume“ când o cunoscuse Henry, iar faptul de a sta Înghesuit Împreună cu ea În debara, Într-un năstrușnic joc de-a v-ați ascunselea, lipit de silueta ei cu miros dulce și contururi moi, pe Întuneric, Îi produsese una din senzațiile cele mai remarcabile din viața sa, una care Îl ajutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fereastra salonului din față, unde scena mișcătoare a orașului Îi oferea permanent divertisment și inspirație. Se văzuse mult cu „bietul Millais“ și făcuseră plimbări lungi Împreună, „bras dessous bras dessous“ - și inclusese o schiță cu cei doi, braț la braț, Înghesuită printre rândurile epistolei. Întreba dacă Henry auzise istoria cu episcopul care Îi făcuse o vizită dnei Gladstone. „Dna G.: Părinte, se duce țara de râpă. Episcopul: Ah, credeți-mă, e deasupra noastră Cineva care va pune ordine În lucruri. Dna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la American cu hotărâre reînnoită. La urma urmelor, avea și un fel de satisfacție Îndârjită În urma luptei câștigătoare cu limitările arbitrare ale convenției teatrale și cu prejudecățile adânc Înrădăcinate ale actorilor-directori de trupă. Ajustarea materialului dramatic, suficientă pentru a-l Înghesui În cadrul rigid al timpului dedicat spectacolului asupra căruia insista Compton, fără a Îl ucide Însă, nu era un efort neglijabil. În noiembrie se duse la Portsmouth, unde trupa se stabilise o săptămână, pentru o lectură șnur a piesei revizuite, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe spate și izbucni În râs. — Nu prea cred! Tot ce se vede din ea, din punctul ăsta de vedere, sunt picioarele goale. Ajunseră la Staithes la scurt timp după prânz. Pentru un port atât de mic și de Îndepărtat, Înghesuit Într-o râpă Îngustă care se prăvălea de pe Înălțimile mlăștinoase direct În mare, umbrit dintr-o parte de Boulby Cliff, punctul cel mai Înalt de pe Întreaga coastă estică, după cum susținea Du Maurier, părea remarcabil de activ și de prosper. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adresate altuia, simțise un mic fior de neliniște la gândul că, Într-o zi, l-ar putea reprezenta pe el, căci Împărtășea mania lui Flaubert pentru fraze, fraze perfect echilibrate, complex construite, subtil cadențate și pline de sensuri precum miezul Înghesuit Într-o coajă de nucă. Oare această obsesie Îți usca inima? Era prețul inevitabil pe care trebuia să Îl plătești pentru Împlinirea artistică? Uneori se temea că așa era. „Nu e crud; nu e destrăbălat și are purtări frumoase.“ Flaubert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și sa sfârșit ceva. Dar se poate oare stabili cu precizie ce anume a început, ce anume s-a sfârșit? În ceea ce mă privește pe mine, se poate. Copilăriei mele i s-a pus capăt într-un spațiu strâmt și înghesuit atunci când, acolo unde am crescut, a izbucnit, în mai multe locuri deodată, războiul. El a început, asurzitor, cu salvele trase de la bordul unui vas de linie și cu decolarea Stukas-urilor deasupra periferiei portului Neufahrwasser, în dreptul căruia se afla Westerplatte, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Tineretului Hitlerist. „Țâncii“, așa ne numeau - sau, de asemenea, „micii cercetași“. Ca dar de Crăciun îmi doream uniforma cu tot cu șepcuță, eșarfă, centiron și diagonală. E adevărat că nu-mi amintesc să fi fost din cale-afară de entuziast, să mă fi înghesuit să ajung în tribune ca purtător de steguleț, să fi râvnit vreodată rangul unui conducător de formație împodobit cu fireturi, dar de participat am participat fără să-mi pun vreo întrebare, chiar și atunci când cântatul nesfârșit și sunetul înfundat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
exclusivă erau lucruri de la sine înțelese. Doar Egon Meinert, care suporta și el duhoarea unui astfel de closet în Luisenstraße, mai venea uneori și-mi împrumuta cărți. Văgăuna cu două camere. Capcana originii. Acolo, totul îl făcea să se simtă înghesuit pe cel ce se întorcea acasă la sfârșit de săptămână. Nici măcar mâna mamei nu putea să alunge, prin mângâieri, nevoile fiului. Chiar dacă nimeni nu se mai aștepta să se vâre în patul din camera de dormit a părinților, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
enumăr de câte ori și-a repetat spectacolul care, între timp, ajunsese să-i irite și pe cei aflați la comandă, dar încerc să-mi aduc aminte de întrebările pe care i le puneau superiorii, până la sergentul major, întrebări cu care-l înghesuiam și noi: „De ce faceți asta, viitor soldat?“; „De ce faci asta, bă, idiotule?“. Răspunsul lui, pe care nu-l varia niciodată, a devenit expresie și mi-a rămas citabil pentru totdeauna: „Noi nu facem așa ceva“. Întotdeauna răspundea la plural. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
când minuscule ca niște miniaturi, apoi din nou mărite monumental, în pielea goală sau înveșmântate, stând în picioare, lungi, răsturnate, cocoșate de durere, chiar și din acelea pe jumătate animal, pe jumătate om, cu sumedenie de personaje ce mi se înghesuiau în cap - și dintotdeauna fiind pe dinăuntru bogat în personaje - voiam să mă fac sculptor, să fiu cineva care, din lut simplu, alcătuiește trupuri care, prin prezența lor palpabilă de jur împrejur, domină spațiul. Cam asta îi voi fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care mute, care guralive. Auzeam, miroseam și vedeam ce producea dialectul renan: snoave și cioace, mirosul de haine purtate și - din cauza războiului - mai mult femei decât bărbați. Pe jumătate cu intenție, pe jumătate împins, mă strecuram între fete tinere, eram înghesuit între femei în toată firea. Și dacă nu stăteam imobilizat între ele, pantalonii mei se frecau totuși de vestimentația femeiască. Cu fiecare stație, cu fiecare pornire a tramvaiului, stofa se apropia de stofă și, pe sub stofă, carnea de carne. Paltoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din ce în ce mai aproape. Din sporovăiala fetelor și femeilor, care era adeseori întreruptă de chicoteli, știam sau bănuiam că își aveau locul de muncă în magazine, la telefoane, la banda rulantă a uzinelor Klöckner, în birouri. Mânat de un scop precis, mă înghesuiam printre lucrătoare, rareori mă frecam de casnice. Începând din toamnă, înghesuiala din fiecare dimineață m-a împins în sptele a două studente la actorie. Amândouă erau îmbrăcate cu haine înflorate. Destul de afectat și fără să se sinchisească de ascultătorii apropiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceea de artă, așa că mi-ar fi plăcut să mă bag în discuția despre Glumă, satiră, ironie a lui Grabbe, o piesă care e posibil să se fi aflat în repertoriu; dar am rămas mut și am continuat să mă înghesui în acele învățăcele într-ale artei actoriei, oricât de lipsite de forme și de osoase erau ele în vremuri sărace în calorii; în zelul lor locvace, ele nu simțeau însă ce anume li se întâmpla din înțelesuri mai adânci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mai târziu, când Gründgens a pus în scenă Muștele lui Sartre într-un cinematograf transformat în teatru, ca spectator mi s-a părut că văd pe scenă obiectele pasiunii mele: în mijlocul corului neliniștit, costumate în insecte. Pe urmă m-am înghesuit din nou între funcționarele de birou sau de la telefoane, care mă înghesuiau și ele pe mine și mă torturau dureros și voluptuos totodată. Abia îmi mai amintesc de chipurile lor. Dar una dintre fetele de care m-am apropiat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un cinematograf transformat în teatru, ca spectator mi s-a părut că văd pe scenă obiectele pasiunii mele: în mijlocul corului neliniștit, costumate în insecte. Pe urmă m-am înghesuit din nou între funcționarele de birou sau de la telefoane, care mă înghesuiau și ele pe mine și mă torturau dureros și voluptuos totodată. Abia îmi mai amintesc de chipurile lor. Dar una dintre fetele de care m-am apropiat prea mult dispunea de ochi foarte depărtați unul de altul, care priveau pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Relațiile cu asistentele în Jülicher Straße au fost doar de scurtă durată. Ele s-au încheiat brusc atunci când Annerose a intrat în câmpul meu vizual, din care a fost gonită de atunci orice altă femeie care s-ar mai fi înghesuit să pătrundă acolo. Numai pe ea o vedeam, voiam să o văd. Și, ca de obicei la jocul acesta de concentrare a privirii, totul s-a prientat spre luarea în posesie. De la bun început și fâră ezitare eram pornit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe opt dintre degete. În Czikos, un restaurant strâmt ca un furtun și cu un aer pseudo-unguresc din orașul vechi, cântam de trei ori pe săptămână. Un țigan țambalagiu acompaniat de fiul lui la contrabas erau angajați pentru celelalte zile. Înghesuiți sub scara ce ducea la etaj, pe mâncare și băutură și contra unei plăți nu foarte mari, ne osteneam până după miezul nopții în fața unui public de noi îmbogățiți, din care făceau parte și artiști mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și Julio Dantas? Tuturor ni s-ar potrivi, mult stimate don Parodi, un strop de nevinovăție și sensibilitate. Îmi amintesc nespus de vag discuția din după-amiaza aceea. Doamna baronne, dând vina pe excesele caniculei, Își lărgea necontenit decolteul și-l Înghesuia pe Goliadkin, dar numai așa, ca să mă provoace. Evreul, prea puțin obișnuit cu asemenea Înfruntări, evita fără suces atingerile și, conștient de rolul său umilitor, vorbea cu iritare despre lucruri care nu puteau deștepta curiozitatea nimănui, ca de pildă proxima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mână cu maestrul! O dată sau de două ori, Loomis ne-a dat de știre iminenta publicare a unei lucrări proprii În ospitalierele pagini ale publicației Noi; Îmi amintesc neliniștea cu care noi discipolii, toți numai tinerețe și entuziasm, ne-am Înghesuit În librăria lui Lahouane, ca să savurăm primii Între primii acea friandise promisă de maestru. De fiecare dată, nădejdea ne-a fost Înșelată. Cineva a lansat chiar ipoteza unui pseudonim (semnătura Evaristo Carriego a trezit numeroase suspiciuni); unul bănuia că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cărei cască era ștanțat „FIELDING“. — Nu, sunt doar neliniștit. — Și eu, zise Beth. N-aveți pentru ce, credeți-mă, Îi liniști Barnes. Care sunt cele mai gogonate trei minciuni din DH-8? interveni Harry, făcându-i din nou să râdă. Se Înghesuiră În sasul strâmt, ciocnindu-și căștile Între ei, apoi trapa peretelui despărțitor din stânga se Închise, iar roata de siguranță se Învârti. Barnes le spuse: — În regulă, fraților, respirați liniștiți. Apoi deschise tambuchiul inferior, lăsând să se vadă apa Întunecată, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]