5,682 matches
-
tinere. În acel moment, moștenitorul său, în vârstă de cincisprezece ani, Taro Nobukatsu, păși înainte, încercând să-i schimbe gândul: — Tată, nu crezi că nu e bine? Katsuyori se întoarse spre fiul său, mai puțin nemulțumire și mai mult cu îngrijorare agitată: — De ce? Păi, dacă vin femeile aici, nu vor face decât să ne încurce. Iar dacă bărbații le văd plângând, până și cei mai viteji samurai se descurajează. Taro era încă doar un băiețandru, dar ținea să-și spună părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zilei încă mai făceau să se unduiască aerul pe cerul dinspre vest, peste lacul Suwa. Toshimitsu privi, un timp, în lungul drumului. În sfârșit, își văzu stăpânul venind spre el. Caii, lăncierii și ajutoarele îl urmau în grup compact. Dar îngrijorarea de pe chipul lui Toshimitsu nu se risipi când se apropiară. Ceva nu era așa cum s-ar fi cuvenit. Nimic din înfățișarea lui Mitsuhide nu sugera că se întorcea de la un banchet care sărbătorea victoria. Stăpânul său ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
burțile cu hârtii vechi și bilete de orez. Și, mai important decât atât, cine ne va da bani adevărați pentru hârtiile alea bune de nimic, în ziua când Seniorul Hideyoshi o să piardă? — Dacă asta era, n-aveți nici un motiv de îngrijorare! — A, da’ ia stați. Ziceți că veți învinge și dumneavoastră și toți generalii dumneavoastră v-ați pus viața miză în jocu-ăsta, da’ eu n-aș pune nici juma’ de miză pe-un asemenea rămășag. I-auziți, toată lumea! N-am dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
recunoască, avea virtuți care, acestuia din urmă, îi lipseau: răbdarea, modestia și simplitatea. Iar Ieyasu nu părea nici să fie ambițios pentru el însuși. Se îngrijea de interesele propriei sale provincii, dar niciodată nu-i dădea aliatului său motive de îngrijorare. Întotdeauna rămânea tare pe poziții împotriva inamicilor comuni, ca o fortăreață tăcută, în spatele lui Nobunaga. Cu alte cuvinte, provincia Mikawa era un aliat ideal, iar Ieyasu, un prieten de nădejde. Privind în urmă spre greutățile și pericolele cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o voce fără voce. Și totuși, aproape într-o clipă, acțiunea se declanșa oriunde ai fi privit. Și totul era atât de rapid, încât, cel puțin la suprafață, nicăieri nu se vedea nici urmă de îndoială, neliniște de sau de îngrijorare. Când totul fu gata și oamenii refăcură rândurile, bătrânul războinic Saito Toshimitsu ridică glasul, călit într-o sută de bătălii, și le vorbi trupelor aproape ca și cum ar fi citit un text scris: — Bucurați-vă. Astăzi, stăpânul nostru, Akechi Mitsuhide, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să traversăm la miazănoapte de Momoyama și apoi să ieșim pe Drumul Templului Kanshu de la Ogurusu? întrebă Mitsuhide. — Întocmai. Dacă urmăm acest traseu și ajungem aproape de Yamashima și Otsu înainte de a se lumina, nu vom mai avea nici un motiv de îngrijorare. Dintr-o dată, Shinshi Sakuzaemon își opri calul puțin în fața celui al lui Mitsuhide și le făcu semn să tacă. Mitsuhide și oamenii care-l urmau se opriră și ei. Fără nici o șoaptă, priviră spre Akechi Shigemoto și Mirakoshi Sanjuro, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care veți merge la noapte trece prin apropierea Muntelui Ibuki, iar acolo s-ar putea să se mai ascundă forțe dușmane. Atât Kyutaro, cât și Shonyu îl preveneau foarte stăruitor, dar Hideyoshi părea convins că nu exista nici un motiv de îngrijorare. Răspunzând că nu merita să se alarmeze, le ordonă oamenilor cu făclii s-o ia înainte. Părăsind poarta castelului, porniră pe drumul mărginit cu copaci, spre nord-est. Călărind prin noapte până cam prin al patrulea schimb, Hideyoshi înaintă pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrebă unul dintre vasali. Nu știu ce să zic de Inuchiyo. — Vă îngrijorează calitățile lui de mesager? — Îi cunosc bine calitățile. Dar, pe vremea când Hideyoshi era doar un soldat pedestru, au fost prieteni apropiați. — Cred că nu aveți nici un motiv de îngrijorare. — Așa crezi? — Cu toată convingerea, declară Gozaemon. Atât provincia lui Inuchiyo din Noto, cât și cea a fiului său din Fuchu, sunt înconjurate de propriile dumneavoastră moșii și de castelele vasalilor dumneavoastră. Prin urmare, nu numai că e izolat geografic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se relaxă puțin. Totuși, gândindu-se că era mai bine ca armata să rămână la Nawabu până în anul următor, trimise un mesager la guvernatorul Castelului Osaka și începu pregătirile pentru a petrece iarna pe câmpul de luptă. Firește că obiectul îngrijorării lui Hideyoshi fusese Ieyasu, nu Nobuo. Întrucât încă nu rezolvase problemele cu Ieyasu, nu putea spune că situația se afla sub control, iar scopurile i se împliniseră numai pe jumătate. Într-o zi, Hideyoshi făcu o vizită la Castelul Kuwana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deget. Acesta, în loc să declanșeze un atac direct, așa după cum se aștepta căpitanul, începu să-și hărțuiască victima sigur pe el: - Ce se întâmplă cu tine căpitane? Cumva îți este rău? îi sugeră Kaan cu un rânjet sardonic pe post de îngrijorare. Birmaq încercă să schițeze un zâmbet neglijent dar tot ceea ce reuși să afișeze fu o grimasă înghețată, ceea ce-l determină pe locotenent-gardian să-și continue tirada: - Să nu-mi spui că este din cauza mea? Chiar așa de mult te bucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
spre grădină, tata, bunicul, bunica și preotul Mladin venit cu Crăciunul, cinsteau venirea pe lume a acelei fetițe atât de drăgălașe ce umpluse casa de țipete și bucurie. - Sper să fie fericită și sănătoasă, spune tata cu o expresie de îngrijorare, dar și de încântare. - După cum țipă stă bine cu plămânii, spune și Bunicul râzând fermecat de imaginea ce i-o lăsase nepoțica lui. O să fie o luptătoare. Ați văzut cum își ținea pumnișorii?... - Se agață cu disperare de lumea asta
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
deschid ochii, văd un bulgăre de aur pe masă strălucind orbitor!...”Ce poate fi?” - mă întreb cu înfrigurare, frecându-mă la ochi. Privesc din nou, cu precauție...Bulgărele se mișcă!!! „Doamne! Visez? Sunt treaz? Sau am vedenii?” - mă întreb cu îngrijorare. Mă uit mai atent la bulgărele de aur mișcător. Ce i?... După un timp, îmi dau seama că o rază de soare - mai îndrăzneață - a spart coroana de frunziș a nucului din grădiniță și s-a furișat hoțește pe fereastra
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
această Curte Constituțională de plâns, s-a pronunțat în defavoarea legii pensiilor și a procedurii asumării guvernamentale a legii educației. Dacă nu s-ar fi repetat și dacă nu ar fi fost atât de strâns, am fi avut motive serioase de îngrijorare că din cauza durerilor atroce, o parte din Curte ar fi pe ducă. Din fericire, s a repetat și e foarte strâns, 5-4. Prin urmare se poate trage o concluzie logică, de durere, membrii au discutat aprig și contradictoriu. Au dus
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-mi ascut luarea aminte la cele ce se spun despre sfintele lăcașuri. Are el un gând bătrânul... Nu degeaba mă tot îmbie să citesc și nu mă va ierta de nu voi fi la înălțimea așteptărilor lui” - gândeam eu cu îngrijorare, fiindcă îl știam că nu trece cu vederea nici-un amănunt... Cu bunătatea lui părintească, m-a dădăcit așa o săptămână întreagă. De multe ori, seara, mă lua la vecernie... Îl admiram cum îi ședeau odăjdiile. Parcă era născut în ele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-mi toacă mie nervii. Dac-ar ști ce-i aia să mori de foame, ar înceta imediat cu prostiile alea! Fericirea pe care am simțit-o la gândul că am fost luată drept o anorexică mi-a risipit, pe moment, îngrijorarea. —Sadie visează să fie terapeut, așa-i, Sadie? a glumit bărbatul de mai devreme. Dar ești prea grea de cap, nu-i așa, Sadie? —Tu să taci, Mike! Sadie părea incredibil de binedispusă pentru o femeie care tocmai fusese insultată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
peste căpățâna chelioasă. Arătau de parcă erau lipite cu superglue. Tipul m-a gratulat cu un zâmbet bolnăvicios și s-a tras și mai aproape de mine. Părul tău e negru de la natură? —Ăăăă, da, am spus eu încercând să-mi ascund îngrijorarea ce mă cuprinsese în momentul în care tipul a început să-mi mângâie părul. —Hahahaha, l-am auzit izbucnind pe Peter, comediantul, din celălalt capăt al mesei. Aș băga mâna în foc că nu e culoarea cu care te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
M-am străduit din nou să zâmbesc. Apoi, dintr-odată, a aruncat bățul de înghețată cât colo. Nu-mi vine să cred că Durm’t m-a internat aici! a exclamat ea. S-a tras mai aproape de mine și, spre îngrijorarea mea, mi-am dat seama că avea lacrimi în ochi. — Pur și simplu nu-mi vine să cred! în toți anii ăștia am fost o soție devotată și uite cum mă răsplătește el! —Ești internată pentru... ăăăă... alcoolism? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se împotrivească. Asta dovedea că știau că între mine și Chris exista o legătură specială. Chris mi-a trimis un zâmbet care era făcut doar pentru mine, apoi a ridicat sprâncenele ca și cum m-ar fi întrebat „Ești bine?“. Judecând după îngrijorarea care i se citea în ochii de un albastru pal, era limpede că scăderea interesului de care-l bănuisem fusese numai o închipuire a minții mele. Chris s-a așezat, lipindu-și coapsa de a mea. Apoi, ușor ezitant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
n-ai în ost s-înteb i ine. Evident, dacă ajungi la Cloisters, atunci știi cu siguranță că ești. Măseaua asta e pe cale să-și dea duhul. Alarmată, am încercat să mă ridic în fund, dar doctorul nu mi-a sesizat îngrijorarea. — Nu e că beau în fiecare zi, a zis el. Dacă facem o obturare de canal, s-ar putea să reușim să o salvăm. Și vorba ceea: nu lăsa pe mâine ce poți face azi! Obturare de canal! Nu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Știi ce-i aia o glumă? Ha. Ha. Caută cuvântul în dicționar, marfar deraiat ce ești! — A, a exclamat Chaquie uimită. Nixon. Unde mi-o fi fost capul? Nu sunt tocmai în apele mele. Dermot vine încoace azi după-amiază... Spre îngrijorarea tuturor, Chaquie arăta de parcă era pe cale să izbucnească în plâns. —Lasă-ți creierii să ți se odihnească, madam, a zis Barry îndepărtându-se în grabă. Nu ești chiar un marfar deraiat. Toată lumea și-a ținut respirația timp de câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am spus foindu-mă pe scaun. Mă simt... mă simt... nu știu cum. Sunt pur și simplu sătulă! — Aha, am înțeles, a zis Chris trecându-și gânditor palma mare și pătrățoasă prin părul de culoarea grâului. Pe față i se citea o îngrijorare care-l prindea de minune. Iar eu îl priveam plină de speranță. O, câtă savoare aveau momentele în care mă aflam în centrul atenției lui! — Ce-am putea face ca s-o înveselim pe Rachel? a zis el ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atenție. Misty mă făcuse de rușine, dar, în același timp, nu mă puteam împiedica s-o urăsc fiindcă-mi furase locul de sub lumina reflectorului. După ședință, când m-am dus în sala de mese, Misty plângea și, spre marea mea îngrijorare, Chris aproape că i se așezase în poală. Când am intrat, Chris a ridicat ochii și s-a uitat la mine, dar apoi, în mod deliberat, s-a întors din nou către Misty și i-a șters lacrimile cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prea strâmte îi atârna descusut. Primul meu gând a fost: ce dezastru! Dar, la doar câteva secunde după ce făcuse cunoștință cu toată lumea, Francie arunca cu țigări în stânga și-n dreapta, glumea și părea foarte de-a casei. Spre marea mea îngrijorare, mi-am dat seama că tipa era inexplicabil de sexy și asta fără putere de tăgadă. Am fost cuprinsă de sentimentul familiar de teamă că frumosul Chris și-ar putea îndrepta atenția asupra ei. Francie se mișca aidoma unei zeițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atenția că fusesem la fel. Mecanismele mele de apărare, slăbite de mai bine de o lună de bombardament continuu, s-au domolit, sub efectul unui fals sentiment de siguranță indus de povestea Nolei, și au început să se fărâmițeze. Spre îngrijorarea mea, m-am trezit îndreptându-mă spre punctul de coliziune cu o revelație foarte neplăcută. într-o clipă, mi-a devenit imposibil să evit conștientizarea unei situații limpezi precum cristalul: înainte de internare mă gândeam constant la cocaină și la Valium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
faci griji. N-o să ies cu cineva care ia droguri. —Chris Hutchinson? m-a întrebat ea alarmată. —Daaaaa, am oftat încercând să par calmă. —Of, să fii atentă, Rachel, a zis mama în timp ce cutele de pe frunte i se adânceau din cauza îngrijorării. A îmbolnăvit-o de inimă pe biata maică-sa. —Chiar așa? Interesul și teama m-au făcut să mă apropii de mama. Ce-a făcut? N-a vrut să se lase de droguri, a bolborosit ea fără să mă privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]