3,364 matches
-
am lângă mine oricum, chiar dacă mă Înșeli. Ar trebui să spun: „ce iubire nenorocită!“ De ce? Că mi-a distrus un an? Că mi-a fărâmițat sufletul, că mi-a distrus inima? Nu, chiar dacă simt că nu mai pot rezista Încercărilor Îngrozitoare la care mă pune dragostea, trebuie să lupt, va fi atât de plăcută victoria! Dar, În același timp, trebuie să lupt pentru a cunoaște, pentru a fi tare la școală. Nu trebuie să subordonez iubirea Învățăturii, căci nu voi putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
alte sfere ale existenței, mai presus decât În vis. Și privirea mea dureroasă de atâta plăcere când a Întâlnit pe a sa, și cuvintele acelea „ești Încă copil“ mă distrăgeau și mă fermecau peste măsură. Așteptam cu Înfrigurare seara aceasta Îngrozitoare. Toată după-masa am visat, am hotărât să mă las sărutată așa cum vrea el. Inima Îmi tremura de plăcere, când mă gândeam că-l voi simți din nou lângă mine, din nou voi fi În brațele lui. Așteptarea era dureroasă, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
brațele lui. Așteptarea era dureroasă, prea dureroasă după obsesia chipului său toată ziua, În fiecare clipă. Doream cu ardoare să mai simt măcar o dată acea strângere pasionată, acele buze dragi. Dar minutele treceau nepăsătoare, și dragostea mea trecea prin Încercări Îngrozitoare. Numai gândul că s-ar putea să nu-l mai văd astă-seară mă exaspera, mă depășea. Degeaba, Însă, Petre n-a venit. În mine s-a prăbușit speranța, am disperat. Totul mi se părea negru În jur, Petre m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cad atât de jos, când ieri pe vremea asta eram sus, prea sus, trăind sublima fericire a dragostei Împărtășite? Petre, de ce nu ai venit? De ce nu ai venit tocmai acum, când te așteptam mai mult ca oricând? Și aceste lecții Îngrozitoare... Și poezia neterminată... De ce, Petre drag, de ce nu ai venit? Ai devenit o obsesie dureroasă, crudă prin duioșia ei, Petre, te iubesc, mă auzi? Petre drag, te implor, nu mă părăsi, nu te mai pot concepe al alteia, mă auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trecut un veac de când am simțit-o. 12 noiembrie 1961 (duminică) Miracol! Minune! A venit Petre, a venit la mine, este Îndrăgostit de mine, am mers pe stradă de braț, am patinat, e minunat. Am avut pe gheață o stare Îngrozitoare. După o piruetă grea, am căzut și nu am mai știut pe ce lume sunt. Totul În jurul meu se Învârtea Într-un haos general, făceam sforțări supranaturale de a mă smulge din această stare, am reușit, dar acum sunt năucită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
figurile cerute la campionat, Marin mă privea. Am vrut la un moment dat să stau cu Marin azi, ultima oară. Luasem această hotărâre și căutam să gust orice clipă, eram sigură că ea nu se va mai Întoarce. Ce clipe Îngrozitoare! Mă aștepta o luptă de neconceput din nou În lumea de care fug cu dezgust, uneori cu invidie, dar rareori cu ură. Dar, atunci când a Început publicul, atunci când ne-am avântat din nou Împreună, mi-am dat seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și a dansat până la sfârșit cu Nela. La un moment dat, am vrut să plec. Dar nu am ajuns decât la centru și l-am luat și pe Sandu la colț. Eram, pot spune fără ocol, disperată. Prevedeam niște chinuri Îngrozitoare. Îmi stăpâneam cu greu lacrimile. Dar nu plângeam, ci stăteam și priveam la ei, uneori mai făceam pirueta himmel, dând la iveală suferința mea de nedescris. Când au Început evacuarea patinoarului, el a plecat Înainte cu Nela, nici nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Marinică să țină la mine. Mâine nu mă pot duce la școală, cu toate că nu e gheață. Sunt doar În cantonament! Trebuie Însă să mă duc după motivare. Ce Îngrozitor! Și cum a plecat Marinică! Nu mai pot! Și tusea asta Îngrozitoare! Nu mai pot! Nu mai pot! Marin, mă auzi, nu mai pot! Dar ce departe ești tu! Te-aș vrea acum doar așa, fără să spui un cuvânt. Aș vrea să fii lângă mine și să taci. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
parcă aș avea grenade și bombe În gură. (joi) Colegul meu Simca Moise doarme În patul aflat În continuarea patului meu; este un pistruiat rotofei cu strungăreață, inteligent și cult. L-a debutat Nina Cassian ca poet; exală un miros Îngrozitor. „Mai spală-te, măi, Moise!“, Îi spun. „Glumești? e mirosul rasei!“, Îmi răspunde el râzând. Are umor, nu se supără. (luni) Ieri la ștrand cunosc o damă bine pălărie de soare umbreluță colorată stil madame Bovary În vacanță sub 30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
altcineva. Strada era goală: a doua zi era luni, zi de muncă și de mers la școală. Oamenii erau pe la casele lor, călcându-și hainele, ajutându-și copiii la teme... și lipiți de televizoare, urmărind reportajele de pe CNN despre tragedia îngrozitoare din Central Park. Se grăbi să ajungă în apartamentul său, și stinse toate luminile. Iar acum, spectacolul se închide, onorată audiență, așa cum se întâmplă mereu. Numai că, prin natura artei noastre, ceea ce e deja vechi pentru spectatorii din această seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
locul ei. - De când o cunoști pe Kara? o întrebă el. - Pe Kara? De mai bine de un an. De când mama ei a venit la Stuyvesant. - E un loc costisitor, nu-i așa? - Dureros de scump, spuse Jaynene. Au niște tarife îngrozitoare. Numai că în toate locurile cum e al nostru, tarifele sunt cam aceleași. - Mama ei are asigurare? - Doar Medicare. Kara o plătește în cea mai mare parte. Adăugă: - Cât poate și ea. Acum e la zi, dar a avut datorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de Burgundia, cum făcea de obicei, și își slăbise nodul la cravată, eliberându-și gulerul cămășii sale albastre. (Doamne, e fascinant cât de multe îmi amintesc, de fapt: bănuiesc că, pe lângă faptul de a fi fost prima scenă a dramei îngrozitoare ce avea să urmeze, fusese și ultima scenă a celeilalte vieți ale mele.) Și-a ridicat privirea înspre mine când am intrat, lăsându-și ziarul în jos și îngrămădindu-l în poală cu un foșnet scurt. —Salut, îmi spuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai pus un plasture dintr-ăla împotriva durerii. Va trebui să-l scot mai încolo și o să doară și mai tare: e ca atunci când tușa Madge stătea tot timpu’ în pat cu piciorul și s-a ales cu bubițele alea îngrozitoare pe șold fiindcă nu se putea răsuci destul. Dezgustător. În Hello de săptămâna asta e o poză cu Dawn French și arată foarte drăguț. Dac-aș reuși să-mi fac părul ca al ei, poate că - de fapt nu, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
închipui că ai să-nchizi ușa cu toate alea în drum. Stai - dă-mi-o mie. —Mersi, mamă. —Doamne, ce grea e! am zis eu, ridicându-i de pe umăr bucata uriașă de pânză neagră. O să te alegi cu o malformație îngrozitoare dacă te tot încarci cu alea. Tot mereu zic că nu cred că trebuie neapărat să cari după tine zilnic până la școală și-napoi toate cărțile alea, pur și simplu n-are rost. —Of, ce Dumnezeu, mamă, nu începe cu astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că semnele erau evidente, că viața noastră era nejustificată. Dar nu era - absolut deloc - și nu se poate spune că nu apreciam lucrurile bune pe care le aveam. Din contră - nu îmi imaginez. Credeam că oamenii care trec prin tragedii îngrozitoare sau care pierd totul trebuie să privească în urmă și să-și dorească să-și fi dat seama ce aveau pe vremea aceea. Dar eu îmi dădeam seama - știam exact ce am. Și asta n-a împiedicat ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
rapid la Frosties sau Choco Flakes sau ce mic dejun îmbibat cu zahăr mânca el acolo. Am intrat în bucătărie, îndreptându-mă spre ceainicul de la fereastră. — Ce e? am zis. —Cum adică? Voiai să zici ceva? Preț de o clipă, îngrozitoare clipă, aș zice, am crezut că vrei să îmi dai bună dimineața. Am făcut o pauză ca să-i dau ocazia să-mi răspundă la fel de sarcastic, dar nu se zărea nimic la orizont. Păreai gata să spui ceva. Nu? Bine, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am dat acum seama că pentru toți ceilalți era limpede de ceva vreme. Trupul îmi tresări de umilință și din pricina senzației de a fi privit: în afară de celelalte fete de la case care mă priveau în clipa aceea, mi-l închipuiam pe îngrozitorul domn Chipstead râzând din cauza asta cu ele în camera personalului sau cum s-o numi ea la supermarket. — Nooo, e bolnavă. Una șaptezeci și două. — O, drăguța. Sărăcuța de ea, am reușit eu să bălmăjesc, cât am putut eu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
acasă, de asta sunt sigur: o să fie cu toții bine și fără mine - o să fie mai bine pentru ei. N-o să le mai stau în cale. Apoitc "Apoi" Sally N oaptea în care a plecat tata a fost de-a dreptul îngrozitoare. Atât de mulți dintre părinții prietenilor mei s-au despărțit, că mereu am avut impresia că va fi destul de ușor de acceptat - oricum, fusese plecat mult în săptămânile de dinainte să se întâmple, iar el și mama se purtaseră ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
care se lupta să depășească lașitatea mea fizică naturală și a trebuit să închid ochii ca să exclud o clipă figura acestui om pe care îl detestam ca să nu îmi zdrobesc pumnii de ea. M-am controlat gândindu-mă la consecințele îngrozitoare pe care le-ar avea o asemenea ieșire, și până să mă uit din nou la el reușisem chiar să produc un mic zâmbet complice. Găsisem o cale de a avansa. —Biata creatură, am zis, încă zâmbind și clătinând puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
despre orice. Cel puțin eram în stare, dar acum, că mă gândesc la asta, îmi dau seama că nici unul dintre noi n-a mai fost la fel de ceva vreme. Nu mi-am dat seama până nu s-a-ntâmplat chestia asta îngrozitoare, dar m-a făcut să mă gândesc la toate și-mi dau seama că ne-am schimbat cu toții în ultimul an sau așa ceva. Sally pare a fi singura care nu e cu mult diferită: poate pentru că lipsește de acasă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ciocolată, comentând la deschiderea fiecărui pachet- și chiar ne făcea să râdem. Anul ăsta, când Sally l-a deschis pe cel de la mătușa Cherry și era aceeași cutie veche de biscuiți pe care o trimitea mereu, a urmat o tăcere îngrozitoare și-ți puteai da seama că încercam cu toții să ne gândim la genul de glumă pe care ar fi scornit-o tata. Și la tranșarea curcanului, când mama a zis: „Hai, fii tu bărbatul casei, dragul meu“, mi-a provocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de atât. O iubesc. O iubesc cu-adevărat și pentru prima dată-n viață îmi dau seama ce înseamnă asta. În primele zile delirante nu mă puteam gândi la viitor: nu exista nimic în afara prezentului. Stăteam la un mic hotel îngrozitor din Pimlico, trecând pe la ea în fiecare seară în drumul meu înapoi de la Lincoln’s Inn. Știam că nu poate să dureze, desigur, nu sub forma aceea, dar fericirea mea nu lăsa loc de vreun fel de gândire logică. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
doar despre lucruri mărunte: îmi dădeam seama că nu vrea să încep să-l interoghez și m-am gândit că prioritatea ar fi să-l fac să se gândească la alte lucruri - lucruri mundane, practice, care să-i alunge gândurile îngrozitoare care-l surghiuniseră în pivniță. Cei de la spital au zis că fruntea lui e bine- doar leziuni superficiale -, dar au zis să verificăm la medicul de familie, care l-a trimis la un fel de terapeut, însă Ben refuzase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
acum că a trecut de partea cealaltă. Fără să vreau, am ajuns să cunosc numele celor mai multe dintre personajele din East Enders, să strig răspunsurile la întrebările jalnice care răsar peste zi și să râd, încruntat, la glumele ieftine și innuendo-ul îngrozitor al comedianților. Dar să am parte de un travestit sau transsexual sau cum și-o zice, în carne și oase, așezat pe canapea, asta era deja prea mult- mă simțeam de parcă Lily Savage 1 însăși ar fi invadat camera. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să bea ceva și c-aveau să se întoarcă mai târziu. Judy B en pare un băiat schimbat. Sunt atât de mulțumită și de ușurată; simt că nu voi înțelege niciodată de fapt prin ce trecea el în noaptea aceea îngrozitoare în care l-am găsit în pivniță, dar poate că e mai bine așa. Simt că acum e jenat din cauza asta și eu sunt prima care înțelege cum e să vrei să lași toate astea în urma ta. Încă se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]