4,199 matches
-
că cei din juru-i se vor simți excluși din iureșul aproape letal al muncii fizice, a Început să-i pună la treabă și pe colegii de cancelarie, și pe elevii mai mărișori, care și astăzi Îl țin minte și-l Înjură pentru munca la care Îi supunea. Să nu vă Închipuiți că existau betoniere ca acuma: să arunci Înăuntru nisip, ciment, apă și să apeși, cu mare Îndemânare, pe buton. Atunci totul se făcea cu unelte strunite de mâinile oamenilor. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nici n-apucaserăm să deschidem gurile și să rânjim către Director cu bărbăție și seriozitate, așa cum șade bine unor oameni responsabili, că Dordonea se și repezise, cu Încântare aproape și cu nerăbdare În glas: „Eu merg, tovarășu’ Director!”. L-am Înjurat În gând că ne cam luase fața, dar l-am iertat repede, că n-o făcuse din răutate. Era chiar un om bun, puțin cam repezit și isteric uneori, dar cu un suflet mare și zbuciumat - semn de intensă trăire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a făcut, prostovane! Ia zi, de cine te-ai ferit de-ai rostogolit mașina? Te-oi fi speriat de vreun iepure și ai fugit de volan ca să te pui la fereală?” Oaie, furios, trăgea picioare În obloanele de lemn, Îl Înjura de mă-sa pe Hristu și-l făcea neisprăvit. Ăsta, trântit În paie, se interesa, așa, aproape Îngrijorat: „Oiță, nene, ia verifică tu și vezi cam cât de tare ți-ai umplut pantalonii? Să-ți spun pe-a dreaptă, cam vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de măscări, și de șuturile care urmau. Mai mult, Titel - proprietarul parașutei - le lua o taxă suplimentară celor care voiau să râdă răutăcios de alții. Afacerea mergea strună: era duminică și băieții strânseseră bani toată săptămâna ca să poată zbura și Înjura În voie. Mulți Își mințiseră părinții că Își cruțau bănuții pentru circ. Trecuse, În urmă cu două zile, circarul și lipise câteva afișe care anunțau mari reprezentații de magie și dresură de șerpi la Căminul cultural. Băieții văzuseră spectacolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pusese la fereală bănuț peste bănuț, că nu se putea azvârli din vârful șirei care Împungea cerul. Dacă intra În joc, s-ar fi putut găsi vreun tâmpit care să se ia de el sau de familia lui. Ceilalți se Înjurau cu voioșie și stăteau cuminți să-și primească șuturile. Taxa suplimentară pentru ocări Începu să pară neînsemnată, căci băiatul plin de bani al speculantului cu butelii de aragaz arunca cele mai scârboase Înjurături fără să pățească nimic. Era singurul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
marele meșter se grăbea să-l scuipe, să-l strivească bine sub călcâi și să-l astupe cu țărână. Odrasla plătea zburători și le spuneau ce măscări să arunce În aer și cui. Năimiții erau bucuroși că puteau pluti și Înjura pe degeaba, contra a numai trei șuturi primite În tur. Cei jigniți și care nu luau bani de la Odraslă Începură să murmure. „Băi, Titele, ia vezi, fă ceva cu ăsta: el ne Înjură și alții capătă șuturi În locul lui. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Năimiții erau bucuroși că puteau pluti și Înjura pe degeaba, contra a numai trei șuturi primite În tur. Cei jigniți și care nu luau bani de la Odraslă Începură să murmure. „Băi, Titele, ia vezi, fă ceva cu ăsta: el ne Înjură și alții capătă șuturi În locul lui. Eu mă cac pe regulamentul tău și-l bat de-i sună apa-n cap.” „Ce vrei, bă, să-i fac eu?” se nedumeri făurarul. „Nu știu. Schimbă legile. Mărește taxa, barem să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din țigară. „Am necazuri cu ăștia”, zise. „Ce-mi spui mie?” „Păi, Îți spun, că nu vreau să te ia careva la poceală. Nu știu cum să-i Împac. Tu stai aici În cur, ca un pașă, și plătești pe alții să Înjure și să ia șuturi În locul tău. Zău dacă te mint. Nu știu cum să-i mai țin p-ăștia: mi-e să nu sară la tine, că nici eu n-o să pot să te scap...” Odraslă tăcea și fuma. Soarele pornise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Lui Titel Îi curseră picături de sudoare de pe frunte În ochi. Îl ustura și-i dădură lacrimile. Îl supăra mai rău, Însă, tăcerea lui Odraslă. Urni din nou vorba: „Ia auzi-i p-ăștia, cică să plătești În plus pentru Înjurat, ca să te mai ierte...”. „Cât?” veni cuvântul așteptat cu drag de Titel. „Păi, ce să zic, dă și tu trei lei În loc de unul, așa, ca să-i potolim.” „Dau.” Numaidecât, Însă, măscările se făcură de neîndurat. Femeile din neamurile celor Înjurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curții de păsări, Își aminti ceva și se Întoarse: „Vezi să aibă doamna pe ea chiloții și țâțaru’ cu sclipici!”. „Da, domnule, măreția morții unei zile e mai adâncă decât cea a nașterii ei...” Băieții aveau acum prilej să-l Înjure lingușitor pe bogat: „Fir-ai al dracu’ să fii tu, Odraslă, ai călărit-o pe circăreasă. Te-n cur pe mă-ta și pe neamu’ tău! I-ai văzut-o? Cum arată?”. „N-am văzut-o, bă, că stinsese lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bunătate și Îngăduință, apoi urlă la rându-i: „Da, da! Să fii sănătos și s-auzim numai de bine!”. * * * Aș Începe cu o Înjurătură pentru cine Îmi desface și-mi citește scrisorile fără să-mi ceară voie. Dar nu-l Înjur direct. Am chiar o duioșie sfâșietoare pentru amărâtul cu pricina. Mă gândesc că aș fi putut avea eu destinul lui. Până la urmă, În unele puncte de vedere cam semănăm (chiar și fizic!). Ca să nu pomenesc de faptul că de familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de tot s-a Întâmplat să moară cineva, și numai cu totul Întâmplător. De obicei, după cum bine știți - din auzite -, flăcăii de la noi se duc În fiecare an să se bată cu ăi din satul dinspre Răsărit - adică să se Înjure nițel, să-și Încrucișeze ciomegele și să se pună, după aia, pe chefuit cu vin nou. Câte unii se Îmbată, se Încaieră de-adevăratelea, ca să aibă după aia ce povesti un an Întreg. Când pleacă la Război, mulți cară după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
treaba și am uitat.” Copiii se uitau cu Încântare la acea reprezentație și aproape că nu le părea rău că-și mânjiseră cizmele de cauciuc până sus În noroaiele Colectivei. Cei doi din țarc se murdăriseră ca niște porci, se Înjurau Între ei și aruncau vorbe grele și vițelului, fără să le pese că erau priviți de vreo treizeci de perechi de ochi. „Acestea, copii, sunt operațiunile de imobilizare și de contențiune a animalului, necesare pentru desfășurarea În bune condiții a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai fost vreodată la mare, băi, puță bleagă? Pe Ectoraș nu-l Întreb, că el, boieru’, am auzit că a fost cu tată-său vara trecută și au dormit În cort.” Baronu găsi că Vieru avea dreptate, iar Ectoraș Îl Înjură. Săpară câteva ore acolo unde Vieru socotise la sigur că se aflau Îngropați În Înfrățire nemții și rușii. Munca era istovitoare, nici când aprindeau câte o țigară nu se opreau tustrei din lucru. Îi dureau toți mușchii și toate Încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stomacul monstruosului pește; a Început campania de lămurire a sătenilor să nu-și mai arunce o parte din resturile menajere În mijlocul drumului, sub amenințarea unor drastice amenzi aplicate de către serviciul de sănătate publică, prilej cu care domnul Primar a fost Înjurat de mamă În mai multe rânduri; este știut că, În depărtare, tremurat de Apa Morților, Codrul de la Miazănoapte este, după cum bate soarele, albastru sau vânăt, Însă, de câteva zile, el a căpătat, cu câteva minute Înainte de asfințit, nuanțe de roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Miazănoapte este, după cum bate soarele, albastru sau vânăt, Însă, de câteva zile, el a căpătat, cu câteva minute Înainte de asfințit, nuanțe de roșu de la stins la aprins; cei doi sanitari au intrat În grevă pe termen nelimitat deoarece oamenii Îi Înjură că nu le dau rețete pe care, legal, nici nu au dreptul să le elibereze, deoarece ei nu sunt medici - acest fapt reflectându-se și În cuantumul scăzut al bacșișurilor pe care le pretind pentru serviciile prestate; tabla de pe turla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe Baronu dacă izbutise să Înalțe pe Valea Morii zmeul ăla care Închipuia o cometă cu cozi lungi, din cârpe colorate, prietenul său Îl cântărise atent, ca să se lămurească dacă nu cumva era vorba de o glumă proastă, apoi Îl Înjurase. Ideea cu zmeul, Însă, nu fusese rea și de punerea ei În practică se Îngrijise Titel Meșteru, care, pe lângă cuvenita plată pentru manoperă, ceruse și o grămadă de materiale din care folosise foarte puțin, păstrând pentru sine restul. Ectoraș dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care Neamțu, și nu numai el, o aștepta cu ochii țepeni și ieșiți din găvane, se trezea că pe pânza albită cu cretă se Întâmpla cu totul și cu totul altceva. Neamțu urla atunci de parcă l-ar fi Înjunghiat, Îl Înjura pe Ghiță de toate organele pe care izbutea să și le amintească de la orele de biologie, În furia lui ce-ar fi putut răsturna munții. Ba chiar, când o lua la vale rău de tot, pomenea În sudalmele lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost să-l numească bibliotecar pe omul de cultură Marin Foiște, care, În acea perioadă, făcea eforturi disperate să se lase de băut. Într-o Noapte de Ajun, vârful pinului semeț din fața Căminului cultural dispăruse. Directorul umbla turbat de colo-colo, Înjura și făgăduia făptașului necunoscut pedepse fioroase și torturi rafinate. Făcuse reclamație scrisă la Miliție, cerea efectuarea de expertize criminalistice de către oameni specializați de la Județ, voia să vadă cu ochii lui cum haite Întregi și Întărâtate de câini polițiști iau urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și adresele părinților, pentru ca bunii cetățeni cu progenituri nevrednice să afle unde și când aveau să se desfășoare procesele. Soldații stăteau țepeni, cu privirile pironite undeva, dincolo de piticania cu căpățână cât dovleacul și care se Învârtea prin zăpadă În jurul lor, Înjurând și azvârlind laolaltă cu vorbele stropi mari de scuipat. Locotenentul tocmai le explica, dând și amănunte, cum pușcăriașii vechi aveau să-i supună la fel de fel de perversiuni, când Biberu, așa țeapăn cum era și cu automatul pe piept, se prăbușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neîngăduitor cu cei care i se Împotriveau În vreun fel, făcuse numai un semn de lehamite cu mâna, cerând, astfel, să fie lăsat În pace. Dimineață Îl scutură pe unul dintre nepoți, care, În aburii Încă nerisipiți ai somnului, Îl Înjură de mamă și de multe dintre cele sfinte. În cele din urmă, nepotul se sculă bombănind și nu tăcu până nu căpătă o palmă grea după ceafă. Aduse de sub șopron vestitul cărucior al bunicului său, Încărcă În el coșul acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ale drumului. „Am Îmbătrânit dracului...” Își zise În gând și cu greu Își Înăbuși un oftat. Nepotul Îl ajută să bage coșul În burta autobuzului cu vopseaua sărită ori cojită, apoi, când Îl văzu pe bătrân că urcă scara, Îl Înjură cu voce tare pentru palma primită. „E-he!” - constată aproape cu bucurie o femeie așezată pe prima banchetă - „te-ai cam Înmuiat, moșule! Ții minte când m-ai pocnit În cap c-un linguroi când ți-am spus că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plecarea sa, mama lui fierbea coleașă cu care Îi Îmbia pe copiii vecinilor. Dragul nostru Monstrulică, nu te preface că ai uitat de promisiunea făcută, așa că fă-ți vânt Încoace să chefuim, să ne amintim de locotenentul Foameangât, să-l Înjurăm și să-l iertăm. Tu ești tot burlac? Noi pe-aicea ne-am cam Însurat și am Început să facem copii și să ne rotunjim burțile de oameni Împliniți și serioși. Ne strângem din când În când, rar, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și pricepu că era frânt. Auzi strigăte În jur. Cineva Încercă să-i asculte inima. Zgomotele se Îndepărtau din ce În ce. Se Întrebă cum de aflase Coana Marița că el și nu Ectoraș fusese cel care, În copilărie, o Înjurase la telefon de nenumărate ori. Cu o zi În urmă, Coana Marița Îl văzuse pe Vieru trecând prin dreptul curții ei. Deși tânărul Îi spusese cu mult respect sărut mâna, femeia Îl suduise peste gard și-l blestemase ca, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Foiște ieșeau niște mormăituri cu neputință de deslușit, bănuite de Director a fi Împotriviri la trudnica misie de a aduce pe făgașul cel bun pe rătăciții fii ai țiganilor. „Zi mai tare, maestre, ce tot bolborosești acolo-n barbă? Înjură-mă mai pe de-a dreptul, nu-ți fie teamă să-ți exprimi opiniile critice!” „Nicidecum, nicidecum!” veni grăbit răspunsul. „Îmi recitam ca pentru mine versuri ce tocmai, singure, mi se alcătuiesc În minte. Să pășim, așadar, cu neînfricare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]