2,635 matches
-
complexelor", "metoda proiectelor" etc.). În elaborarea teoriei educației morale, G. G. Antonescu pornește tot de la opunerea a două curente: sistemul educației libere, întemeiat pe teza rousseauistă a naturii bune a omului, și sistemul educației autoritare, care considera răul ca fiind înnăscut ființei umane. Ca și în alte cazuri, principiul "școlii formativ-organiciste" devine criteriu în aprecierea celor două sisteme educative. Astfel, educația liberă este "organicistă", dar nu și "formativă"; după cum sistemul autoritar este "formativ", fără a fi "organicist". Se apreciază însă că
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
diferite care s-au dat acestor termeni (5, p. 98), psihologul elvețian a fost obligat să-și revizuiască unele din concluziile sale formulate în primii ani de cercetare. Este cunoscută faimoasa dispută dintre Chomsky și Piaget (1978) privind relația dintre înnăscut și construit (sau învățat) în gîndire și limbaj. Chomsky pune accentul pe structurile lingvistice înnăscute, iar Piaget pe aspectele construite (5 bis, p. 19). Ce oferă pedagogiei teoria operatorie a inteligenței? O bază psihologică mult mai elaborată pentru un învățămînt
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să-și revizuiască unele din concluziile sale formulate în primii ani de cercetare. Este cunoscută faimoasa dispută dintre Chomsky și Piaget (1978) privind relația dintre înnăscut și construit (sau învățat) în gîndire și limbaj. Chomsky pune accentul pe structurile lingvistice înnăscute, iar Piaget pe aspectele construite (5 bis, p. 19). Ce oferă pedagogiei teoria operatorie a inteligenței? O bază psihologică mult mai elaborată pentru un învățămînt activ. Teoria este o premisă pentru un învățămînt prin excelență euristic. Operațiile se constituie în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
2. Ed. Spranger și a expus ideile pedagogice în numeroase lucrări din care reținem: Lebensformen (Formele vieții), 1911; Kultur und Erziehung (Cultură și educație), 1919; Psychologie des Jungendalters (Psihologia tineretului), 1924; Pädagogische Perspective (Perspective pedagogice), 1951; Der geborne Erzieher (Educatorul înnăscut), 1958. 3. Cf. ED. SPRANGER, Lebensformen, Halle, 1925. 4. Cf. TUDOR VIANU, Filozofia culturii, ediția a II-a, Editura "Publicom", București, 1945. 5. Cf. C. NARLY, Pedagogia generală, Cultura Românească, București, 1938. 6. Despre Ed. Spranger să se vadă ȘT
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
latura biomecanică, motrică și fiziologică de realizare a efortului, modificări care permit posibilitatea practicării constante a joggingului. Considerăm că durata modificărilor poate fi mai mare sau mai mică, iar intensitatea lor mai ridicată sau mai puțin ridicată în funcție de caracteristicile individuale (înnăscute sau/și dobândite), dar și în funcție de activitatea individuală în care este angrenat puberul (activitate standard sau specifică - exemplu activitatea sportivă poate diminua durata în timp a anumitor modificări specifice pubertății, datorită rolului benefic pe care efortul fizic îl exercită asupra
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
scriitorii, filozofii, poeții se proclamă conștiințe suverane, chemate să lumineze popoarele; pe de altă parte, ei aspiră să se consacre Suveranului modern, izvor al tuturor virtuților. Astfel, poporaniștii ruși s-au îndreptat către popor, atît pentru a prelua adevărurile sale înnăscute, cît și pentru a-i aduce cunoașterea intelighenției. Spre sfîrșitul secolului al XIX-lea și în cursul secolului XX, intelighenția se dezvoltă considerabil, iar în același timp se mandarinizează (Universitate), se profesionalizează (scriitori), se specializează (oameni de știință, experți). Se
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
romanul lui Stoker aparțin unei "alte" lumi, aproape non-umană, care amenință civilizația existentă și stabilitatea imperiului. Romanul Dracula poate fi astfel interpretat ca o fabulă despre invazia din afară 89, iar protagonistul, contele Dracula, ar fi un străin, "un criminal înnăscut sau un geniu nebun ori degenerat 90", dar, în același timp, o metaforă interesantă pentru conceptul de "alteritate" sau "înstrăinare". Astfel, se poate susține ideea că Dracula și victimmele sale feminine, care sunt, la fel ca el, periculoase din punct
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Benjamin (1991) ca o pierdere a "aurei", figura charismatică este afectată de "demistificarea" sa, de dispariția singularității și de depersonalizare. Aplicații ale conceptului de rutinizare Rutinizarea charismei religioase • Noțiunea de charismă Noțiunea de charismă provine din teologie. Ea semnifică posesia înnăscută a unei "grații", a unui "har", a unei "înclinații" specifice. Prin analogie, este vorba de o calitate atribuită unui individ ieșit din comun în virtutea puterilor sale supranaturale: "Charisma este ruptura continuității legale sau tradiționale; ea sfărâmă instituțiile, repune în cauză
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
înclinațiilor. În cazul particular al picturii, ea este o sociologie a "ochiului" și a percepției (Bourdieu, 1968 și 1981). Înclinația estetică este o capacitate de a decoda operele, de a sesiza semnificația lor. Deși este întotdeauna trăită, (re)prezentată ca "înnăscută", și deși relația dintre amator și operă are loc prin încântare, ea este rezultatul unui efort de inculcare. Astfel, capacitatea de a vedea un obiect în afara funcției lui, ca formă pură (ceea ce numim "privire pură" sau "artă pentru artă"), este
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
1970: 106). iii) Productivitatea este reprezentată de capacitatea locuitorilor nativi ai unei limbi de a înțelege și a produce un număr infinit de enunțuri în limba respectivă; această importantă proprietate a fost evidențiată de Chomsky (1957, 1965) legat de caracterul înnăscut al "facultății de limbaj" și problema achiziției limbajului la copii; iv) Linearitatea privește producerea și perceperea fluxului vorbirii pe axa timpului. Continuînd distincția lui Lessing din Laocoon între poem ca acțiune progresivă ale cărei părți se petrec succesiv pe axa
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ar exista" (C.P.2.298). Conștient de faptul că noțiunea de simbol are numeroase semnificații și că adăugarea unui sens nou nu ar face decît să complice lucrurile, Peirce estimează că "semnificația de semn convențional sau dependent de un obicei (înnăscut sau dobîndit) nu este nicidecum o semnificație nouă, ci pur și simplu întoarcerea la semnificația originală" (C.P. 2.297). Tradițional, motivația este subcategorizată în motivație prin cauzalitate sau contiguitate indicele și motivație prin analogie semnul iconic. Contribuția esențială a lui
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
GESTUALĂ 8.1. Comunicare și gestualitate. Conexiuni interdisciplinare Fără gesturi lumea ar fi statică, palidă. E.T. Hall afirma că 60% din comunicările noastre sînt non verbale; deci gesturile sînt inextricabil legate de viața noastră publică și privată, profesională și familială. Înnăscute sau dobîndite, voluntare sau involuntare, codificate sau personalizate (de la ticurile gestuale la emblemele caracterizante), gesturile însoțesc, explică, condensează sau comentează comunicarea interpersonală. Experții în comunicare au identificat șapte sute de mii de semnale fizice, Birdwhistell estimează că doar mimica feței modulează
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
propriului corp sau obiectelor interpretate ca eforturi adaptative de gestionare a emoțiilor. Rîsul, surîsul, bucuria apar cu aceleași expresii faciale și la copiii născuți orbi. Diferențele rezidă într-o mai redusă extensie musculară determinată de absența întăririi vizuale a mecanismelor înnăscute (J. Corraze, 1988: 119). Dacă din punctul de vedere al relației semn-obiect se poate vorbi de gesturi iconice, indiciale și simbolice (cf. Wundt), din punctul de vedere al intenției de comunicare există gesturi afective (centrifuge conotînd euforia și centripete conotînd
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
combinării propozițiilor în fraze. Gramatica generativă definită de Chomsky (1957) ca teorie aptă să explice creativitatea lingvistică a oricărui vorbitor, capacitatea sa de a emite și înțelege un număr infinit de fraze inedite este bazată pe ipoteza existenței unor structuri înnăscute ca fac posibilă invățarea limbii. În această perspectivă, gramatica are trei componente: i) sintactică (sistemul de reguli prin care pot fi identificate și produse frazele acceptabile într-o limbă dată); ii) semantică (sistemul de reguli prin care se interpretează frazele
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
să facă salturi pentru atingerea iluziilor din ideologii. Fixarea în material Un aspect particular ține de faptul că economia are tentația de a impune ca formulă de testare a validității măsurarea. Acest lucru pare să fie un fel de reflex înnăscut deoarece, la origini, a apărut ca știință amprentată de materialism. Măsurarea însă este, în accepția teoreticienilor economiști, o metodă de a evalua cantitativul, fie că acesta caracterizează consecințele proceselor economice, inclusiv în forma lui cea mai dragă, avuția, fie că
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
că acestea conțin și ceva adevăr. Scorul este destul de interesant și atunci când subiecții trebuie să-i catalogheze pe cei care practică ghicitul: jumătate dintre respondenți îi consideră șarlatani iar cealaltă jumătate cred că este vorba despre altceva (har, capacități moștenite, înnăscute, imaginație etc.)23. Rezultatele arată clar că la nivelul cunoașterii comune există o veritabilă nebuloasă în jurul divinației. În acest caleidoscop difuz de percepții, divinația rămâne o practică destul de populară. Aproximativ 28% dintre cei chestionați au declarat că au apelat cel
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
început să ghicesc în cărți și în cafea colegelor mele și prietenilor" (M, 37 ani, Iași). Pentru persoanele mai instruite imaginea divinației și a magiei este prezentată sub forma unui sincretism în care conviețuiesc laolaltă cunoștințe de sorginte folclorică, capacități înnăscute și o anume pregătire științifică. Practic este vorba de un fenomen de aculturație între elemente aparținând unei culturi populare și cultura modernă. Firește că în astfel de situații nu putem vorbi de o cunoaștere științifică (accentul cade pe har, tradiție
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
practică divinația sunt oameni care fac parte din categoriile marginale ale societății. 9.1.5. Purtătorii stigmatului Printre cei aleși pentru a se specializa în arta divinatorie sunt și persoanele ce poartă cu ele povara stigmatului fizic (fie că este înnăscut, fie că este dobândit) sau psihic (epilepticii, nebunii). Stigmatul devine un semn al unei predispoziții către practicile divinatorii, magie și vrăjitorie. De exemplu, în multe din credințele popoarelor, copilul născut cu căiță pe cap poate deveni strigoi sau vrăjitor. Michel
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
acțiunii de care este capabil agentul, fie prin natură, fie prin convenție, fie în virtutea unui scop urmărit dinainte...". (Robin, 1996, p. 227) Prin această formulare, Léon Robin trimite la evoluția conceptului de areté, care debutează prin a desemna o calitate înnăscută, moștenită pe calea sângelui, deci în mod natural (physis), concepție specifică aristocrației, pentru a desemna ulterior o calitate care poate fi dobândită prin paideia, devenită techné. Referitor la această evoluție, Werner Jaeger scria: "Scopul urmărit era transcenderea principiului aristocratic al
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
evoluat în așa fel încât nu suportă lipsa de activitate și trebuie să fie mereu în mișcare. Dintre toate speciile, omul este oportunistul suprem. Ca și celelalte, are o acută nevoie de explorare. Ca și ele, are o nevoie biologică înnăscută de a primi un influx mare de stimuli din partea mediului". (Morris, 2010, pp. 262-263) 5.2. De ce ne plictisim la școală? Dar școala oferă stimuli? Întrebarea nu este lipsită de interes, mai ales dacă plecăm de la premisa că rolul școlii
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
exercițiu, nici învățată, ci există în oameni de la natură sau altfel?" (Platon, Menon, 1974, 70a) Implicațiile răspunsului la această întrebare sunt fundamentale și afectează întreaga ființă umană. În ceea ce privește demersul nostru, în mod evident, dacă virtutea (înțeleasă ca excelență umană) este înnăscută nu mai sunt necesare pedepse și recompense în procesul educațional (subliniem, procesul educațional și nu de instruire). Dacă virtutea se poate învăța, caracterul perfectibil al naturii umane (după cum susține Protagoras în dialogul platonic omonim) impune utilizarea recompenselor și pedepselor pe
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
două puncte de vedere: pe de o parte, agresivitatea este privită ca un tip de comportament învățat, favorizat sau inhibat de mediul în care copilul se naște și trăiește, iar pe de altă parte, agresivitatea este privită ca un comportament înnăscut, ceea ce nu exclude "îmblânzirea" sau favorizarea manifestării sale de către mediul de viață al copilului. Din perspectiva etologiei, agresivitatea are un caracter spontan, ceea ce presupune o motivație independentă de factorii de mediu: "Tocmai recunoașterea faptului că instinctul agresiv este un instinct
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Lorenz subliniază aici caracterul autonom al agresivității, adică prezența sa constantă în comportamentul uman, indiferent de scopul și forma de concretizare a acestuia. Reiese că orice manifestare agresivă a unui individ este dificil de anticipat, ca urmare a componentei sale înnăscute; în plus, o izbucnire agresivă este oricând posibilă, în ciuda eforturilor noastre de a înlătura posibilii factori declanșatori externi, deoarece sursa acesteia este constituită din fuziunea elementului înnăscut cu elementul extern, de mediu. Totodată, eliminarea totală a oportunităților de manifestare agresivă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
agresivă a unui individ este dificil de anticipat, ca urmare a componentei sale înnăscute; în plus, o izbucnire agresivă este oricând posibilă, în ciuda eforturilor noastre de a înlătura posibilii factori declanșatori externi, deoarece sursa acesteia este constituită din fuziunea elementului înnăscut cu elementul extern, de mediu. Totodată, eliminarea totală a oportunităților de manifestare agresivă a individului este și imposibilă (datorită trăsăturilor sale specifice) și contraproductivă (efectul nu va fi anularea agresivității, ci acumularea unor tensiuni care vor favoriza declanșarea sa la
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și profesor? Un răspuns superficial la această întrebare ar expedia problema agresivității în spațiul extrașcolar, acasă sau în grupul de prieteni; o asemenea rezolvare înseamnă de fapt ignorarea problemei din mai multe motive: un prim motiv este reprezentat de componenta înnăscută a agresivității, care prin inerența ei trimite la nevoia de educație, de "îmblânzire", de cultivare a umanității din om, chiar dacă instinctele rămân (și trebuie să rămână) la locul lor; cu alte cuvinte, spațiul școlii nu poate fi izolat de manifestările
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]