KorAP: Find »[drukola/base=înnebuni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...150 >

3,744 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

nu e câine să-l arunci în fântână cu una, cu două. E imens, e cu totul și cu totul imens. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Atunci înseamnă că bântuie nebunia. Descreierații. E plin de nebuni. În ziua de azi toată lumea a înnebunit. Toți descreierații sunt complet liberi. BĂRBATUL CU BASTON: Nu, aici e cu totul altceva. Aici totul a fost făcut din ură. Asta e. Aici e ură din aceea oarbă, din aceea neagră. Nu e ură de zi cu zi. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Poate că acela e locul lui. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ascultă, eu mă tem că noi am luat-o razna. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ n-am luat-o razna deloc. Gândim. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum să se nască în fântână? Ai înnebunit? BĂRBATUL CU BASTON: Totul se poate. Natura e perfidă.. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dumnezeule! Câinele trăiește pe lângă om... BĂRBATUL CU BASTON: Și ce-i cu asta? Toate animalele trăiesc pe lângă om. Și calul trăiește pe lângă om. Și iepurii trăiesc pe lângă om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CU PĂLĂRIE: Să zicem că e bestie. Chiar dacă ar fi o bestie, nu se face așa ceva nici măcar cu o bestie. BĂRBATUL CU BASTON: Asta-i adevărat. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi? Mai bine căutăm o funie. BĂRBATUL CU BASTON: M-ai înnebunit cu funia asta! M-ai scos pur și simplu din minți cu funia asta! Ți-am spus cum e treaba cu funia! Ți-am spus sau nu ți-am spus? Doar n-o să se cațere pe funie. Câinele nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BASTON: Hoț de fântâni ce ești! Jefuitor! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Jefuitor de fântâni ești dumneata! (Câinele încetează să mai urle și liniștea cade sufocantă peste cei doi. Pauză lungă.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Se șterge îndelung de sudoare.): Doamne, parcă am înnebunit... BĂRBATUL CU BASTON (Răscolește pământul cu bastonul.): Eu zic s-o ștergem de aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Privind cerul): Păcat... Acum chiar că se întunecă... BĂRBATUL CU BASTON (Privind cerul.): O să plouă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mda... S-ar putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sunt. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Apleacă-te, dracului, un pic! (BĂRBATUL CU BASTON se cațără pe buza fintânii și se așază pe burtă pe marginea ei. Se aplecă apoi cât poate, ținând de capătul funiei.) BĂRBATUL CU BASTON: Repede, că înnebunesc! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așteaptă, dracului, un pic. BĂRBATUL CU BASTON: Aștept. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage acum! (BĂRBATUL CU BASTON trage găleata afară. Dezgustat, se duce și o varsă într-o pubelă pe două roți. Epuizat, se prăbușește lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
patinele.): Nu știu! Nu știu. BĂRBATUL CU BASTON: Poate că el vrea să ne spună ceva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Agitat, acoperindu-și mereu urechile.): Nu știu. Nu știu. Ce să ne spună? Cine să ne spună? Tu nu vezi că înnebunim? Tu nu vezi că nu-i adevărat? Tu nu vezi că ăsta ne latră din cap? BĂRBATUL CU BASTON: Din care cap? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Din capul nostru, din care altul? Ia încearcă să-ți acoperi urechile. Tu nu vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Loviți în mine, dacă vă dă mâna! Nu mai pot, domnule! Am să mor într-o zi, de greață, cu securea înfiptă în gâtul osânditulul... Am să mor în picioare, cu mâinile țepene pe coada securii... (Vehement.) Că m-ați înnebunit cu toții! Toți vă dați aere, voi, ăștia, osândiții! Și când la o adică... faceți pe voi! (Sever.) Hai s-o aducem! (ARTUR, docil dintr-o dată, o aduce dirijat de CĂLĂU.) CĂLĂUL: Încet... Încet... Sărăcuța de ea... Cu milă... (ARTUR a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
numără până la un milion... Ridică toporul, se pregătește să lovească.) GARDIANUL: Hârtie și cerneală! (ARTUR ridică mirat capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.): M-a speriat! A dat buzna urlând! GARDIANUL: Eu te-am speriat? Mârșavule! CĂLĂUL (Către ARTUR

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se-ntâmple o nenorocire! Opriți-l! MAJORDOMUL: Și-a uitat rolul! BRUNO: A luat-o în serios! OMUL CU SACAUA: Întotdeauna am spus că aceste spectacole de improvizație nu au haz. Nu se-ntâmplă o dată să nu fie ceva... MAJORDOMUL (Înnebunit.): Ce dracu’ are? Tocmai acu’? (Toate personajele și-au părăsit locurile și s-au adunat în jurul gropii urmărind ascensiunea lui GRUBI.) MAMA (Țipând isteric.): Chemați pe cineva! Dați un telefon! CĂLĂTORUL GRĂBIT: Omul ăsta a suferit vreodată de ceva? BRUNO

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
eu cum trebuie făcut. Spălăm totul cu foarte puțină apă. Cu o picătură de apă se poate spăla uite așa o bucată de mizerie. O singură picătură... MACABEUS: Nu spălăm nimic. Mai bine o bem. PARASCHIV: Și atunci ce facem? Înnebunim dacă nu facem nimic. MACABEUS: Mai bine să înnebunim decât să facem ceva. PARASCHIV: Hai să dăm o serată! MACABEUS: Nu știu, nu cunosc... PARASCHIV: O serată, ca la regiment, ca la popotă... MACABEUS: N-am fost la popotă... N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
apă. Cu o picătură de apă se poate spăla uite așa o bucată de mizerie. O singură picătură... MACABEUS: Nu spălăm nimic. Mai bine o bem. PARASCHIV: Și atunci ce facem? Înnebunim dacă nu facem nimic. MACABEUS: Mai bine să înnebunim decât să facem ceva. PARASCHIV: Hai să dăm o serată! MACABEUS: Nu știu, nu cunosc... PARASCHIV: O serată, ca la regiment, ca la popotă... MACABEUS: N-am fost la popotă... N-am intrat niciodată la popotă... PARASCHIV: Îți arăt eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-mi dau pantalonii jos și tu ai să faci lucrul acela grețos... cu mine... MACABEUS: Nu, nu... PARASCHIV: O să fie bine... O să ne iubim ca frații... MACABEUS (Icnet, zguduit de plâns.): Lasă-mă, lasă-mă în pace... PARASCHIV: Tu ai înnebuni, Maco? MACABEUS: Da. PARASCHIV: Zău? (Pauză; icnetul lui MACABEUS; plictiseală teribilă pe fața lui PARASCHIV.) PARASCHIV: Ce faci tu acolo, Maco? Plângi? MACABEUS: Da... PARASCHIV: De ce, Maco? MACABEUS: Așa... PARASCHIV: Ti-e rău? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te doare ceva? MACABEUS

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
e muzică bună, pot să ascult zile în șir. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ei, chiar zile în șir... DOAMNA CU VOAL: De ce nu? Muzica bună te-nalță. BĂRBATUL CU ZIARUL: Să fim serioși. Cât poate să te înalțe? Până la urmă tot înnebunești. DOAMNA CU VOAL: Asta depinde de om. BĂRBATUL CU ZIARUL: Vă spun eu, doamnă, poate să fie și Beethoven... Te înalță cât te înalță și deodată, zbang! te dă la pământ! Și mai și surzești. DOAMNA CU VOAL: Ce spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CU ZIARUL: Dar lume, lume era? DOAMNA CU VOAL: Ca și azi. BĂRBATUL CU ZIARUL: Și ce-au făcut? A făcut careva ceva? DOAMNA CU VOAL: Nu, pentru că v-am spus, ieri a cântat ceva mai bine. BĂRBATUL CU ZIARUL: Înnebunesc, zău... Când aud de chestia asta că a cântat ceva mai bine... Cât de bine putea să cânte, pe cuvânt... Asta-i absolut intolerabil, oricât de bine ar putea să cânte... Nici nu-i vorba de asta, dacă stăm să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CU ZIARUL (Scoțându-și cocoloașele de vată din urechi, către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Aveți dreptate... Cam foșnește... Ne-ar trebui niște antifoane autentice. BĂTRÎNUL CU BASTON: Orice antifoane ți-ai pune... Nu asta-i problema. Dumnealui e plătit să ne înnebunească și cu asta basta. Nu există antifoane în cazuri din astea. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu cred că e pur și simplu nebun. DOAMNA CU VOAL (Își ridică voalul ca să-și șteargă ochii de lacrimi.): Nebun sau maniac. BĂRBATUL CU ZIARUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să mă tem de omu’ ăsta. DOAMNA CU VOAL: Cel mai bine ar fi să-i facem în ciudă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Doamnă, dumneavoastră sunteți de-o gentilețe infernală... DOAMNA CU VOAL: Nu, că dacă punem la inimă chiar că înnebunim. Trebuie ignorat. Trebuie răspuns cu aceeași monedă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Apoi, eu sunt prea bine educat ca să mă apuc să cânt la violoncel... DOAMNA CU VOAL: Să vorbim mai tare! Prea am vorbit în șoaptă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Și credeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
IOANA, înfricoșați, îl pândesc o vreme, apoi se apropie de el încercând să-l liniștească.) HAMALUL (Amețit de alcool.): Se duce dracului. Totul s-a scurs. N-o să mai rămână nimic. Brrr! IOANA (Naivă și înfricoșător de aeriană.): Tata a înnebunit. Ce rău îmi pare... HAMALUL: Domnule... V-ați prostit de tot? ȘEFUL GĂRII (Observându-i și reacționând și mai violent la vederea lor.): Afară, afară! Bestiilor! În genunchi! În genunchi! IOANA: Tata vrea să stăm în genunchi... CASIERUL: O să crape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-l acapareze pe călător.): Domnule... Nu trebuie să-l judecați prea rău. Noi suntem obișnuiți. Eu, de pildă, când eram mic, încercam în fiecare zi să călătoresc prin ploaie. Am rămas cu un gust amar. Dar eu, domnule, n-am înnebunit, nu... IOANA: Tata n-o să poată dormi. Vai, o să fie groaznic. CASIERUL (Libidinos, persuasiv.): E groaznic, domnule, să vrei să fii călător prin ploaie și să ți se întâmple... atâtea lucruri urâte... Eu, de pildă, când eram mic simțeam ploaia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o să fie groaznic. CASIERUL (Libidinos, persuasiv.): E groaznic, domnule, să vrei să fii călător prin ploaie și să ți se întâmple... atâtea lucruri urâte... Eu, de pildă, când eram mic simțeam ploaia de la distanță. Dar eu, după cum vedeți, n-am înnebunit, nu. HAMALUL: Nu-l ascultați, domnule, e beat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Duceți fata de aici. Vreți să duceți fata de aici? HAMALUL: E obișnuită. Ea îl îngrijește. CASIERUL: Cine e beat? Cine spune că sunt beat? Domnule, nu v-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dar eu începusem să cred că totul e o minciună. Da. Mă rugam în fiecare seară la tine, ea să vii. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Tulburat.): Ioana, tu ești nebună. Și tatăl tău e nebun și Grubi și Bruno. V-a înnebunit pe toți dorința de a călători prin ploaie. Sunteți ca toții nebuni. Tu nu-ți dai seama că sunteți nebuni? IOANA: Și ce dacă sunt nebună? Eu te iubesc și așa. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Bine... Am să te iau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
îi spăl geamurile, o lustruiesc pe dinăuntru... Îi lustruiesc pereții... E o cameră albă, curată, o să vă placă... În fiecare zi o vopsim în alb. Știți, aici, facem cam în fiecare zi aceleași lucruri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Or să vă înnebunească... lucrurile... HAMALUL: Pe noi? Ehe! Eu mă scol de zece ani la ora șase și mătur peronul. Și nu simt nimic. În fiecare zi spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
au tremurat mâinile de frig și cuțitul a început să tremure în mâna mea... Am răsturnat o sută de cartofi pe jos... S-au rostogolit așa departe... CASIERUL (Intrigat.): Cum, ce spui? Ce tot spui acolo? (Către ȘEFUL GĂRII.) A înnebunit! Fata ta și-a pierdut mințile, gata, gata... ȘEFUL GĂRII (La fel, surprins de cuvintele fetei.): Ce spui tu? Ce spui, fetițo? Unde s-a lăsat frigul? IOANA: Da, da s-a lăsat... Și se lasă și noaptea, nu vedeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

mai puțin primejdios? Un tablou din Lacul Lebedelor? Așa simte Iulia, dar orașul e cuprins de mâzgă și iubirea se face varză pe picioarele ei încălțate în balerini. O cățea cu țâțele roase până la sânge merge alături, amușinând prin rigolă. Înnebunită de foame, peste ochi i-a căzut pâcla divinei neînțelegeri, veșmânt de mizericordie care în clipele grele coboară peste suflet pentru a-l apăra de gravitatea consecințelor. Iulia, care iubește animalele și le pricepe, privește lung câinele răzleț, ros până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
să fii curios. Tu nu știi cum sfârșiți voi ăștia care vreți să le știți pe toate? Cu gâtul tăiat sau mai rău. N-aveți voi stomac pentru ce-i în cămăruța aia. Angheluță: Care cămăruță? Tudorel: Hai că mă-nnebunești. Aia în care n-aveți voie să intrați. Angheluță: Și tu ai? Tudorel: Păi eu acolo stau. Angheluță: În cămăruța de la capătul culoarului? Tudorel: La mansardă. Angheluță: Unde-a zis șeful să nu intrăm că-i vai și-amar de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

pus deoparte ziarul și mi s-a adresat în engleza nazală vorbită la Chicago. — Frumoși bărbați! exclamă el. — Cam așa, am zis eu. — Înțelegeți engleza? întrebă el. — Da, am răspuns eu. — Slavă Domnului că cineva înțelege engleza, zise el. Am înnebunit tot încercând să găsesc pe cineva cu care să vorbesc. — Chiar așa? m-am mirat eu. — Ce părere aveți de toate astea..., începu el, sau nu cumva nu e bine să pui asemenea întrebări? Ce înțelegeți prin toate astea? am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]