26,133 matches
-
muzeografic a stat la originea ei și cum nici intenția de a demonstra un fenomen istoric sau de a acredita o idee estetică nu o tulbura în vreun fel, expoziția putea fi citită, pur și simplu, ca rod al unei întîmplări. Și indiferent cine ar fi fost curatorul ei nemijlocit, Marele Curator, dacă i se poate spune așa, rămîne, în eternitate, fie hoțul care, cu decenii în urmă, a dat un sens comun cîtorva lucrări care obiectiv nu aveau nici o legătură
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
avea volum, a făcut din aceste povești risipite o epopee. Sub pana lui Elias Lönnrot, s-a numit Kalevala. O întreprindere tipic romantică, nebunească, mai ales pentru un singur om, conciliind cele două mari pasiuni ale secolului: să descopere la întîmplare, dar să lase ceva, organizat, în urmă. Un capăt de ață, un început de drum. Și cele două mari extreme: exuberanța și chițibușeria veacului tuturor mecanismelor. Așa se face că, admirînd măreția ansamblului, știm, în mic, exact (fals-exact) cîte versuri
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
defect este dat de doctrina faptului ilustrativ. De la început la sfîrșit, filmul se articulează asemeni unei demonstrații din aproape în aproape, sau asemeni unui experiment de laborator, nu unul imprevizibil, ci dimpotrivă unul simplu, dar spectaculos. Imediat după sau în timp ce întîmplarea se întîmplă în Central Park din NY astfel încît nimeni să nu rateze efectul, profesorul de liceu Elliot Moore (Mark Wahlberg) ține o lecție avînd ca temă omologarea unui fapt natural neobișnuit precum ipotetica dispariție a albinelor, euristic dovedind impredictibilitatea
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
starea de stupefacție pe care spectatorul o trăiește amplificat prin acest raisoneur care mai are la dispoziție doar cîteva secunde de luciditate. În rest, filmul aduce în prim plan povești de familie prinse în turbionul creat de hazard, adică de "întîmplare" care poate să și aranjeze, să ordoneze lucrurile. Alma (Zooey Deschanel), soția lui Elliot, a fost pe punctul de a avea o aventură cu Joey ( M. Night Shyamalan), nu o prezență în carne și oase, ci o voce în receptor
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
recupereze atmosfera patriarhală, conservatoare a locuințelor din Sud care mai păstrează un aer seniorial, dar și povești crude. Atmosfera a devenit halucinantă, spectrală din cauza bătrînei voluntar claustrate, care impune cu severitate o ospitalitate bizară, dar mai ales din cauză că, și aici, "întîmplarea" se întîmplă. De altfel, este și unul din momentele "fericite" ale filmului, cînd starea de tensiune este creată firesc, fără inutile artificii, decurgînd din stări, fără a răspunde unor comenzi vizibile din off. Într-un fel, la sentimentul de izolare
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
din străinătate. De curând, a înregistrat un real succes pe scena teatrului Metropolitan din New York, unde se afla în calitate de cover pentru rolul Ford, dintr-o nouă producție a operei FALSTAFF de Verdi, sub bagheta lui James Levine. Printr-o fericită întâmplare, prin indisponibilitatea baritonului prim ce urma să interpreteze rolul, el a cântat un spectacol, înregistrând un succes remarcabil. În rolul lui Figaro a demonstrat că posedă o voce bine timbrată, consistentă, prezentând o lejeritate neașteptată în execuția registrului acut și
B?rbierul din Sevilla by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/83261_a_84586]
-
și așa însă, există o lecție ce merită învățată dintr-un asemenea joc intelectual. Lecție fără de care remarcabilul volum apărut la Editura Curtea Veche (Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale însoțite de un inedit epistolar precum și indexul ființelor, lucrurilor și întâmplărilor în prezentarea lui Ion Iovan) n-ar putea găsi calea către o evaluare într-adevăr lucidă. Cel puțin într-una - cea mai consistentă - dintre părțile sale. S-a vorbit mult despre întâmplarea tristă în urma căreia manuscrisele jurnalului lui Mateiu au
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
un inedit epistolar precum și indexul ființelor, lucrurilor și întâmplărilor în prezentarea lui Ion Iovan) n-ar putea găsi calea către o evaluare într-adevăr lucidă. Cel puțin într-una - cea mai consistentă - dintre părțile sale. S-a vorbit mult despre întâmplarea tristă în urma căreia manuscrisele jurnalului lui Mateiu au dispărut fără urmă înainte de a avea șansa unei transcrieri filologice bine făcute. Mâna, competentă dar excesiv morală, a unor critici ca Perpessicius sau Șerban Cioculescu a ocultat sau doar rezumat numeroase pasaje
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
fi aspru pedepsită: va fi jupuit de viu, iar pielea îi va fi aruncată într-o peșteră din Frigia. Pînă aici nimic deosebit, căci cititorul nu are de-a face decît cu o răfuială, printre atîtea altele, din suita de întîmplări ce sporesc galeria de legende exotice ale Olimpului. Numai că ciudățenia abia acum începe și asta fiindcă pielea răposatului Marsyas nu numai că nu murise, dar pe deasupra îi păstrase amintirile. O piele fără trup, dar păstrătoare a unui suflet, moștenind
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
jurnaliștii în goana după eveniment, după faptul senzațional, nemaivăzut, nemaiauzit, e dată de perspectiva antropologică a autorului, care împinge și menține în prim-plan omul, oricât de mărunt. Mai importante decât evenimentul zilei sau al anului, al istoriei mari, sunt întâmplările ce amprentează, modifică ori, dimpotrivă, reconfirmă cursul banal al existențelor focalizate. Cartea e plină de personaje "umile", de la tanti Cati, dactilografă într-o dugheană, la tanti Magdalena, plasatoare pe Valea Prahovei; de la un Sterică Comănescu, care-i ascunde ochelarii, în
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
și uimiți de frumusețea creației enesciene, artiștii au evocat cu emoție și rafinament expresia lirică, plină de noblețe a muzicii, precum și momentele de culminație și patos, au conturat cu fantezie personaje și imagini muzicale contrastante, au trăit la cote maxime întâmplările imaginate de autor. Au transmis entuziasmul și bucuria de a face muzică împreună. Publicul a ovaționat îndelung prestația de excepție a ansamblului cameral; înregistrarea pe un CD a capodoperei enesciene, în formula prezentată în recitalul de la Sala Radio ar fi
Muzic? de Enescu ?i Brahms by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83339_a_84664]
-
și pe care o dresasem. Dormea pe pernă lângă mine și eram bucuros că era o ființă lângă mine. într-o zi, pe când eram la closet, gardianul a primit ordin să o prindă și să o omoare. Cănd, după această întâmplare, l-am rugat să-mi aducă o altă pasăre, mi-a promis un arici. Eram bucuros, știind că ariciul e foarte prietenos și poate fi domesticit. într-o dimineață, gardianul mi-a dat o cutie împachetată în care mi-a
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
noastre. Căci, într-adevăr, nimic nu-i poate apropia pe oameni mai mult decât cântul». În numele acestui credo, afirma Mariana Nicolesco, ea a creat Festivalul și Concursul Internațional de Canto Hariclea Darclée la Brăila, în România. «Nu e desigur o întâmplare faptul că din 1995 și până azi au luat parte la aceste evenimente și la Cursurile de Măiestrie Artistică, pe care le ofer gratuit, peste 2000 de tineri artiști veniți din 47 de țări și din 5 continente, dintre care
Nimic nu-i poate apropia pe oameni mai mult dec?t c?ntul by Al. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83437_a_84762]
-
păcate, singurul care gândește în felul acesta catastrofic în anul de grație 2008. Manipulați din greu prin presă și televiziuni, românii au devenit prizonierii unui soi de deșucheli în masă. Nemaicrezând în nimic, ei nu au nici reacții ferme la întâmplări ce-ar trebui să-ți provoace silă și revoltă. În fața acestei veritabile tragedii, nu mă mir că pe tot mai mulți dintre noi ne copleșesc depresiile și nevrozele. Iar cei care ne-am sustrat bolii, am ajuns personaje în bancul
Eu cu cine votez?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8438_a_9763]
-
conținea fragmente precum citatul de mai sus? Citind romanele lui Norman Manea ai, de multe ori, sentimentul că nu mai înțelegi nimic. Nu mai știi cine este vocea narativă, unde și când se petrec cele relatate, care este ponderea unor întâmplări în economia romanului. Totul seamănă cu o pictură abstractă pe care o vezi lipsit de entuziasm, cu sentimentul că nu ai înțeles nimic, dar care îți rămâne în minte, te obsedează, pentru ca ajuns acasă, dintr-o dată, să ai marea revelație
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
să apreciem onest care este pulsul și cam pe unde sîntem noi. Fără încrîncenare, fără vanitate și, dacă se poate, fără ipocrizii. Fie și prin faptul că Nekrosius a venit cu trei spectacole, mi se pare că nu e o întîmplare, ci o intenție. Mi se pare că a fost, într-un fel, protagonistul acestei ediții. Cel care ne-a poftit în lumea lui deschizîndu-i larg porțile. Trilogia lui shakespeariană este o definiție, totodată, a artistului Nekrosius. A unei perspective asupra
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
și lacrimile spală rana proaspătă cusută pe viu. Regizorul a reușit să creeze impresia de dinamism cu o intrigă aproape convențională, cu o serie restrînsă de evenimente petrecute într-un spațiu limitativ, claustral prin deplasarea "acțiunii" de pe scena exterioară a întîmplărilor către interioritatea personajelor printr-o continuă provocare a lor. Această provocare coincide programatic cu provocarea "bunului-simț", a cutumei, al rostului, fapt care face parte din educația monahală, filocalică și ceea ce mi s-a părut excepțional în filmul lui Lungin, acesta
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
sunt un simplu figurant. Arareori, mă simt capabil, totuși, de conversații ample, chiar spectaculoase, cu personaje reale sau imaginare. După ce-mi termin cafeaua, nu rămâne din ele mai nimic. Sau, poate, senzația vagă, întremătoare, că am participat la o întâmplare cu deznodământ fericit. N-aș ști să spun cu precizie pe cine-aș numi, dac-ar trebui să aleg un partener pentru cafeaua de dimineață. Știu, însă, cum ar trebui să fie: ori foarte tăcut, ori foarte vorbăreț. În ambele
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
independent de citirea orientată după grila ideologică. Și mai interesant este faptul că exact bizareria intrinsecă, inșii robotizați de instinctele larvare, lumea plăcerilor și a violenței sunt ingredientele care provoacă admirația sau suscită interesul scriitorului. Petru Dumitriu e în căutarea întâmplărilor camuflate și spectaculoase, a cazurilor anormale, iubește excentricitatea, fie ea pozitivă sau negativă. Lumea aristocrației românești este extravagantă în sens negativ și pasiunea cu care scriitorul o înfățișează e evidentă. Mai rămân detaliile, observate atât de comentatorii din epocă, cât
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
condamnate după două raportări fundamental diferite. Însă, tendențiozitatea alegerii momentelor temporale nu e stridentă în aceste două prime volume pentru că e abil topită în masa epică, nu e punct de articulare a scenariului și e manevrată pentru a spori imprevizibilul întâmplărilor și excentricitatea caracterelor. În plus, acumularea de episoade care surprind atmosfera din interbelic (mai mult de jumătate din volumul al doilea), așadar blocarea scrierii în acest moment temporal, estompează impactul schemei orientate în chip tendențios. Ceea ce Direcția Presei a simțit
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
ș...ț Și totuși, nici un suflet nu e doar evreu sau doar creștin, și în cele din urmă frumusețea ajunse la mine. Dar mai aveam o problemă. Mi s-a întâmplat în facultate, atunci când viața nu e prea plină de întâmplări spirituale. Rătăceam prin mica și minunata mânăstire a colegiului Magdalen. Era după-amiaza târzie a unei toamne la Oxford și sulițele galbene ale soarelui în descreștere se opreau în severa geometrie de piatră a locului, lovind zidurile ca niște fulgere blânde
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
șocurile vizuale ale calvarului interior? Jocul cu postúrile și cu deplasarările de accent întrec, într-un volum absolut exemplar cum e Sora mea de dincolo (1980) banala umanitate a tragediei. Nimic, în scrisul Ilenei Mălăncioiu, nu e lăsat la voia întâmplării. Cu atât mai puțin antepenultimul vers de aici: "M-așteptasem să fii numai tu,/ erau câte trei morți într-o firidă,/ prin umezeala rece moartea se târa/ ca o strălucitoare omidă.// Alături plângea un tânăr bărbat/ cu mult mai abitir
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
un tânăr bărbat/ cu mult mai abitir/ decât putea el să plângă/ și te săruta în delir.// Cu greu te lăsai plânsă și sărutată/ și ne-a cuprins o mare întristare,/ păreai acolo de totdeauna/ iar noi păream veniți din întâmplare.// Nici nu știam ce-ar trebui să facem,/ noroc că tu știai să te porți,/ tu stăteai zâmbitoare și calmă,/ în mijlocul celorlalți morți." (M-așteptasem să fii numai tu). N-aș fi semnalat așa de insistent importanța lucrăturii migăloase și
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
în cele din urmă, să constat că în săli au fost tineri, mulți tineri - puțini, vai, din spațiul teatrului - care au stat cocoțați la propriu sau pe jos, pur și simplu, ore, ca să vadă actorii lui Dodin, Nekrosius, Brook, Donnellan... Întîmplarea - dacă admitem că ea există - fericită pentru mine face ca, de-a lungul anilor, în momente diferite ale creației lor, în etape diferite ale devenirii mele, să-i cunosc pe acești artiști, să reușesc să decodez ceva din universul lor
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
folclor. Nu folclorul tratat de Enescu sau de Bartók, ci muzica tradițională originală. Trebuie să asculți, trebuie să vezi lucruri scrise. Eu am reușit, pentru că am iubit aceste tipuri de muzică. Mai întâi, am ascultat această muzică la radio, din întâmplare. N-am avut nevoie să ascult mult. Dacă ascultați piesa mea, „Delectare”, după temă este o variațiune. Aranjamentul acestei lucrări l-am scris în întregime. Nu numai pentru bas, ci și pentru pian. Prima oară l-am înregistrat în 1965
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]