104,540 matches
-
voinic?Iata văd unul agățat de năsucși este sigur că te pișcă un picCine a numărat stropii de ploaieCe ți-au udat părul ca spicul de grâu?Iată un strop pe-o codiță bălaieSclipește în soare și e argintiuTe-a întrebat cineva de ți-e foameCând căutai prin gunoi un covrig?Iată un șirag să ai de mâncareSă te întremezi și să-ți treacă de frigOare ți-a văzut cineva rănileDin sufletul tău amărât dar gentil? Tăcut tu suporți și vorbe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Ioan, în traducerea lui Bartolomeu Anania). Aceste cuvinte de foc au contribuit mult la evitarea greșelilor și la unitatea fascinantă a Bibliei românești transpusă în versuri. Desigur, fiind vorba de o lucrare de importanță istorică, demnă de Cartea Recordurilor, ne întrebăm curioși cu toții: oare cine este autorul ? Ioan Ciorca este un personaj minunat, unul din cei mai harnici români ce-i are țara noastră, un ardelean serios care, cum se spunea într-o emisiune televizată din Cluj, "a reușit să-și
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
cartea de față la care a dorit să mă facă părtaș printr-o smerită semnare a prefeței. Inima mea îmi spune că Stelian va mai scrie dar, de acum, cărțile sale vor fi răspunsuri la frământările altora, deoarece experiența acumulată, întrebând, l-a modelat și încet, încet l-a prefăcut în pedagog și învățător, capabil să răspundă el însuși și să îndrume pe alții care, ca „vlăstare tinere de măslin”, abia se pregătesc să își coboare corabia în marea învolburată a
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
spirituale...”, Colecția „Scrisul de azi”, Editura „Singur” din municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița. Martie 2016 - a apărut, cea de-a douăzecea carte, cu titlul: „Smerite și sincere împărtășiri”, la Editura “Magic Print” din municipiul Onești, județul Bacău. Argument, Probabil se vor întreba unii sau alții de ce am scris (și) această carte, de ce cu titlul acesta sau de ce în forma, structura și conținutul acesta?... Venind în întâmpinarea tuturor acestor întrebări, cu dorința de a lămuri aceste aspecte (pe cât îmi va sta în putință
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
și ca o urmare firească, omul începe să fie stăpânit de orgolii și de lăcomie nestăvilită. Dialogul devine lipsit de bun simț, rațiunea este stăpânită de porniri sălbatice, animalice, de agresivitate, spiritul este în totală dezordine. Ura nu te mai întreabă de nimic, ea dorește doar produsul finit pe care mintea sufocată de răutate îl naște în camera întunecată și murdară a propriilor frustrări. Persoana cuprinsă de ură, oriunde s-ar duce, orice ar face, odată contaminată, va purta pentru totdeauna
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
se umfle în pene. În tinerețe, acest om arăta altă față. Nu de puține ori m-am cutremurat văzând cât de scurtă este calea de la noblețea sentimentelor din tinerețe, la mizeria morală în care clocotește ura de moarte. M-am întrebat de atatea ori, cu ce a putut fi presărată o astfel de cale care poate duce la o atât de întunecată alunecare? Cum a ajuns întruchiparea acelui tip de om care urcă pe meterezele vieții pentru a atinge topul urii
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
cei 32 de ani de boala de dinainte de această operație... am citit tot ce se putea citi despre boala mea, cum se manifestă, cum se tratează, în ce moment ajungi să te operezi... însă niciodată, absolut niciodată, nu m-am întrebat ce și cum va fi după această operație... Iar în momentul în care am ajuns în fața faptului împlinit mi-am dat seama că sunt total nepregătită pentru acest moment... însă operația avusese loc... iar timpul niciodată nu vrea să se
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
nu neapărat ce am simțit eu, ci la ce să se aștepte după o astfel de intervenție... m-am gândit să vi-l dăruiesc... cu tot dragul... urmând ca după ce-l citiți dacă ceva nu vă este clar să mă întrebați și sigur vă voi ajuta cu toată dragostea mea. RĂBDÁRE, răbdări, s. f. 1. Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăți și neplăceri fizice sau morale; putere de a aștepta în liniște desfășurarea anumitor evenimente. RĂBDAREA... este
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
croiesc cu sârg un fel de schelărie pe care urc un munte în surpare; alături stau prăpăstii fără fund, în care nici izvorul nu mai curge, ci...doar ecouri stranii îmi răspund. Iar amintiri, când mi se-ntorc mirate, mă-ntreabă ce-am făcut cu-atâta cer ascuns cândva în suflet drept comoară, cu visul stând alături, grănicer. Eu le răspund: l-am risipit în patimi pe drumul meu timid câtre apus. Mi-au mai rămas: o lacrimă de piatră, un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
noapte,croiesc cu sârg un fel de schelăriepe care urc un munte în surpare;alături stau prăpăstii fără fund,în care nici izvorul nu mai curge,ci...doar ecouri stranii îmi răspund.Iar amintiri, când mi se-ntorc mirate,mă-ntreabă ce-am făcut cu-atâta cerascuns cândva în suflet drept comoară,cu visul stând alături, grănicer.Eu le răspund: l-am risipit în patimipe drumul meu timid câtre apus.Mi-au mai rămas: o lacrimă de piatră,un trist cuvânt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
nu avea chip, nici trup parcă n-avea, un abur doar simțeam, fără contur, săltând în dreapta sau în stânga mea. Părea ca rătăcit dintr-o poveste cu feți-frumoși și menestreli stângaci; uimită îl priveam, dar făr’ de veste îmi zise: nu-ntreba, mai bine...taci Și prin cetăți de vis, de bunăvoie, ca trilul mierlei suspendat în aer, tu lasă-ți sufletul să salte-n voie sub oglindiri de lună, ca-ntr-un straer. Cât încă-i poți deschide larg ferestre spre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
un trubadur;nu avea chip, nici trup parcă n-avea,un abur doar simțeam, fără contur,săltând în dreapta sau în stânga mea.Părea ca rătăcit dintr-o povestecu feți-frumoși și menestreli stângaci;uimită îl priveam, dar făr’ de vesteîmi zise: nu-ntreba, mai bine...taciși prin cetăți de vis, de bunăvoie,ca trilul mierlei suspendat în aer,tu lasă-ți sufletul să salte-n voiesub oglindiri de lună, ca-ntr-un straer.Cât încă-i poți deschide larg ferestrespre timpul ne-’ntâmplat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
rugăciune, din centru spre margine, asemeni cercurilor din ape ce-ascund tainele vieții, fiecare cerc își are cifrul său. Vom trăi și ne vom topi, am visul în ochi și ochii pe tine, spune-mi ce să aleg?- m-ai întrebat. Dreptul la iubire este dreptul nostru la libertate. M-ai atins cu respirația ta nici aerul nu-și avea locul între noi, un schimb de lumină, sălbatică-n reacții m-ai simțit, sfidai gravitația cu mine. Dezgolind clipele, totul arăta
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
Acasă > Literatura > Eseuri > ÎNAPOI ÎN VIITOR... ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ Autor: Paul Gheorghiu Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ne întrebăm, uneori, dacă vom rămâne în viitorul apropiat fără mult râvnitele resurse de petrol, gaze naturale, cărbuni, dar în special fără prețioasă apă dulce pe care o regăsim în cantități tot mai mici pe glob. Așadar, nu este vorba despre “dacă
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]
-
sec. al IX-1 î.e.n., civilizație traco-getică, oale din ceramică de tip oriental din orașul Sehr-Al-Jedid (1340-1368). În timp ce mă documentam a intrat un grup de copii. M-am apropiat și am auzit-o pe profesoara care îi însoțea, vorbind rusește. Îl întreb pe un copil , de unde sunt. Puștiul, un blond simpatic, s-a uitat la mine mirat. Insist, întrebându-l la ce școală învață. Aceeași față nedumerită. Auzindu-mă, profesoara îmi răspunde: suntem din Tiraspol. La școală se predă numai în limba
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
mă documentam a intrat un grup de copii. M-am apropiat și am auzit-o pe profesoara care îi însoțea, vorbind rusește. Îl întreb pe un copil , de unde sunt. Puștiul, un blond simpatic, s-a uitat la mine mirat. Insist, întrebându-l la ce școală învață. Aceeași față nedumerită. Auzindu-mă, profesoara îmi răspunde: suntem din Tiraspol. La școală se predă numai în limba rusă. Și acasă, insist eu, nu vorbesc și românește? Văd că dumneavoastră vă puteți adresa într-o
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
interes pentru carte, tatăl meu a înțeles vocația mea și a contribuit cu eforturi supraomenești să îmi urmez chemarea, chiar dacă vremurile se schimbaseră devenind devastatoare. „Nuțică, tată, când vom fi la nevoie, tu ai să stai alături de noi?” m-a întrebat cândva tata. „Da, tată”, i-am răspuns cu glasul tremurat la gândul că vor veni și acele vremuri. Și ele au venit și a trebuit să sar în foc. Am făcut un gest aproape sinucigaș. Am părăsit Clujul și am
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
plecați la muncă prin cele străinătăți. Când intră în casă îi văzu pe cei doi copii mai mari jucându-se de-a arabii și americanii într-un foarte instructiv joc de război, momentan virtual. Observă însă că lipsea Manuelito, mezinul! Întrebă, destul de detașată, unde este. Vizibil deranjați, frații mai mari răspunseră că își pusese oala de noapte în cap ca să-i sperie, însă cum ei erau ocupați, nu a mai putut să și-o scoată, iar piciul plecase plângând la vecina
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
vulgar, o sculă mare... Ciudat, niciodată nu ne-a fost cerută sănătate, minte, iubire față de semeni, bunătate, sau cunoaștere. Și niciodată, nimeni, nu a cerut ceva pentru vreun copil al său sau pentru soție. Toți numai pentru ei! Așa că, mă întreb foarte sincer dacă nu cumva trebuie să cerem Divinului scutirea de această îndatorire care de fapt nefericește specia asta neevoluată. Ce spui?... Bătrânul sfetnic, un curtean desăvârșit, întrucât nu putea să aprobe dând din cap, păstră o tăcere care părea
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
plîngea regizorul că această întrebare este reluată compulsiv în interviuri și am auzit la rîndu-mi cîțiva jurnaliști bătîndu-l la cap cu ea. Un sfat malițios pentru aceștia: ca s-o faceți lată complet, duceți-vă și la Cristi Puiu și întrebați-l dacă domnul Lăzărescu a murit sau nu? Adăugați și un "Pe bune?", sigur veți reuși să-l scoateți din sărite. Sfîrșitul digresiunii. Însă titlul filmului lui Corneliu Porumboiu dă, mură în gură, stratul cel mai profund al peliculei. Anume
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
un drum, cam așa de lung cum este de la Paris la Orleans...în fine în ajunul sărbătorii Tuturor Sfinților am părăsit drumul spre răsărit și am călătorit timp de 8 zile spre sud, trecând prin niște munți înalți. Aici am întrebat de cetatea numită Thalas, în care locuiau și germani... Când am ajuns însă la cetatea lui Mangu Cham, am aflat că Mangu îi transferase pe aceștia de la Thalas spre răsărit la un sat numit Bolac, cam la o lună de
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
trădau scrâșnitul dinților, să-și zâmbească afectuos dându-și mâna de parcă ar fi întins-o spre fălcile unui crocodil de-al lui Steve Irwin, gata să-i înhațe... -Ai văzut, fratele mieu, ce poate să facă un simplu summet?, mă întreabă vesel prietenul Haralampy. Într-adevăr... Din mulțimea de reportaje tv, se observa, după configurația fețelor, ce suferință măcina creierul fiecăruia, începând cu a Domnului Președinte Traian Băsescu vs Domnul Prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu și terminând, să zicem, cu ceterașii
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
trebuie să avem toate cele cum trebuie, altfel, așa cum am văzut la televizor și am auzit un citat din ziarul "Il Tempo" din Roma, vom fi în continuare considerați de către frații noștri întru gintă "rasă de oameni violenți"... -Iubitule, îl întreabă pe Haralampy nevastă-sa Claustrina, ce e aia "rasă"? -Grup de microorganisme care vor să intre în UE, doamna mea, îi răspunde prietenul cu importanță, după ce soarbe elegant din pahar... -Și trebuie să aibă păduchi și scabie, cum am văzut
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
GHEORGHE CALOTĂ Când, luni 13 august, cred că era ora 13, am primit un telefon de la Domnul profesor Viorel PĂTRA că ar vrea să stăm la taină, așa cum știa că se zice la el la Galiciuica, vădit surprins, îl întreb: - Veniți la mine sau ne întâlnim undeva, neîndrăz nind să mă invit singur la dânsul acasă. - Nu, îmi răspunde, vin eu și vă iau cu mașina și mergem la Cazasu unde, în voie și în liniște, putem sta la taină
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
că eu nu mai am loc, că aș fi mai mare și... A doua oară, mai de curând, când nepoțelul meu, Rareș, în timp ce mergeam cu el de mână la mașină să plece la București, se oprește în fața mea și mă întreabă: - Bunicule, nu te supăra că plec! Mai vin, cu mami. Îi spun eu să mai vină... Vă dați seama ce bucurie am când am în curte cele două fete cu copiii lor? Imediat după evenimentele din decembrie 1989, Domnul prof.
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]