5,014 matches
-
de tehnici perimate..." (Ch. Baudelaire, La Fanfarlo). Antepunerea îmbogățește adjectivele cu conotații afective și axiologice, ele sunt prezentate drept proprietăți esențiale, definitorii ale romancierului englez. Contextul exclamativ accentuează această perspectivă subiectivă. Dominique Maingueneau propune justificat și argumentat folosirea termenului de "întrebuințare" clasificatoare și neclasificatoare și extinde analiza la substantiv și adverb. Un rezultat interesant al acestui cumul de observații este impactul de necontestat al impresionismului asupra romancierilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Am putea adăuga că, încă din 1847, Baudelaire
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu a doua jumătate a anilor '60, cercetările în acest domeniu s-au înmulțit; vom cita aici mai ales studiile lingvistului francez Antoine Culioli 46. În mod tradițional, enunțarea este definită ca fiind "funcționarea limbii printr-un act individual de întrebuințare" (E. Benveniste), act pus în opoziție cu enunțul, ca obiect lingvistic rezultat din acest act. Orice enunț, înainte de a fi acel fragment de limbă naturală pe care lingvistul se străduiește să îl analizeze, este într-adevăr produsul unui eveniment unic
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fi acel fragment de limbă naturală pe care lingvistul se străduiește să îl analizeze, este într-adevăr produsul unui eveniment unic, iar enunțarea lui presupune un locutor, un destinatar, un moment și un loc anume. Noțiunea de "act individual de întrebuințare" ridică totuși probleme, deoarece ea asociază enunțarea și producerea unui enunț de către un individ, asociere care, în cazul a numeroase fenomene, nu vine de la sine. Astfel ne putem permite, împreună cu O. Ducrot, să modificăm această definiție, spunând că enunțarea este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
rapid redutabile. Fără îndoială, din dorința de simplificare, în învățământul gimnazial, nu sistemul de coordonate lingvistice abstracte este numit "situație de enunțare", ci dispozitivul de comunicare concret în care se asociază locutorul, alocutarul (=destinatarul), momentul și locul enunțării. O asemenea întrebuințare este evident echivocă. Să presupunem că, într-o seară, un jurnalist realizează un reportaj sportiv în camera sa de hotel pentru un cotidian național. Care este "situația de enunțare" a articolului? Putem considera că ea este dată de jurnalistul care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
norme se referă la diverși parametri ai actului de comunicare: o finalitate, roluri pentru parteneri, circumstanțe corespunzătoare (un moment, un loc), un suport material (oral, manuscris, tipărit...), o modalitate de circulare, un mod de organizare textuală (plan, lungime), o anumită întrebuințare a limbii (autorul trebuie să aleagă din repertoriul varietăților lingvistice: diversitatea limbii, a nivelurilor de limbă, a folosirii lor în funcție de regiuni și de medii etc). În literatură, categoria "genului" trimite la funcționări eterogene: un anumit număr de genuri literare reprezintă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Eseuri de lingvistică generală). Însă "semnificatul" nu este cel al substantivelor obișnuite; în timp ce referentul deicticului nu poate fi identificat decât dacă este raportat la mediul spațio-temporal al ocurenței sale, semne precum fereastră sau lalea posedă o "definiție" permițând, în afara oricărei întrebuințări efective, delimitarea a priori a unei clase de obiecte ce pot fi numite ferestre sau lalele. În schimb, în afara desfășurării unei enunțări, nu există o clasă de obiecte ce pot fi desemnate prin pronumele eu. În ultimă instanță, referentul "eului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Ele sunt mai degrabă persoane "amplificate" (Benveniste). Noi desemnează (eu + alții), iar voi (tu + alții): Noi eu + eu (+eu...) eu + tu (+ tu...) eu + el (+el) Voi tu + tu (+tu...) tu + el ( + el...) Acest fapt explică și cum este posibil, prin întrebuințarea pronumelui vous51 (voi, dvs.), numit "de politețe", să interpelăm o singură persoană prin intermediul lui voi: este vorba despre o amplificare a persoanei, și nu despre un cumul de unități. În ceea ce privește seria de determinanți posesivi, ea nu este decât o variantă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în funcție de context, ca "eu", "tu", "noi", "ei", "ele", "oamenii în general"..., iar valoarea sa referențială se poate schimba în cadrul aceluiași enunț: "Si on (nous) va chez eux, on (ils) nous fait la tête..." (Dacă mergem la ei, ne fac mofturi.) Întrebuințările sale se împart între referința la o clasă (întrebuințare generică: "On est enthousiaste à vingt ans")53, și referința specifică unui individ sau unui grup de indivizi. Când are o valoare generică, îi corespunde forma reflexivă soi: "Quand on aime
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în general"..., iar valoarea sa referențială se poate schimba în cadrul aceluiași enunț: "Si on (nous) va chez eux, on (ils) nous fait la tête..." (Dacă mergem la ei, ne fac mofturi.) Întrebuințările sale se împart între referința la o clasă (întrebuințare generică: "On est enthousiaste à vingt ans")53, și referința specifică unui individ sau unui grup de indivizi. Când are o valoare generică, îi corespunde forma reflexivă soi: "Quand on aime, on ne pense pas à soi"54. În întrebuințările
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
întrebuințare generică: "On est enthousiaste à vingt ans")53, și referința specifică unui individ sau unui grup de indivizi. Când are o valoare generică, îi corespunde forma reflexivă soi: "Quand on aime, on ne pense pas à soi"54. În întrebuințările sale specifice, poate fi interpretat ca trimițând la binomul enunțător + coenunțător, la non-persoană. Acest pronume prezintă într-adevăr particularitatea de a se referi la o subiectivitate, însă fără a ține seama de diferența dintre enunțător, coenunțător și non-persoană55, eliminând oarecum
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
que par raison (nr. 469)59. Sau în următoarele două morale din fabulele lui la Fontaine: On a toujours besoin d'un plus petit que soi60. On hasarde de perdre à vouloir trop gagner 61. Ce se câștigă aici prin întrebuințarea lui "on" în locul pronumelui "noi" sau a substantivului "oamenii", care la rândul lor pot avea o valoare generică? Scriind "oamenii", moralistul s-ar plasa și și-ar plasa cititorul pe o poziție exterioară; spunând "noi", ar crea o comunitate pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
contrastează cu fluiditatea lui "on": non-persoana, opozițiile el/ea și Paris/Tostes restabilesc o puternică alteritate, cea a întoarcerii la realitatea pe care reveria încerca să o anuleze. Într-un registru total diferit, în cele ce urmează vom analiza o întrebuințare a pronumelui "on" în dialog, la teatru: "La ridicarea cortinei, scena este goală. Cineva sună de mai multe ori la ușa ce dă afară. Vocea lui Chateaudin, din camera lui, la stânga, în prim plan. Vine! (Se aude din nou soneria
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de îndată ce proferează o amenințare ("Dacă mai sunați o dată, eu nu voi deschide"), adică un act de vorbire care implică o alteritate puternică între enunțător și co-enunțător, perechea eu/dumneavoastră apare din nou. 1.8. Dativul etic Până acum am prezentat întrebuințări ale mărcilor personale care îndeplinesc o funcție în propoziție (subiect, complement direct...) și care pot fi înlocuite cu grupuri nominale. Însă, în momentul de față, vom lua în considerare următoarea întrebuințare: (Nana, după ce a rupt relația cu protectorul bogat, contele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nou. 1.8. Dativul etic Până acum am prezentat întrebuințări ale mărcilor personale care îndeplinesc o funcție în propoziție (subiect, complement direct...) și care pot fi înlocuite cu grupuri nominale. Însă, în momentul de față, vom lua în considerare următoarea întrebuințare: (Nana, după ce a rupt relația cu protectorul bogat, contele Muffat, cere vești despre el de la fostul ei frizer, Francis:) A, e cu Rose acum, spuse ea. Ei bine, să știi Francis că puțin îmi pasă!... Să vezi, nenorocitul! Îți deprinde
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în cazul de față un statut remarcabil. Poziția și morfologia sa sunt cele ale unui complement în dativ al locuțiunii verbale "deprinde obiceiuri", în timp ce această locuțiune exclude prezența acestui tip de complement (*"Paul i-a deprins Luciei unele obiceiuri"). Aceste întrebuințări, numite în mod tradițional "expletive", manifestă un fel de exces de enunțare în domeniul sintacticii. Rezervat limbii vorbite și enunțărilor care narează evenimente spectaculoase sau neașteptate, dativul etic se interpretează ca o operație de "luare drept martor" a co-enunțătorului. Altfel
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de "luare drept martor" a co-enunțătorului. Altfel spus, co-enunțătorul se regăsește în poziția de actor al enunțării, însă nu al procesului evocat de enunț. Fenomen deosebit de clar când verbul nu cere un dativ. Date fiind proprietățile speciale ale dativului etic, întrebuințarea sa reiterată într-un text precum Fabulele lui La Fontaine nu poate fi anodină. Să luăm de exemplu "Ursul și pustnicul" (VIII, 10): Dar într-o zi, când somnul i se părea mai dulce,/ ocrotitorul lui, cam necăjit de-o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Făcând acest lucru, Mercur îi impune lui Sosie cadrul convenției teatrale clasice, în virtutea căreia stăpânii își tutuiesc valeții și confidenții și cer să li se vorbească cu dumneavoastră. Existența convențiilor proprii prezintă o mare importanță pentru un anumit gen literar. Întrebuințarea lui tu și a lui dumneavoastră în textele literare diferă de întrebuințarea din limba comună. Cel mai adesea, genurile literare își definesc condiții de enunțare specifice. Este binecunoscută în special tutuirea cititorului de către autor (cf. Victor Hugo în prefața de la
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în virtutea căreia stăpânii își tutuiesc valeții și confidenții și cer să li se vorbească cu dumneavoastră. Existența convențiilor proprii prezintă o mare importanță pentru un anumit gen literar. Întrebuințarea lui tu și a lui dumneavoastră în textele literare diferă de întrebuințarea din limba comună. Cel mai adesea, genurile literare își definesc condiții de enunțare specifice. Este binecunoscută în special tutuirea cititorului de către autor (cf. Victor Hugo în prefața de la Contemplații: "A, nesăbuitule care crezi că eu nu sunt ca tine!") sau
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sclavii iau locul stăpânilor, iar stăpânii pe cel al sclavilor. Identificați locutorii care se adresează unii altora cu tu și locutorii care își vorbesc cu "dumneavoastră", în diferitele etape ale piesei, încercând să extrageți principiile care stau la baza acestor întrebuințări. Acest lucru vă va facilita analiza semnificației comediei. ▪ 1.5. Studiați relațiile dintre pronumele de persoana I și persoana a II-a și "on" din următorul fragment care constituie sfârșitul unei povestiri autobiografice de Christine Angot (în acest pasaj, ea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
perforează narațiunea. În aceste condiții, asigurarea continuității textului într-un univers sfârtecat îi revine enunțării vociferante a naratorului. 2.11. Prezentul narațiunii Până în prezent am asociat "povestirea" folosirii prezentului simplu. De fapt, această asociere nu corespunde decât celei mai clasice întrebuințări. Dacă definim "povestirea" ca un mod al narațiunii care presupune ruptura de situația de enunțare și în special absența deicticelor, este îndeajuns ca un text să prezinte aceste caracteristici pentru a ține de domeniul "povestirii", chiar și în absența oricărei
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
direct, cât și perfect străină, percepută din exterior, ruptă de situația de enunțare. Prezentul narațiunii suscită numeroase dezbateri de ordin teoretic. Astfel, el pune problema unității de la indicativ prezent. Referitor la acest aspect, există trei concepții opuse: în concepția tradițională, întrebuințarea deicticelor (simultaneitate cu momentul enunțării) ilustrează valoarea fundamentală a prezentului; pentru a justifica existența prezentului narațiunii, se consideră că este vorba despre un prezent transpus, cu valoare stilistică (trăim evenimentele ca și cum ele s-ar derula la prezent); mai recent, alți
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de această concepție tradițională. Ele se definesc în raport cu abordarea făcută în 1978 de D. Sperber și D. Wilson 157, care au propus interpretarea ironiei ca fenomen de mențiune, trimițând astfel la diferența clasică din logică între mențiunea unui termen și întrebuințarea sa. Un termen luat "în mențiune" (numită, de asemenea, folosire autonimică) se desemnează singur, în timp ce luat "în întrebuințare" (sau în folosire standard) vizează un referent dincolo de el: Libertate este un substantiv (mențiune). Mă bat pentru libertate (întrebuințare). A spune că
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
157, care au propus interpretarea ironiei ca fenomen de mențiune, trimițând astfel la diferența clasică din logică între mențiunea unui termen și întrebuințarea sa. Un termen luat "în mențiune" (numită, de asemenea, folosire autonimică) se desemnează singur, în timp ce luat "în întrebuințare" (sau în folosire standard) vizează un referent dincolo de el: Libertate este un substantiv (mențiune). Mă bat pentru libertate (întrebuințare). A spune că ironia este o "mențiune", înseamnă a considera că ea nu este o antifrază în care s-ar afirma
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unui termen și întrebuințarea sa. Un termen luat "în mențiune" (numită, de asemenea, folosire autonimică) se desemnează singur, în timp ce luat "în întrebuințare" (sau în folosire standard) vizează un referent dincolo de el: Libertate este un substantiv (mențiune). Mă bat pentru libertate (întrebuințare). A spune că ironia este o "mențiune", înseamnă a considera că ea nu este o antifrază în care s-ar afirma "contrariul" sensului literal, ci mențiunea opiniei unui locutor care ar spune ceva deplasat. Pornind de la această "mențiune" putem glisa
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
5. Modalizarea autonimică În limbă există și alte strategii prin care locutorul folosește o expresie arătând că ea nu este pertinentă. Ele reies din ceea ce este cunoscut sub numele de conotație autonimică, conotație care schimbă funcționarea obișnuită a opoziției dintre întrebuințare și mențiune (a se vedea supra). Unii autori, urmându-l pe J. Authier-Revuz163, preferă să vorbească despre modalizare autonimică pentru a insista pe faptul că este vorba despre urmele unei activități prin care subiectul care enunță își marchează distanțarea față de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]