2,772 matches
-
solicită foarte mult și intelectul, și empatia, și alte valori esențial umaniste, calități cu totul deosebite, nesolicitate în alte specializări medicale ? Care părinte putea conta pe sfârșitul comunismului ? Dimpotrivă, se presu‑ punea că acest regim se perpetuează, că nu se întrevede nimic care să schimbe destinul României. Mulți s-au gân‑ dit ca, în primul rând, odraslele lor să facă o facultate, pentru a avea o viață oarecum mai comodă, chiar cu riscul ca repartizările să fie la țară, departe de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lui Hristos ale Sfântului Dimitrie, mitropolitul Rostovului - o traducere în manuscris de la 1837), P. Popescu, D. Spânu (Femeismul ca mișcare socială pentru drepturi civile și politice), Aurelian Ionescu, M. Mihăiceanu-Pitești. Numerele 8-11 (august septembrie 1922) apăreau deabia în martie 1923 - întrevăzând schimbarea programului tematic ca urmare a reapariției, tot la Cernăuți, a revistei Candela - „Credința fiind în încercarea de acoperire a golului din publicistica religioasă datorată încetării apariției revistei Candela, din timpul războiului încoace”... Reapărând Candela, „cu un program de ordin
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
după un „Cuvânt înainte” cam nepieptănat și searbăd, un material literar destul de onorabil, dar de valoare inegală. Nuvela dlui Const CehanRacoviță, fără a fi pe deplin închegată, fără a spune ceva nou, are totuși calități reale care lasă să se întrevadă că autorul, cu ceva mai mult control, ar putea da lucrări bune. Dl. G. Rotică publică o poezie, îngrijit scrisă: „Scrisoarea dușmanilor” care însă ar fi câștigat mult prin eliminarea unor versuri ca: „Eu văd cu scârbă scrisul: sunt slove
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fără să-i poată semăna, și moștenitorul lui Anquetil Duperron, acest cavaler al erudiției, al științei pure și dezinteresate, cum îl numea 3. Ca și prietenul său Georges Dumézil, moștenitor al romantismului german, al acelei epoci aurorale când Orientul se întrevede ca origine primordială a legendelor europene și sursă a inspirațiilor înalte, când gestul lui Anquetil transformă Parisul în centru al studiilor asiatice europene, către care gravitează și frații Schlegel, Friedrich 4 și August Wilhelm, și Frantz Bopp, pentru a învăța
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
comentariul negativ al lui Turcan la R. Merkelbach, Mithras (care reia în linii mari soluția lui Wikander, fără a-l cita totuși) - cf. R. Turcan, op. cit., p. 284. Fără îndoială, mai mult decât verificarea solidității argumentelor și contraargumentelor, Eliade a întrevăzut în aceste „concluzii” în primul rând posibilitatea valorificării istoriei religioase a Daciei, proiect la care se gândea de multă vreme și pe care a încercat constant să-l realizeze, culminând cu expresia-i cea mai stabilă din studiile reunite sub
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o nouă intuiție de aceeași natură. Trebuie să le realizați, să vă realizați dvs. înșivă: vă datorați acest lucru, căci, așa cum nu s-a găsit nimeni altcineva care să descopere acestea, nu există nimeni altcineva decât dvs. care, după ce a întrevăzut calea, să poată face și explorarea. Fiți prin urmare acest explorator! Aruncați-vă în apă, luați-vă zborul (imaginile se precipită în mine pentru a exprima ceea ce resimt atât de intens), dar scrieți marea dvs. carte! Auguste Comte era meditator
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ca N. Labiș și alții care cred că însușirea unei culturi înseamnă a-l citi pe Barbu, pe Arghezi, pe Bacovia și a nu studia lucrările clasicilor". Se condamnă lipsa, în poezia cursanților, a influenței lui Maiakovski, "mai degrabă se întrevede o influență eseninistă (sic!); (...) deși în țara noastră cresc prea puțini mesteceni, poeziile lor abundă de "păduri de mesteceni"". Tot N. Labiș este criticat că "aduce cărți cu conținut dușmănos în școală, scrise de scriitori legionari ca Radu Gyr sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se vedea, după secole și sub ochii răutăcioși și cinici ai celor care ne Îngenuncheaseră și spoliaseră, că „visul unor generații de utopici” devine realitate, ba chiar de-o realitate atât de plenară, de absolută, cum numai puțini Îndrăzniseră a Întrevedea! Iar dovada este episodul, aș zice dramatic, pentru mine aproape de neînțeles, al emigrării atâtor tineri, buni specialiști și minți splendide, spre țări - nu mai calde, ci mai bănoase, mai bogate, cu o civilizație „gata făcută”, Înaltă, unde te poți „pur
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sunt alții și sunt doi: inspiratorul crimei, Ivan, și executantul, copilul bastard, Smerdiacov! -, o acceptă și pleacă În Siberia, Însoțit de Grușenca, s-o ispășească. Deși n-a comis-o! Or, În această acceptare a unei crime niciodată comise eu Întrevăd o metaforă capabilă - ca orice meraforă, nu stilistică, ci psihologică, paradoxală cum se spune azi! - nu numai de a exprima „confuzia, drama morală și fizică” În care am trăit decenii și generații, dar și capabilă de a ne „explica nouă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
7,9%. La orașe, românii erau Încă minoritari, deși ponderea lor crescuse după 1918: 35,9%, față de maghiari — 39,8% și germani — 12,7%. Chiar acum, când orașele Transilvaniei sunt În măsură apreciabilă românizate, arhitectura lor lasă să li se Întrevadă originea. Clujul (Kolozsvár) și Târgu Mureș (Marosvásárhely) au fost orașe ungurești, iar Sibiul (Hermannstadt), Brașovul (Kronstadt) sau Sighișoara (Schässburg), fondate de sași, păstrează Înfățișarea tipică a unor burguri germane. Divizările religioase aduceau un grad În plus de complexitate. Majoritatea românilor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Iugoslaviei. Însă autoritățile române sunt suspectate că au practicat un joc dublu, tolerând sau chiar supervizând Încălcări ale embargoului (contrabandă cu produse petroliere). Una peste alta, apropierea de Occident părea lipsită de convingere și determinată strict de Împrejurări. Nu se Întrevedea o mare iubire față de Occident sau de valorile occidentale! Privit cu răceală de occidentali, regimul Iliescu pierdea neîncetat teren și În interiorul țării. Stagnarea reformei a putut da unora iluzia că scapă de ce e mai rău (șomajul, nesiguranța zilei de mâine
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Estul sălbatic” ne ridică deodată în ochii scriitorilor vestici din Tren. Colegii noștri germani, francezi, spanioli, irlandezi, britanici ș.a.m.d. realizează abia acum adevărata noastră valoare: de translatori ai unor realități halucinante, de călăuze printr-o lume ce se întrevedea, pentru ei, înainte de 1989, ca o câmpie molcomă și uniformă prin gratiile zidurilor care păzeau cu strășnicie paradisul înșelător al realității sovietice. VASILE GÂRNEȚ: Probabil că mulți vor descrie cu o imaginație „provocată” hotelul Oktyabriskaia, la care am fost cazați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
săli: impresioniștii francezi, Matisse, Degas, Manet, Picasso, Gauguin, Rodin, pictură italiană din secolele timpurii... Celebrul tablou Madonna Litta al lui Leonardo da Vinci - o Marie cu pruncul Iisus în brațe și două ferestre ogivale tăiate în fundal, prin care se întrevăd depărtările albastre ale cerului. Femeia în grădină de Claude Monet, care îmi amintește de ritmul prozei lui Proust. O „violență armonizată” a culorilor în Camera roșie de Matisse... Din păcate pentru mine, „observ” și ramele coșcovite, strâmbe, ale ferestrelor de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unde discuția poartă genericul „Cultura în provincie în cel de-al III-lea mileniu”, se vor duce trei colegi din Polonia, trei din Portugalia și trei din Rusia, țara-gazdă. La Librăria Gaidar, „acoperită” printr-o temă foarte „cuminte” - „Cum se întrevede viitorul cărții pentru copii” - sunt repartizați cinci turci și exaltata Solovyova de la Kaliningrad. La Librăria centrală Pușkin, trei ciprioți, doi luxemburghezi și un croat se vor întreține cu rudele marelui clasic rus, omniprezent ca simbol public la Moscova. Românii noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
carne și ideatică” a lui Grigore era înscrisă „marea vocație” și asta o spun și acum, la o jumătate de secol de la „începuturile” noastre literare, când apele s-au liniștit și prin pânzele „ei”, ale acelei „ape existențiale”, se poate întrevedea „fundul lacului”. Dar el a urmat destinul blestemat, mai ales al poeziei românești, acela de a nu „îndeplini o mare, exorbitantă promisiune” - sau, mai știi, e o boală a oricărei națiuni, culturi „tinere”, europene, care, după secole lungi de „viețuire
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
chiar sigur că Hristosul credinței ar fi triumfat asupra lui Ioshua personaj istoric, și că, în loc să dăm peste primul, nu ne-am ciocni la tot pasul de acest rabin extravagant pe care unele pasaje ne lasă, destul de imprudent, să-l întrevedem: un emergumen care se și vede pe culmile gloriei, învingător de o rară lipsă de modestie (Dumnezeu nu este vărul meu), ocărându-și auditoriul ("neam de viperă"), brutal cu discipolii săi ("nu voi m-ați ales pe mine, eu v-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
loc al delectării. Orășel neînsemnat, la origini, copleșit apoi de eternitate, el a îmbrăcat o toaletă costisitoare în latura vestică acolo unde banii americani abundă dar, pentru moment, nu poate încă rivaliza cu Veneția, Palmira sau Baalbek, și nu se întrevede nici o epocă roz la orizont. Degeaba încercați să descoperiți aici vreun locșor feeric, pierzându-vă în vreo fundătură. În acest mușuroi uriaș, nu veți găsi niciunul din acele accesorii de scenă cu care vă farmecă, în jurul Mediteranei, orașele-teatre din lumea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se mișcă încet... Duduia Lizuca e copila lui conu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea de avere a fetei cuvenită după mamă..." Semne despre geneza unei capodopere se întrevedeau încă în 1921; o pagină de jurnal se intitula Povești la Hanul Ancuței: povești care în fapt sunt povestiri: Toată lumea știa cum se naște mârgărintarul... din rana cerului care cade în amurg în scoica deschisă... (...) Sălămandrele cristalul: ghiață comprimată. Petrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din anul 1457. De data aceasta - iunie 1460 - Ștefan precizează că este vorba de lucrurile ce ar trebui uitate „și cari se vor fi întâmplat în Țara Basarabilor sau oriunde în altă parte când ne-am întâlnit”, lăsând să se întrevadă, cum a remarcat și Ion Ursu, un aspect al relațiilor dintre Ștefan cel Mare și logofătul Mihul, înainte de urcarea lui Ștefan în scaunul Moldovei. Poate că în misiunea pe care Petru Aron i-a dat-o logofătului de a duce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
până în tălpi” cum scrie Șincai, n-ar fi pregetat să trâmbițeze victoria lui în toată Europa, așa cum a făcut-o, când și-a însușit victoria obținută de Ștefan la Podul Înalt. Nici tonul scrisorii lui Forgach nu ne lasă să întrevedem o victorie a lui Matei. El le cere fraților săi fie cu mare grijă, să păzească cetatea Oradiei „căci niciodată n-a fost Ungaria și regele Matei într-o asemenea situație...” Și Bonfinius, când termină cu descrierea bătăliei de la Baia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
basm Tartacot, și se află în odaia interzisă. Calul de pe lumea cealaltă duce cuplul înapoi în profan, unde revine la o formă umană și îi cunună pe tineri. Întruparea în ipostaza umană regală întoarce traseul transformării și lasă să se întrevadă originea nobilă, parentală, a bidiviului cu puteri psihopompe, atestate în formă artistică de secole: „În Europa medievală, sufletele defuncților se metamorfozează în cai”. Calul teriomorf primește în plus o funcție justițiară, de anihilare a răului social și restabilire a ordinii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
caută în tensiunea versului să structureze o "scenă" întreagă. Poate că teatrul în versuri ar fi o opțiune, așa cum i se părea acum câteva decenii lui Eliot că se poate reîntoarce. El credea în revenirea acestuia, deși nu excludea rateul. Întrevedea probleme, legate de nepotrivirea versurilor cu personajul sau de faptul că unele versuri chiar potrivite nu împing acțiunea mai departe. Știa el ce știa. Ceva s-a epuizat în natura noastră de scriitori, nu mai putem fi complecși sau într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o cinică pledoarie în favoarea regimului totalitar. Nu împărtășesc părerea de oarecare circulație că s-ar fi cam dus vremea istoriilor literare comise de un singur autor Deși a dat tomuri critice despre perioade întinse din literatura română, încă nu se întrevede o istorie a literaturii române, marca Gheorghe Grigurcu. Mai sunt aceste istorii niște ținte critice posibile și credibile? Cum caracterizați istoriile critice recente, sunt ele niște "împliniri" critice individuale sau sunt niște provocări necesare pentru o literatură încă "neașezată" după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în 1997:" Che venea în fiecare dimineață la "Azotea" ca să bea "maté" cu tatăl meu. El întâlnise în Che un bărbat de o mare profunzime, foarte interesat să asculte. Eu eram foarte tânără și Che m-a impresionat profund. Se întrevedea deja că va rămâne în istorie... Am petrecut ore de neuitat ascultând discuțiile lor. Che a fost foarte aplaudat de către tineri și foarte criticat de cei care gândeau altfel și nu aveau viziunea amplă a tatălui meu... Putea să placă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Chiar aceste schimbări radicale arătau că o viață nouă începea. De unde Florica era centrul în care mama ne aduna pe toți împrejurul ei, primăvara și toamna, cu mici, cu mari, ea devenea acum casa Elizei. Și fiind dat caracterul ei, întrevedeam ce era să urmeze. Ionel făcea Elizei tot[ul] pe plac; și chiar în primăvara lui 1920, când eram toți sub impresia morții mamei, nu ne chemă pe noi la Florica să petrecem aceste prime triste sărbători de Paști, ci
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]