4,649 matches
-
aprindă lumânările în sfeșnicele de argint, când am rugat-o să-mi povestească anume cum plecase din România, prin 1946. După ce flăcăruile începură a străluci pe masa înstelată, Ioana se întoarse spre mine. Veselia dispăruse de pe chipul ei, care se întuneca treptat. Am avut viziunea clară a situației fără scăpare în care urma să ne găsim curând. Îi citisem pe Dostoievski, pe Tolstoi, în ale căror cărți se prefigura teroarea viitorului. Se instala infernul. Nu aveam decât o singură idee: să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam sfâșiată încrâncenarea cu care de atâția ani ne zbăteam să ieșim din cenușiu. — Am mers să văd închisorile comuniste, unde au murit atâția martiri, se întunecă Ioana. Când te duci la război, măcar știi pentru ce te duci, pentru ce mori. Aici oamenii au murit pentru nimic. Pentru capriciile unor tirani înfiorători. I-am întrebat pe prietenii mei care au făcut câte opt, câte nouă, câte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pământ. — Care ar fi fost cel mai rău lucru din viața ta? — Să nu fi putut iubi. — Care ar fi cea mai mare nenorocire care ți s-ar putea întâmpla? am cercetat-o mai departe. — Să-mi pierd fiul, se întunecă Ioana. Care ar fi pentru tine? — Cel mai groaznic lucru ar fi să-mi pierd credința în Dumnezeu, pentru că fără ea n-aș putea face față nici unui dezastru. — Nu dai de întrebări mai puțin sumbre? se foi Ioana. — Ba da
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
codrii arămii, Sunt lacrimile iernii tăcute Se-agață de crengile mute înfiorând cu steluțele-i mii... Cu inima ei înghețată Trece agale și-n urmă rămâne Natura, o frumoasă minune în hlamidă albă-mbrăcată.. Tremură zarea, un vuiet se-aude Se-ntunecă cerul, ziua abdică Vântul spre-nalt zăpada ridică Cântecul iernii în suflet pătrunde... Pomii-n genunchi cer îndurare Crengi rupte-s purtate departe Urgia peste câmpuri se-abate Iarna e crudă, milă nu are... Totul e alb,într-un rece
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de durere și-aruncă-mă departe! Printre tăcute chipuri ascunse-n come-adânci Să plângă macii roșii, rătăcitori prin lunci. Să strig că sunt copilul uitat de Dumnezeu în nemurirea morții, cum i-am cerut chiar eu... Mă doare iar, cum seara ... Se-ntunecă speranța și moare câte-un pic; Mai dă-mi un strop de ziuă, sau nu îmi da nimic! Cu limbile de fiară mă lupt să-mi apăr locul Dar, mai puternic, răul îmi arde iar norocul ... Clipește lumânarea de-atâta
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tine, femeie! Presari în asfințituri, un răsărit anume Pe care numai tu-l așterni cu legământ La căpătâiul vieții, al toamnei fără nume Când ireal mai naște o taină pe pământ... Când ploaia se-ntețește și norii stau să cadă întunecând albastrul din ochii tăi de cer, împrăștii rugăciune și lacrimi în cascadă Și luminezi cotloane ascunse-n frig și ger... Ți se închină versuri și serenade cântă, Desprinsă este luna din culcușu-i celest, Cuvântul prinde viață în cel ce nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfînt. 6. Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi fără nici o vedenie! Și întunericul fără nici o proorocie! Soarele va asfinți peste acești prooroci, și ziua se va întuneca peste ei. 7. Văzătorii vor fi dați de rușine, ghicitorii vor roși, toți își vor acoperi barba, căci Dumnezeu nu va răspunde. 8. Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunoștința dreptății și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
e necesar. Fără eunucul-șef Shim, aș fi ca o oarbă ce merge pe o cărare așternută cu capcane. Asta nu înseamnă că nu știu că e un bărbat de care trebuie să mă tem. Se apropie seara. Cerul se întunecă. Frunzele copacilor devin negre, de parcă verdele ar fi fost stropit cu cerneală. Marginile norilor se încrețesc, închipuind forme felurite. Ciorile se întorc la cuiburile lor de pe crengile înalte, iar croncănitul lor ascuțit pare să anunțe că au avut o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
An-te-hai și sunt șocată să aflu că și cocoșul a dispărut cocoșul. — L-a înhățat o nevăstuică, doamnă. Am văzut-o și eu azi-dimineață. O nevăstuică mare cât un purcel. Îi spun Majestății Sale despre cocoș și chipul i se întunecă. — Semnele Cerului sunt toate aici. Atingerea unui deget va curma existența dinastiei. Își mușcă buza de jos atât de tare, că începe să sângereze, iar din plămânii săi se aude un șuierat. Vino, Orhideea, îmi zice. Vreau să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plătit pentru poziția lui Tung Chih - fiecare ceremonie îl va aduce mai aproape de statutul de moștenitor legitim. Sub privirile a sute de ochi, lui Tung Chin i se face prima baie, însă copilul devine din ce în ce mai agitat. — Priviți, are o pată întunecată la subsuoara dreaptă! Nuharoo se ridică de pe jilț și aleargă spre mine. S-a schimbat între timp într-o a doua rochie pentru această ocazie. — E un semn de rău augur? — E un semn din naștere, îi răspund. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă neliniștește. Expresia lui obișnuită, calmă și binevoitoare, e înlocuită acum cu o stare de agitație exagerată. Pare să fi îmbătrânit mult. Spatele îi este încovoiat și nu pot să-i văd chipul. Prințul Kung a venit cu el. Umbrele întunecate de sub ochii lor îmi spun ca nici unul dintre ei nu a dormit. Kuei Liang își începe raportul. Îmi amintesc expresia sa ca fiind una plină de inteligență, însă acum vorbele îi sunt nearticulate, mâinile îi tremură, iar privirea îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
citesc, oricum, voi găsi ceva revelator... "Mărturia literară" a părintelui Galaction nu mă surprinde însă cu nimic față de ceea ce opera sa desvă-luie. Vreau să spun că n-o luminează câtuși de puțin din vreun unghi nebănuit și nici n-o întunecă. Ceea ce e strălucit la acest povestitor rămâne, așa cum se cuvine, inexplicabil, iar ceea ce e slab se explică din gros prin etalarea intențiilor morale. Părintele "cade" în greșeala trufiei când ne arată cu degetul ideile creștine care i-au călăuzit existența
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Faulkner. În ceea ce privește ediția pe care am pregătit-o, am eliminat cantitatea prea mare de publicistică, existentă în edițiile mai mari anterioare, pornind de la ideea că, deși interesante, aceste articole cu o semnificație legată de evenimente ale timpului ar putea să întunece o percepție mai legată de creația propriu-zisă a creatorului lui Conul Leonida. E ceea ce am numit la început . o ediție "artistică". E vorba adică de o ediție care cuprinde aproape tot ceea ce a scris I. L. Caragiale într-o zodie a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
genunchii. M-am stropit pe picioare cu căcat de porc amestecat cu pișălău și m-a cotropit, așa, ca o furie amestecată cu neputință. Simțeam cum mi se răspândește, dusă de sânge, din vârfurile degetelor până În creieri. Iar aceștia se Întunecară și-mi făcură urechile să țiuie. Am azvârlit dracului lopata și m-am dus să-mi torn apă pe picioare. Dar știi și tu cum e: cel mai trainic parfum din lume s-ar putea face din balegă de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și tatăl cu bucurie Îi mituise pe cei de la centrul militar să-i bage băiatul la Auto. Într-un an și jumătate de armată avea să uite de nevrednica fată (ori femeie - că lumea cam vorbea...) ce-i sucise, Îi Întunecase și-i Înnodase mințile. Cu mâinile sub cap, soldatul Cătănuță oftă. Abia aștepta să plece fericiții: Îl enervau și-l oboseau. Primi și el, de la unul dintre ei, o cutie cu compot de gutui și una cu tocană de legume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că nu era nici o fericire să li se lumineze curțile pe daiboj. De obicei, mamele Își amenințau odraslele să intre În casă până În miezul nopții (depindea și de vârsta micilor golani - vorbim aici de băieți, căci fetițele dispăreau de cum se Întuneca). De când copii aveau lumină să se joace, părinții adormeau, plictisiți de atâtea promisiuni de bătaie cruntă, aruncate către nimeni. Corecțiile corporale se aplicau abia a doua zi. Hărmălaia făcută de băieți până spre orele două sau trei dimineața nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și pașnic. Liniștea lăsată deodată și vraja stârnită de căderea zăpezii Îl duseseră atunci cu gândul pe Monstrulică pe vremea când i se spunea Ectoraș. Toți elevii de gimnaziu din Satul cu Sfinți se aflau pe câmp, sub un cer Întunecat de noiembrie, În jurul unor imense grămezi de porumb. Le era frig și copiii Își mișcau repede brațele și Își suflau din când În când În palmele Înroșite de răceala porumbilor. Dacă de obicei se arătau nespus de bucuroși să muncească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
următoarele trei luni, bicicleta cea nouă și o grămadă de marfă de contrabandă pe care Încă n-o avea și nici nu și-ar fi putut permite s-o cumpere. Pe măsură ce se apropia de casă, obrazul și privirea i se Întunecau din ce În ce. Pentru a lungi distanța, Își micșoră pașii. Îi apărură În gând nevasta cea tânără și cei trei copii. Titel Meșteru făurise un cărucior pe roți cu cauciucuri, căci Hristu le făgăduise țâncilor că avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ideală: ar trăi ca un boier și ar huzuri toată ziua pe cuptor În timp ce alții ar produce pentru el plusvaloarea de care depinde bunăstarea lui!”. „Vorbești prostii!” Îl țintui Directorul și poetul Înțelese că trebuia să tacă. Până să se Întunece, Ectoraș cără În spinare până la casa lui Iamandi un sac plin cu Încălțări purtate și cu haine vechi, pe care cele cinci fete le ținură multă vreme de bun, ca să nu le vatăme. La școală veniră tot desculțe, Îmbrăcate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zămislit, Ca să trăim pe lume și toată viața ai muncit S‐avem și noi un nume. și ne‐ ai hrănit la sânul tău În cânt și dezmierdare Acum ne lași, păreri de rău, Durere și‐ ntristare. Te duci pe drum întunecat Prin satul plin de glod. Cu noi bocește‐ ntregul sat La ultimul prohod. În inimi când se‐ ngrămădesc Speranțele amare Din suflet ni se irosesc Simțirile bizare. Popa și dascălii rostesc Cântări de‐nmormântare Îngenunchiați îți dăruim Ultima sărutare. 136
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sta veșnic împreună. Bucium, 15.07.1998 Artur Enășescu (1889 - 1942) „O trestie umană clătinată de destin...Un cap frumos, dar alterat de prelucrările necunoscute ale unei boli neiertătoare. Acest cap cu pielea feții înnegrită de înnegurările acelor nori care întunecă pe dinăuntru și de bordul pleoștit al unei pălării vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din Recviem... la „Poezii”, ediție
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
CONSTELAȚIA MAMEI mama plânge aici, florile par aduse de o mână neștiută care tresare. fiecare anotimp seamănă cu mama și cu mâna ei tremurândă și eu aștept! o, de la ea înțelept de‐aș fi fost ploaia nu mi‐ar fi întunecat cerul senin de altădată. mama a fost cândva o fată sfioasă, cu obrajii roșii și cu rochia albă, cu ie de borangic. acum plânge aici până în zori, mama singură, și‐i este dor de copilul care‐ i ca ea muritor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
punem tot ce-avem! — Eu n-am să mă dau bătut! În doar jumătate de zi, se munci mai mult decât în ultimele cinci. Biciurile supraveghetorilor și toiagul lui Kanbei nu mai erau necesare. Noaptea se aprindeau focuri, praful ridicat întuneca văzduhul în timpul zilei, și, în sfârșit, construcția fu aproape gata. În timp ce stăvilarul de pe uscat se apropia de încheiere, munca asociată a devierii celor șapte râuri din jurul Castelului Takamatsu înainta și ea. La acel proiect fuseseră puși să lucreze aproape douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
doi călugări mergând în frunte și însoțitorii săi după el, Mitsuhide urcă o scară de piatră cu trepte înalte. Tocmai când ai fi zis că urma o porțiune orizontală, treptele începeau din nou. Pe măsură ce urcau, verdele închis al chiparoșilor se întuneca și mai mult, iar violetul cerului văratec pălea spre seară. Simțeau apropierea nopții. Cu fiecare pas, simțeau pe piele scăderea bruscă a temperaturii; în vârful muntelui era simțitor mai frig decât fusese la poale. — Domnul Shoha vă trimite scuzele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici o recomandare, nici un sfat. Avea rolul de-i înștiința pe principalii comandanți că țara era deja în mâinile lor și de a-i face să-și înfierbânte sângele. Era jumătatea a doua din Ora Cocoșului. În umbra muntelui drumul se întunecase deja. Oamenii în armuri străbătură, într-un șir negru, satul Oji și, în sfârșit, ajunseră la colina Oinosaka. Cerul nopții era spuzit de stele, iar capitala, dedesubt, părea oglindirea lui. „CINCIZECI DE ANI SUB SOARE“ Razele roșiatice ale soarelui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]