2,808 matches
-
frică de moarte. Zâmbetul acela Îi era cunoscut. După cum cunoscut Îi era nasul coroiat, și ochelarii rotunzi, și paltonul, și fularul roșu, și mâna care acum Îi ștergea lui fruntea năpădită de o transpirație rece sub cozorocul scurt al unei șepci din blană de vulpe. O șapcă pe care o ura, dar de care nu se putea lipsi iarna. Toată lumea zâmbea văzându-l cu tichia aia de cămătar pe cap. Unii Îl salutau ironic, scoțând-și căciulile de astrahan sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era cunoscut. După cum cunoscut Îi era nasul coroiat, și ochelarii rotunzi, și paltonul, și fularul roșu, și mâna care acum Îi ștergea lui fruntea năpădită de o transpirație rece sub cozorocul scurt al unei șepci din blană de vulpe. O șapcă pe care o ura, dar de care nu se putea lipsi iarna. Toată lumea zâmbea văzându-l cu tichia aia de cămătar pe cap. Unii Îl salutau ironic, scoțând-și căciulile de astrahan sau chiar pălăriile. El se mulțumea să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iarna. Toată lumea zâmbea văzându-l cu tichia aia de cămătar pe cap. Unii Îl salutau ironic, scoțând-și căciulile de astrahan sau chiar pălăriile. El se mulțumea să ducă două degete la cozoroc și atât. Dacă și-ar fi scos șapca, ar fi continuat drumul cu capul gol pentru că prefera să răcească decât să mai Îndure batjocura din privirile cunoscuților. Doar Marta Îl Încuraja să o poarte, pentru că era făcută de doamna Demarcsek, blănarul ei de lux. Ea Îi croise această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să răcească decât să mai Îndure batjocura din privirile cunoscuților. Doar Marta Îl Încuraja să o poarte, pentru că era făcută de doamna Demarcsek, blănarul ei de lux. Ea Îi croise această minunată căciulă de inspirație polono-maghiară. Venise și ziua când șapca asta oribilă putea fi utilă și altora. O Îndesă pe capul acelui străin atât de drag, doar cât Îi permitea claia de păr cârlionțat și castaniu, dar cu destule fire albe pe care atunci le vedea prima oară. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Chick Geyer și Max Ottens, doi bătăuși din San Francisco fără legături cunoscute în L.A.. Martorii oculari de la bancă n-au putut să-i identifice pe cei doi fugari din fotografiile de la Cazier și nici să furnizeze descrieri adecvate - aveau șepcile de la uniformă trase pe ochi și amândoi purtau ochelari de soare cu lentile fumurii. La locul ambuscadei nu au existat martori oculari, iar însoțitorii transportului fuseseră scoși din circuit până să apuce să-i vadă mai bine pe atacatori. Jaful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
n-ar trebui să mă grăbesc. Sunt încă tânăr. Dar nu poți să știi niciodată ce se întâmplă. Mi-am ales de aceea și eu un loc”. După asta, de câte ori mă zărea, se ridica respectuos în picioare și își scotea șapca decolorată, salutându-mă în timp ce-și ștergea cu dosul mâinii chelia transpirată: „Să trăiți, domnule sculptor”. Dacă n-aveam chef de el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să petrec câtva timp în ghereta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
el. — Da’ Guy Domville cine-i? — Tre’ să fie erou’ principal, fi’ncă Alick joacă rolu’ - așa zice pă afiș. — Bravo lu’ Alick! Doi cântăreți ambulanți, În paltoane zdrențăroase, unul cântând la o vioară prăpădită, celălalt din gură și Întinzând șapca pentru a aduna monedele, trecură pe lângă coadă. Cel cu șapca interpreta cu glas tare, răgușit, o melodie dintr-un muzical cunoscut: „De unde-ai pălăria? De unde oare? Că tare e hazlie Și În stil mare!“ Se auziră urale, În timp ce ușile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
principal, fi’ncă Alick joacă rolu’ - așa zice pă afiș. — Bravo lu’ Alick! Doi cântăreți ambulanți, În paltoane zdrențăroase, unul cântând la o vioară prăpădită, celălalt din gură și Întinzând șapca pentru a aduna monedele, trecură pe lângă coadă. Cel cu șapca interpreta cu glas tare, răgușit, o melodie dintr-un muzical cunoscut: „De unde-ai pălăria? De unde oare? Că tare e hazlie Și În stil mare!“ Se auziră urale, În timp ce ușile de la galerie se deschideau și mulțimea se repezea Înăuntru. Imediat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
domnu’, nu fi așa! Se strânseră În jurul lui, pipăindu-i hainele. Simți duhoarea parfumului ieftin și a respirației urât mirositoare și se trase Înapoi. Hei, lăsați-l pe domnu’ În pace, fetelor! Dați-i drumu’ de-aici! Un tânăr cu șapcă de stofă și un palton lung și jerpelit, cu guler de blană care năpârlea, se interpuse, izgonindu-le pe femei. Henry tocmai voia să Își exprime recunoștința, când salvatorul său adăugă: — Nu-l interesează de-astea de-alde voi, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
anuleze lecția din după-amiaza aceea. Pentru un moment se Întristă, apoi se gândi: de ce n-ar ieși singur pe drumul de la malul mării? Ultima dată se descurcase destul de bine. În consecință, Îmbrăcă pantalonii bufanți și sacoul Norfolk, Își puse o șapcă de stofă moale și scoase bicicleta din grajdurile unde o ținea, În spatele hotelului. În loc să le ofere celorlalți oaspeți motiv de amuzament Încercând să urce pe ea pe alee, În văzul celor de la ferestre și balcoane, o duse de ghidon, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În spatele mașinii, ușa de plasă s-a deschis scurt și o mînă ridicată m-a salutat; jucătorul, cu un prosop În jurul gîtului, mi-a zîmbit ironic, dar foarte larg. Apoi a plecat cu pași mari, pocnind plasa despărțitoare cu cozorocul șepcii pe care o ținea În mînă. Încercînd să-mi oblojesc pielea Înțepată din palmă, am părăsit terenul și m-am grăbit să mă Întorc la club, ajungînd la țanc ca să-l văd dispărînd dincolo de curcubeele ce pendulau de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cînd am auzit duruitul unui motor de Porsche. CÎnd am ajuns la ușile de sticlă, Bobby Crawford traversa parcarea. A urcat apoi sprinten treptele, săltînd pe picioarele sale puternice ca un acrobat pe trambulină și salutîndu-mă cu brațul ridicat. Purta șapca neagră de baseball și haina de piele și ducea Într-o mînă o ditamai geanta de voiaj. Văzîndu-l, mi-am simțit inima duduind În piept. — Charles? Capul sus, că nu sîntem În Casa Usher(##notă - House of Usher: film horror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de port. Condusă de Harold Lejeune, ocazional inspector de nave la Registrul Naval, o echipă de tîmplari entuziaști asambla o imitație onorabilă de teatru la malul mării. Lejeune se așeză călare pe stîlpul care urma să susțină efigia teatrului, cu șapca de baseball trasă șmecherește pe cap, și cu unghiile Înfipte Între dinții puternici, așteptînd să fie ridicată În poziție ultima secțiune a acoperișului Înclinat. O salvă furibundă de ciocane semnaliză ridicarea acoperișului de această bandă de muncitori foști contabili, avocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
afecțiunea lui pentru locuitori era lipsită de falsitate. Am plecat Împreună de la clubul sportiv, el pe bancheta din spate, iar cînd am trecut cu Citroënul pe lîngă Marina Players, s-a Întins printre scaune și a claxonat. Și-a fluturat șapca de baseball către Lejeune și colegii săi tîmplari de pe acoperiș și-a fluierat la cîrdul de neveste care băteau pînza În cuie. CÎnd Începeți să vindeți bilete? le-a strigat vesel. Hai să facem și-o versiune cu travestiți - eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
modifici istoria, nu-ți dai seama? — Las’ că se modifică ea fără să te întrebe! Omar rămăsese cu covrigul în mână, captiv într-un simulacru al unei pânze celebre, dar pe Eleonor n-o vedea absolut nicăieri. Un bărbat cu șapcă și pantaloni largi, din pânză de in, se apropie și îi zise: — Îmbracă-te, o să-ți vină rândul, să știi! Imediat așa-zisele hetaire, care în tablou apăreau în loggie, traseră de pe el hanoracul, șosetele, blugii, pe când o alta venea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
stai. Dacă nu ești legat, simți nevoia să cauți ceva mai bun“. Topometriștii îi povestiseră toate astea pe îndelete, stând la umbra unui salcâm. Pomul era prea tânăr, soarele răzbătea printre crengi și îi toropea. Unul dintre bărbați își ridică șapca de pe claia de păr asudat și își șterse fruntea. Era un tip slab, cu fața ciupită și cu riduri adânci deasupra sprâncenelor. — Dumneata cum înduri să trăiești aici? Pare că e capătul lumii. Omar nu găsi că ar fi trebuit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
două motociclete, apoi o furgonetă cu mobilă și, în cele din urmă, o femeie în rochie verde, pedalând pe o bicicletă. Topometriștii își simțiseră foamea râcâindu-le în stomac: N-am putea să mâncăm de prânz? zise cel care purta șapcă. Nu știa când trecuseră două ore. Mai întâi stătuseră sub salcâm, după asta fugiseră de căldură. Ustensilele lor, rămase în câmp, semănau cu catargul smuls al unei corăbii ce eșuase. — Văd că doar fumezi, nu mănânci? întrebă din nou cel
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
știa când trecuseră două ore. Mai întâi stătuseră sub salcâm, după asta fugiseră de căldură. Ustensilele lor, rămase în câmp, semănau cu catargul smuls al unei corăbii ce eșuase. — Văd că doar fumezi, nu mănânci? întrebă din nou cel cu șapcă. Omar se uită peste creștetul celui care îi pusese întrebarea, către spălătorie și pompele de benzină. Ziua sclipea ca o oglindă curată, în care se reflectau arbori, un șofer care făcea plinul și un angajat al benzinăriei. Dintr- odată, tipul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care aburea o fiertură. Nu mai vorbi nici unul. Mestecau repede, cu poftă. Se auzeau lingurile izbite. Grigore S privi cu coada ochiului. Ceilalți ședeau pe vine în jurul mesei cu trei picioare, luminați de flăcările focului. Aveau fețe ascuțite, prelungi. De sub șepcile murdare le ieșea părul întunecat pe frunțile înguste și, sub cozoroace, privirile lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiau neîntrerupt, urmăriți de dini. Mâinile murdare apucau cu îndemînare. Dulăii se apropiară, încăierîndu-se. Femeia le aruncă o bucată tare de pâine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și late. Coborâră. În fața galantarului se opriră. În geamuri, văzură fotografiile. Pe bucăți mici de carton subțire erau chipuri necunoscute: negustori grași, în haine croite bine, neveste cu pălării înalte, copii pe blăni de urs, goi și dolofani, ofițeri cu șepci și decorații, țărani în cămăși lungi, cu chimire, precupeți mândri, ceferiști și tramvaiști. Caii băteau nerăbdători din copite pe pietre. Intrară. Întâi nașul, care cunoștea pe neamț, nașa, ajutînd-o pe Lina să urce scările, și ginerele. Fotograful îi pofti pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sclipi în lumina focului. Avea niște ochi mohorîți'și blânzi, mai negri și mai adânci. Era spătos și pe obrazul muncit, stflcit în bătăi, nu se citea nimic. Mișca greu palmele mari și cu degetele își aruncă mai spre ceafă șapca unsuroasă. Când se urnea, în buzunarele largi u sunau creițarii câștigați la barbut. În picioare purta pantofi în două culori: alb și roșu, legați cu șireturi de piele, ca orice staroste de hoți. Paraschiv scoase de sub brâul de piele un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
boii supuși, cu ochii mari și blânzi, neadăpați de cu dimineața. Mai erau și curioși căscând gura, copii desculți, hoți de armăsari, cu cuțite lungi la carâmbi, mirosind a drojdie, cu ochii-n patru, stăpâni de herghelii și polițai cu șepci înalte, băuți, cu obrajii ca para focului, gata dup-un bacșiș, ce se plimbau fără scop, prefăcîndu-se că știu totul. Târgul boilor se întețea la urmă. Gheorghe se dădu lângă geambași și bouari și întrebă ce prețuri erau în ziua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe niznaiul: - Da ce-au cârlanele astea, că ți-e mai mare dragul! Eu am târguit mai de dimineață tot așa ceva și m-a costat două sute bucata, și n-arătau ca astea, unde nu le vedeam eu... Necunoscutul avea o șapcă murdară și și-o trase mai pe ochi; nu spuse nimic. - Le iei? întrebă tăinuitorul, sumețindu-și pantalonii prea lungi. - De, ai cerut cam mult... - Ce mult? Care mult? Cinci sute, cu mânz cu tot? Mușteriul mormăi: - Da acte au? - Cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
numai seara, când se întorceau 74 de la muncă. Intrau în prăvălie, cereau câte un dorobanț și nu spuneau nimic. Ședeau unul lângă altul, ca și când ar fi fost străini. Aveau hainele lustruite de cărbune și miroseau de departe a fum. Sub șepcile vechi strălucea părul, adunat grămadă. Puneau la loc, pe tejghea, cu mulțumire, măsurile de rachiu și plecau, unul după altul, parcă vorbiți. După ei picară în Cuțarida și vreo doi precupeți de olteni care n-aveau în ce băga banii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vesel om. Nu se plângea. Dimineața înhăma iepele, scotea gardul și pleca în camionul lui, cărând sifoane pe la cârciumari, în Grivița, după pâine. Îl apuca prânzul spre șina Constanței, mânca o roșie, trăgea la umbră, se culca-pe leagănul droștii, cu șapca pe ochi, dormea, nu-l cerceta nimeni, se ridica în capul oaselor, căsca, o lua mai departe după ce dădea iepelor o mână de nutreț uscat la soare. Le mîngua boturile umede, le vorbea ca unor oameni și, când se întorcea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]