4,565 matches
-
otoman ar putea să aibă, după anul 37 al erei noastre, o mână mai ușoară pentru a-i pedepsi pe supușii imperiilor spaniol, francez, britanic, german, actualmente american și mâine, cine știe, chinez. Trenul lumii a fost oare repus pe șine în ziua Învierii? Se omoară între ei oamenii din ziua de azi cu mai puțină râvnă decât pe vremea fariseilor? Să te crezi diferit de predecesori numai pentru că ești purtător al unui cuvânt dintr-o limbă cu accente un pic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ăsta, unde are două osii cu patru roți. Ăla este un boghiu, în față, un boghiu în spate. Trebuie s-asiguri la această chestiune..., posibilitatea ca, la curbe să se rotească, adică, când la curbe, boghiul o ia pe-o șină, și cu ăsta merg așa, vagonul, el trebuie să... Și el nu se poate îndoi, vagonul, deci, mișcarea trebuie să existe deasupra boghiului. Ei, Nicolina făcea roțile, axele, crapodina, pe care se mișca vagonu’, totu’. Nu făcea vagonu’. Boghiurile acestea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a aruncat pe bancă. Unul din golani a strigat peste linii: - Ia-ți mîinile din buzunarele omului! Și au rîs amîndoi. - Ai naibii golani, a zis Roy. Dacă-l prind pe vreunul pe linia de vest, o să-l Împing pe șine. Unul dintre golani a venit și și-a cerut partea de la Roy. - N-avea nimic, Îți zic, a spus Roy. - Te-am văzut cînd i-ai scos portofelul. - N-avea nimic Înăuntru. O garnitură s-a oprit și ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
l-a lovit În față și l-a culcat la pămînt. - Băi acesta! a zis Roy, renunțînd abrupt la atitudinea mirat-conciliantă. Ia-ți labele de pe mine! Conductorul, văzînd o bătaie, ținea trenul oprit, ca nu cumva să cadă cineva pe șine. - Hai s-o tăiem, am zis. Am pornit-o spre capătul peronului. Omul s-a ridicat și a alergat după noi. L-a luat pe Roy În brațe, ținîndu-l cu Îndărătnicie. Roy nu reușea să scape de el. Omul Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
peste drum de Nimerilă, ori din târg de la Să-l-câți. Megieș cu Căutați și de urma nu-i mai dați. Mă rog, unu-i Ochilă pe fața pământului, care vede toate și pe toți, altfel de cum vede lumea cealaltă; numai pe șine nu se vede cât e de frumușel. Parcă-i un bot-chilimbot-botit, în frunte cu un ochiu, numai să nu-i fie de deochiu’’. ( Harap Alb ) În ‘‘Harap-Alb’’, calul năzdravan, ca să-și ducă stăpânul la sfântă Duminică, adică pe un tărâm
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
pe vânzătoare. După câteva minute compartimentul era aproape plin, mai erau două locuri neocupate. Ceasul se apropia de ora de plecare 14.54, mai erau câteva minute. S-a auzit un fluierat, trenul a început să se miște lin pe șine. Imaginea de pe geam începu să se deruleze din ce în ce mai repede, ajungând la cea constantă care timp de câteva ore bune avea să-mi prezinte un adevărat film documentar ale plaiurilor moldovene. Îl vizionasem de 2 3 ori pe an cu ocazia
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Historical Journal, 29 (1986), pp. 991-1003. 11 Istorie Florentine, Proemio, în Tutte le opere, Martelli (citată în continuare că Istorie), p. 632. 12 De observant asimilarea care se produce când Machiavelli, Istorie, i. 3 ț, p. 653, se numește pe șine "Niccolò di Lorenzo, cancelliere în Campidoglio", folosind formă toscana a numelui de botez a lui Cola. Machiavelli a păstrat formă dialectala, "Cola", pentru o altă personalitate istorică, "Cola Montano", în Istorie, Vii 33, p. 814. 13 Niccolò Machiavelli, Discorsi sopra
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Machiavelli, Lettere (Inglese), p. 235. Apropo de această scrisoare, Ricci scrie în AR, c. 141v: "Questo che seguita è îl fine della copia trovata fra le scritture sue che è registrato în questo a carte 7 et notatevi le diversità șino a tanto che ha riscontro în qualche parte". Asupra scrisorii din 20 decembrie 1514, a se vedea J.-J. Marchand, "Contributi all'Epistolario machiavelliano: la lettera al Vettori del 10 dicembre 1514 nel testo originale inedito", La bibliofilia, 72, 1970
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
parcă ție însuți puteri peste fire. Te simți mai mult decât un om. O! Ce ar fi dacă omul ar capata darul de a zbura? Dar mă opresc de a mai descrie ceea ce cugetă, ceea ce simte călătorul care lunecă pe șinele de oțel ce încunjură pământul. Cine nu a gândit, nu a simțit ca și mine în mersul acel furtunos, fantastic, împins ca de o forță fatală care în veci nu obosește? Am, trecut prin un șir de târguri, mari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
e vorba de popularea În condiții de pionierat a noilor uscaturi, ori e vorba de o depoluare cum ar fi cazul haldelor de fosfogips. Așa cum e și frecarea: malefică atunci când determină uzura, dar benefică când permite deplasarea unui tren pe șine. Totul e relativ... Tendința generală de Înmulțire pe care o posedă viul este strict legată, la aceste organisme fixate, de acapararea oricărei suprafețe noi. Se afirmă chiar că nu există vreo limită impusă de natura chimică a suprafeței; eu spun
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care voi Încerca să le evoc aci numai În trea căt, amintindu-mi după cum Îmi trec prin gând și rând pe rând. Primul tramvai electric așteptat de călători În stația Brezoianu, cu sufletul la gură și cu urechea lipită de șină; ca și primele electromotoare industriale care au Înlocuit, la Imprimeria Statului de pe bulevard, pe acel osândit la galere și socialist militant Ionescu, văzut În copilăria mea cum Învârtea, zece ore din zi, roata mașinii de tipărit. Primul automobil, Încă neisprăvit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la un loc proviziile de hrană și le-au împărțit pe zile - le ajungeau pentru mai mult de o săptămână, dacă erau cumpătați: acceptabil. Apoi au plănuit care să fie prima lor acțiune: Victor a fost de părere să defecteze șina de cale ferată care trecea pe undeva prin preajmă, s-o defecteze cum văzuseră într-un film cu partizani, din al doilea război mondial, s-o defecteze într-o noapte când circulă marfarele cu grâne care merg în URSS. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
doilea război mondial, s-o defecteze într-o noapte când circulă marfarele cu grâne care merg în URSS. E bună ideea cu sabotajul, dar să avem grijă să nu omorâm oameni nevinovați, a zis Stan. Urmărim orarul trenurilor și stricăm șina când știm sigur că urmează să apară marfarul..., a precizat Victor. Seara au adormit duși, încântați de bilanțul primei zile. *** Au fost treziți brusc după miezul nopții. Strigăte, lătrat de câini lupi, motoare de camioane militare, reflectoare aprinse care-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Viteza medie a trenurilor din regiune este de 10-20 de kilometri pe oră - aceste condiții istovitoare se datorează confruntărilor permanente cu nenumăratele urcușuri și coborîșuri destul de abrupte. Pentru ca trenurile să poată cîștiga un avantaj Împotriva urcușului dificil cînd părăsesc orașul, șinele au fost construite În așa fel Încît trenul să se miște În față pentru o bucată de vreme, apoi alunecă Înapoi pe o altă cale ferată, de unde Începe altă urcare, iar această mișcare Înainte și-napoi este repetată de cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
că salteaua pe care dormeam e deranjată și mai umflată. Securistul m-a întrebat: „ - Banditule, ce-ai ascuns acolo? „ - Un tun”- i-am răspuns. La proces unul din martori m-a acuzat că l-am îndemnat să fure trenul de pe șină. Judecătorul mă întrebă: „ - E adevărat?” Am răspuns: „- Nu! N-am spus să fure trenul, dar numai locomotiva” „Și ce-a fost asta?” „ - O hiperbolă!” Securiștii și femeile lor din sala judecății au izbucnit în hohote și repetau: „hiperbolă, hiperbolă”. Un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de documentare și întârziind cu restituirea s-a temut să apară că a citit astfel de carte interzisă. Acesta întrebându-mă ce să facă cu acea carte eu am spus că de la comuniștii ăștia poți să furi și locomotiva de pe șină. Dându-mi-se cuvântul ultim la proces am spus că infracțiunile ce mi se pun în cont nu reprezintă nicio primejdie pentru regimul comunist deoarece acest regim s-a consolidat și în această situație, puterea represivă a scăzut, s-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Vreau să mă revărs până la ultimele mele limite; vreau să fiu eu însumi în întregime. și nu mă las tras pe sfoară de cuvinte sau de fraze frumoase: știu că suntem cu toții noi înșine și nimic altceva decât noi în șine, astfel că ar fi poate mult mai de dorit să fi putut să ieșim din condiția noastră și din limitele noastre și să devenim altceva... Nu, dacă vreau să fiu eu însumi înseamnă nu numai că vreau să dau curs
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a vorbi cu glas tare cu mine însămi, și nu cu planta. Cele patru trenuri circulau cu ferestrele larg deschise, călători în mâneci scurte stăteau în dreptul lor, iar eu le făceam semne cu mâna. Mă apropiam cât mai mult de șine să văd măcar un pic din fețele lor. În tren se aflau orășenii cei buni și curați, la unele doamne zăream sclipind bijuterii și roșul unghiilor lăcuite. După trecerea trenului, rochia care-mi fluturase mi se lipea iarăși de trup
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la fel de viclean ca odinioară. Berlinul nu-i un ținut al caișilor, prea e rece aici. Nu am simțit lipsa caișilor la Berlin, dar apoi am dat dintr-o dată peste unul fără să-l fi căutat măcar. Se găsește chiar lângă șinele unui pod de tren urban - nu duce nici un drum până la el, nu aparține nimănui, sau cel mult orașului. A crescut într-o adâncitură din terasament, coroana îi ajunge la înălțimea balustradei podului, dar nu-i foarte la-ndemână, și ai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
erau un semn de viață. Ultima, primită cu câteva săptămâni înaintea morții sale, era o fotografie alb-negru - o stradă pe care ne plimbaserăm deseori împreună. Strada se schimbase mult de la plecarea mea, acum pe-aici trecea o linie de tramvai. șinele noi erau deja năpădite de morcovi sălbatici ce-ți ajungeau până la șold. Florile lor erau ca niște umbrele albe filigranate. Ele îmi arătau primejdia în care trăia prietenulmeu și că picioarele mă purtaseră departe de-acolo. și-mi arătau o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dar pe tine, ca individ, nu te ajuta defel să te descurci cu ziua, ceasul, minutul, cu drumul de țară ori cu valea verde. De mult observasem asta, dar nu îndrăzneam s-o gândesc. Așa am ajuns să deraiez de pe șinele sentimentului comunitar al lui „noi și ai noștri“, deși-mi doream cu tot dinadinsul să-l împărtășesc. Când ești copil, vrei să aparții de cei din casă și din sat. Fiindcă depinzi de ceva orânduit o dată pentrutotdeauna. Tânjeam după asta
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trecea prin minte, că pentru un timp țăcănitul roților de tren părea că repetă la nesfârșit mereu aceleași cuvinte: „Vreau să plec de-aici, vreau să plec de-aici“. Metalul își rostea cântecelul de-a lungul Dunării, depănându-l pe șine cu o claritate atât de neliniștitoare, că-ți venea să le astupi gura roților de tren ca să nu mai vezi și auzi acel cor de călători prins înflagrant delict. După ce Dunărea rămânea în urmă, toți se întorceau tăcuți în compartiment
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
stând pe locul meu ca un palton fără om într-însul - de parcă iarăși mă lăsasem înșelată de un nou tertip al băgătorilor-de-frică. Trenul zumzăia încetișor, era februarie, o după-amiază târzie pretimpuriu întunecată, pete de zăpadă își trimiteau de-a lungul șinelor lumina lor albă furișă, trenul era tren de-adevăratelea, iar noi mergeam cu el de-adevăratelea. Dar nu mă încredeam cu totul în mersul lui, și nici că mă va scoate cu adevărat din această țară. Apoi însă, trenul a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
era tren de-adevăratelea, iar noi mergeam cu el de-adevăratelea. Dar nu mă încredeam cu totul în mersul lui, și nici că mă va scoate cu adevărat din această țară. Apoi însă, trenul a ajuns în Ungaria. Iar pe lângă șine lunecau acum fâșii de iarbă iernatică ungurească, pete de zăpadă ungurească, felinare ungurești. și când s-a luminat de zi - cer austriac, ciori austriece, tufișuri și plopi golași austrieci. Ținutul ce gonea pe dinaintea ochilor nu aspira la nici un fel de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lui impecabile, el adresându-se unui eșalon de muncitori având ca notă caracteristică fundamentală punctualitatea. Sub sigla amintită era desenată o locomotivă din coșul căreia se buluceau rotocoale de fum surprinsă într-un măreț, fantastic și inegalabil elan maratonist pe șinele strălucitoare de oțel, spărgând distanțele și anulând forța gravitațională, asemenea navelor spațiale. O, ce frumos ar fi fost! Din păcate, realitatea este cu totul diferită, insuportabilă și revoltătoare, C.F.R.-ul fiind de multă vreme sinonimul și echivalentul perfect al lipsei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]