2,702 matches
-
menționa într-un tratat. Mirosind a șoareci, încăperea în care se țineau ședințele era plină de soldați, muncitori, elevi și studenți cu plete unsuroase ca țiparii. Se purtau discuții despre mesajul operei de artă. Pe măsură ce vorbăria se încingea, putoarea de șoarec se îmbina cu cea de tutun. Între alte personaje, la prezidiu tronau, pline de importanță, două figuri: una gesticula larg, ascultîndu-și vocea; șușotind mieros, cealaltă se pleca cînd la o ureche cînd la alta; ori de cîte ori lua cuvîntul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în bărbiile albe și grase ca niște burți de pește, viorile instrumentiștilor sclipeau. Cu obrajii plini, trompeții se ridicau în picioare. Un fel de șoarec speriat, semănînd cu vechiul meu profesor de literatură cînd îl ridica în slăvi entuziasmul unei recitări, ședea cu buza lăbărțată pe muștiuc. Sclipind din ochelari, dirijorul desemna în aer cu bagheta de care se agățau roți lucitoare în lumină. Cerca
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
L-am privit bănuitor: nu părea bolnav, dar parcă se topea. - Aș vrea să știu că pot rămîne aici, între copaci. Curînd s-or trezi în foi galbene ploi, de miere Venise toamna și printre picioarele trecătorilor zburau, ca niște șoareci roșii, frunze de castan. Fiecare stradă era spălată de ploaie iar arborii uzi înfigeau în văzduhul, care mirosea a veșted, crengi desfrunzite. Mă aflam în fața celei mai însemnate hotărîri din viața mea. Terminasem facultatea și aveam o diplomă. La ea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cap, prăvălindu-se peste tejghea. Cum pe Fărocoastă bătrînul pezevenghi îl distra, acesta ne îndemnă să-l cinstim. Instalat la Mitică acasă, bufetul avea pereții plini de rafturi cu sticle colorate. Un galantar cu pește sărat, pîinea cu gust de șoarec și biscuiții duhnind a gaz, totul mirosea a țuică. Cu o mutră de ciclop, Mitică umplea păhăruțele ce i se pierdeau printre degete. De mirare cum de-și pierde vremea cu lucruri atât de mărunte o namilă potrivită să sfarme
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trasat cu creta, diametrul unei mingi de baschet. Vi s-au umflat picioarele. Aveți picioare cam groase, am auzit. S-au revărsat peste pantofi, ca o cocă. N- ați mai putut scoate pantofii. — Ați găsit o dată, poate de două ori, șoareci, noaptea în pat. Un fel de pat. Un sicriu îngust, cât pentru un cadavru sau pentru un muribund bătut în cuie. Dădeau uneori drumul unei sirene, noaptea, pe coridor. Aduceau pisici pe care le loveau, tot noaptea, fugărindu-le prin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-au luat după el. - Nu trebuie să fie un nume frumos. Numai, dă-ni-l tu! Ăsta e trocul rămas de la bătrâni. Am stat și m-am gândit nițel. La poalele munților noștri trăiesc niște animale mici, tare asemănătoare șoarecilor. Își fac culcuș În niște găuri pe care le sapă În pământ și mănâncă grăunțe. Deși sunt mici, când Își umplu gura cu grăunțe, fălcile lor uriașe Îi fac să semene cu niște bătrâni hapsâni și grași. Noi Îi vânăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
hapsâni și grași. Noi Îi vânăm doar când e foamete mare și, de fiecare dată când le-am spart vizuinile ca să punem mâna pe ei, le-am găsit pline ochi cu semințe de toate felurile, unele dintre ele putrezite, căci șoarecii ăștia nenorociți strâng totdeauna mai mult decât au nevoie. Moru nu le pusese niciodată nume. - O să-i duci dincolo și pe cei ce vin pe urmele mele? am Întrebat. Vindecătorul a fost cinstit și mi-a spus că da. - Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
s-a insinuat mai ceva decât râia în sânul comunității umane, și care infectează zi de zi, alte și alte persoane. Dacă încerci s-o dai afară pe ușă, intră pe fereastră, pe horn, prin crăpăturile pereților, prin găurile de șoareci, sau chiar apare disimulată ca rahat de muscă depus pe lustră. Jigania poartă un nume, (păi cum altfel?) de extracție curat americană (mă așteptam la asta), inventat de un ovreiaș pripășit prin curtea CIA, care l-a slobozit în lume
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
că a dat omului o identitate proprie, dar a lăsat o identitate proprie și fiecărei nații, care așa cum este, oricum este a nației respective. Dar acum a năvălit pe ușă, pe fereastră, prin crăpăturile zidului, chiar și prin galeriile de șoareci globalismul. Dacă la nivel macro, globalismul înseamnă fără doar și poate, ștergerea identității naționale, la nivel de individ, fenomenul se manifestă prin ștergerea și disoluția eu-lui până spre anulare. Unii poate că-și vor frământa mintea, să afle măcar pentru
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de animanierat, înfățișare plăcută. Trei zile ieșiseră împreună la teatru, la filme, la restaurante. Mă uit în jur la camera cu pereții de paiantă, cu tavanul jos, cu plasa de pâine agățată într-un cui pe zid, să nu intre șoarecii. Mă înfurii cumplit. Hai să ieșim, să ne plimbăm! Mă sufoc aici. Mergem pe malul gârlei, pe lângă casele vechi în fața cărora, pe băncuțe, stau babe interbelice. Intrăm în Herăstrău și mărșăluim împreună cu coloana de funcționari care se plimbă pe aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
amorțeală. Noi am ajuns în Băneasa imediat înainte de aversă. Poarta era zăvorâtă. A trebuit să sar gardul de tablă verde. În curte nici țipenie. La WC cartonul era întors cu Gică Petrescu în afară - liber. Am intrat în casă și șoarecii au zbughit-o în toate părțile. Unul singur s-a încăpățânat pe aragaz, concentrat să adulmece nu știu ce. Sabina a rămas nemișcată într-un picior. Eu m-am apropiat tiptil de aragaz cu un papuc în mână și zbanggg! Degeaba, lighioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Istrati. A luat cartea, a șters-o de praf, a privit-o cu atenție, apoi mi-a întins-o: ce să fac cu ea? Cel mai greu a fost cu căldura. În autobuz toată lumea mirosea a transpirație și usturoi. Auzeam șoarecii ronțăind cărțile de la fundul cutiilor. Mătușă-mea se enervase așa de tare de când cu cârnații, că-i ieșiseră în cap multe umflături, „ciocuri” mici de reumatism, cum le zicea. Mai mult moartă decât vie, se dusese la poliție s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se află mereu întreg în atenția zburătoarei. Iar năvodul firii e pururi îmbelșugat, nu e nevoie să facă nimic, doar să fie atent. Huhurezul ciulește urechea. La fântâni, un convoi funerar numărând cei 1 286 de urmași direcți ai stră-stră-străbunicii șoarec, dintr-o veche spiță din Hale, sunt adunați în păr la parastasul defunctei. Dar pasărea n-are poftă de șoricei în seara asta; zboară mai departe, peste Sfinții Gheorghe Vechi și Nou. „Un punct ce mișcă pretutindeni cu viteză infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
viteză infinită: Este unul în tot locul și-i tot totul în orice loc.” Cam greoi spus, dar ce să le faci, dacă n-au pene. Și tot din aceeași pricină rar vei întâlni om în stare să prindă un șoarec. Clipa aceea a lor de șovăială, căreia ei îi zic reflecție, e de ajuns și prea de-ajuns. O sincopă și chițcanul s-a dus. Bineînțeles de-aceea nu ne prind nici pe noi. Fâl fâl, fâl fâl, fâl-fâl, fâl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe aproape erau câteva căpițe. Să ne adăpostim lângă una din ele - a propus locotenentul... Când s-au văzut la poala unei căpițe, a ordonat. Sergent! Adu pe cei doi prizonieri aici! Restul așteptați. Cei doi capturați arătau ca niște șoareci prinși în capcană. Ia să vedem noi cu cine avem a face - a deschis vorba locotenentul. Sergentul Cicoare i-a întrebat în rusește din ce unitate fac parte și ce misiune are unitatea lor? Spre marea lor surprindere, cel mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
n-o început să curgă ploaia, mi-o pus Dumnezeu mâna-n cap. De nu...” Odată cu primii stropi de ploaie, a ajuns la glugă, dar abia mai putea răsufla de atâta trudă și durere. Și-a scos mantaua și stârnind șoarecii și-a făcut un fel de colibă în care a intrat cât a putut de repede... „Oare cât are de gând să țină ploaia asta? Da’ chiar dacă se oprește, cum ies eu de pe ogor pe întunericul ista. Și apoi cum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întunericul ista. Și apoi cum oi merge pe glodăraie, dacă abia m-am târât pe loc uscat - își spunea Toaibă, masându-și piciorul rănit... Ploua de o bună bucată de vreme. Peste tot răul se adăuga și foșnetul nesfârșit al șoarecilor. A luat în brațe sacul de merinde în care mai avea o coajă de pâine, cu gândul că șoricimea ar da iama dacă ar descoperi-o. Și îi era o foame!... Acum ar fi vrut să doarmă puțin, dar foiala
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
te primenești, că cine știe de când nu te-ai dezbrăcat măcar? Cam de două săptămâni, Marandă. Cred că nici mâncarea nu ți-o prisosit. Păi ultima coajă de pâine am mâncat-o dimineață. Noroc că nu mi-o furat-o șoarecii. De unde până unde șoareci? Dintr-o glugă de păpușoi în care m-am adăpostit aseară de ploaie. Ce ai de mâncare, Marandă? Acum mănâncă o bucată de brânză cu mămăligă rece, că îndată ți-oi face ceva cald... Când apa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
știe de când nu te-ai dezbrăcat măcar? Cam de două săptămâni, Marandă. Cred că nici mâncarea nu ți-o prisosit. Păi ultima coajă de pâine am mâncat-o dimineață. Noroc că nu mi-o furat-o șoarecii. De unde până unde șoareci? Dintr-o glugă de păpușoi în care m-am adăpostit aseară de ploaie. Ce ai de mâncare, Marandă? Acum mănâncă o bucată de brânză cu mămăligă rece, că îndată ți-oi face ceva cald... Când apa pusă pe foc a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
închis și că astăzi va lipsi iar de la antrenament. Spuneți-i lui Manteus că nimeni nu mă va învăța azi să lupt. Spuneți-i că nu mai e mult până la munera de la Cremona. Oare Manteus crede că mă vor instrui șoarecii din celulele lui? Râsetele izbucniră din nou. Când ajunse pe coridor, Valerius auzi un glas spunând: — Flamma, când te vei lupta cu Valerius în arenă, o să-l învingi dintr-o singură mișcare. Nu știe să țină arma în mână. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
direct la Academie: “Știți de ce nu vă ajung banii? Salariul ? Știți de ce nenorocitul acela de multimilionar de la etajul șase riscă o condamnare pentru evaziune fiscală ? Din cauza chimizării excesive !... Toate fungicidele, ierbicidele și insecticidele date în culturile cerealiere au distrus șobolanii, șoarecii. Nemaiexistând șobolani, a dispărut și frica de șobolani, ca atare frica de pușcărie, un loc altădată binecuvântat pentru aceste animale și terorizant, din cauza lor, pentru pușcăriași. Din acest motiv și ca un revers, dispărând frica de pușcărie a dispărut și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
i s-au tot tras. Nu râdeți, că e o chestie serioasă !..... Doamnelor și domnilor, onorat public... După ce ați urmărit pe viu și cu sufletul la gură o superbă dresură de borș de urzici, după o trepidantă cursă de prins șoareci, după superba piramidă pătrată a trupei Ionescu Keops în care numai trupul capului familiei face 130 dă kile fă-ră TVA, însfârșit, un anunț deosebit de important: Nu mai mâncați semințe în timpul spectacolului și nu mai aruncați cojile pă jos. Sunteți în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
glăsuind parlamentar cu o mare simțire: „Bunicul s-a tratat toată viața de inimă și a murit de ficat”. După două minute de Încordată așteptare, vine și explicația pe care n-a Înțeles-o nimeni: „Pisica cu clopoței nu mănîncă șoareci”. Cine-s șoarecii ăia, unde-i șarpele, unde clopoțeii, de ce nu-i mai are el și-i are pisica, ce s-a-ntîmplat cu pisica cu clopoței care-a mîncat ficatul bunicului, totul rămîne Învăluit În mister. Însă capătă unele justificări, grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o mare simțire: „Bunicul s-a tratat toată viața de inimă și a murit de ficat”. După două minute de Încordată așteptare, vine și explicația pe care n-a Înțeles-o nimeni: „Pisica cu clopoței nu mănîncă șoareci”. Cine-s șoarecii ăia, unde-i șarpele, unde clopoțeii, de ce nu-i mai are el și-i are pisica, ce s-a-ntîmplat cu pisica cu clopoței care-a mîncat ficatul bunicului, totul rămîne Învăluit În mister. Însă capătă unele justificări, grație lui Carmen Pisso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numai prin teatru, adică prin spectacol (incluzînd, evident, mimul, coregrafia, corul), numai prin spectacol am putea izbuti să arătăm că, deși condiționați și îngrădiți din toate părțile, noi, ca și contemporanii noștri din celelalte țări și continente, nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă... - Chiar dacă cineva e gata să ne stropească cu gaz și să ne dea foc, adăugă Valerian. - Și vă rugăm să păstrați această imagine, interveni Fă-gădău, căci Buchenwald asta înseamnă: locul unde oamenii au fost prinși și carbonizați
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]