3,157 matches
-
totuși semne că Chavez nu știe când să se oprească. Decizia lui de a închide posturi independente de televiziune a declanșat proteste violente. Campania sa din 2006 pentru a câștiga un loc în Consiliul de Securitate al ONU i-a șocat pe mulți delegați ca fiind nedemnă. El a susținut planul Boliviei de naționalizare a industriei petrolului un afront direct adus Braziliei, a cărei companie de stat Petrobras investește masiv în țară. Stilul lui Chavez de a călători prin toată lumea care
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
curtezane care au marcat viața suveranilor, nobililor, bancherilor, oamenilor de cultură, au pigmentat societatea mondenă, politică și artistică a timpului. Au atras, au cucerit, au fascinat și au sedus prin frumusețe, senzualitate, eleganță, inteligență, arta conversației, arta amorului rafinat. Au șocat prin frivolitate, extravaganță, opulență, risipă, cruzime. Au creat pasiuni trecătoare și stabile. Puternice, în slăbiciunea lor, curtezanele și-au construit situații privilegiate pentru ele și pentru urmașii lor, au influențat decizii politice. Capabile de iubire, dăruire, curaj, sacrificiu, jertfă, dar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
drept urmare, a fost închis. Arestată a fost și soția lui, Marie Rose, într-o mânăstire carmelită, unde a avut o idilă cu tânărul general Lazare Hoche, erou popular. Alexandre a fost judecat și condamnat la moarte prin ghilotinare, ceea ce a șocat-o pe Marie Rose. În 9-10 Thermidor (27-28 iulie) 1794, prin răsturnarea guvernului iacobin și ghilotinarea liderului Maximilien Roberspierre, ea a fost eliberată datorită intervențiilor lui Paul Barras și ale lui Jean Tallien. Frumoasa creolă Marie Rose de Beauharnais, cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
parte a costumelor, de aceea este considerată și inițiatoarea stripteasului. Margareth Gertruide și-a luat pseudonimul oriental Mata Hari / Ochiul Zilei. A avut succes pe scenele din Paris, Madrid, Barcelona, Lisabona, Haga, Viena, Berlin, Monte Carlo. Aparițiile ei pe scenă șocau pe unii și încântau pe alții prin noutatea provocatoare. La Scala din Milano, în 1911-1912, a avut un succes răsunător. Între timp dădea interviuri pentru a se face cunoscută, își broda biografia cu fapte inventate. Nu a rezistat însă concurenței
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de grație. Dar sfârșitul tragediei se apropia 503: la 28 septembrie capitulează Bulgaria, urmată la 30 octombrie de Turcia, iar pe 4 noiembrie Austro-Ungaria. Propunerile din 3 octombrie 1918, de încetare a acțiunilor militare și pace necondiționată, au surprins și șocat chiar și responsabilii civili 504. La 25 octombrie, după ce respinsese în mod public ideea unei capitulări militare, cerută de președintele american W. Wilson, generalul Ludendorff a fost înlocuit cu generalul Wilhelm Groener, care și-a stabilit drept scop "salvarea armatei
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Mai credeți în unirea românilor în contextul geopolitic actual? - Depinde ce înțelegeți prin unire. O declarație oficială, un stat birocratic, cu niște frontiere, acum când nu mai există frontiere? Când nici România nu mai există? - V-ați propus să mă șocați? Cum nu mai există România? Ce vreți să spuneți? - Nu mai există România! Acum este o piață imensă - Uniunea Europeană, în care nu vor exista decât corporații și supermarketuri. La fel ca în Uniunea Sovietică, unde nu se putea vorbi de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
căci, bazat pe răsturnarea forței adversarului, era o mică revoluție culturală. Sportul lejer, amăgitor cu adresă de agilitate unduitoare, în care cel slab poate să-l învingă pe cel puternic, părea o piedică în fața energiei masive a luptătorilor. Atâta ambiguitate șoca și se vedea negarea „saltului loaial al forței musculare”. Interesul câtorva femei a fost fatal acestei noi discipline: cum bărbații pot să practice un sport feminin? Mai târziu cu judo, calitățile altădată disprețuite au fost aduse la onoare și ju-jitsu
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
citostatice? Doctorul a coborât câteva scări, m-a privit iarăși sever și m-a întrebat: — Dumneavoastră de ce credeți că vă aflați aici? Ca să mă faceți pe mine să-mi pierd timpul? Și a dispărut. Aveam cancer. Eram convins că-l șocase întrebarea referitoare la efectele negative ale radioterapiei asupra sexualității și că-i provocasem un sentiment de dispreț. Anticipez. Peste vreo două luni, când aripa morții fâlfâia din când în când pe deasupra mea, într-una din nopțile noastre de „cenaclu“, doctorul
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
niște fotolii, o canapea și o masă ca loc de refugiu pentru cei care aveau insomnii, am auzit niște râsete, în explozii scurte, eliberând sunete din ce în ce mai acute, care amenințau să nu se mai sfârșească. Acolo, râdea o femeie. Am fost șocat. Niciodată nu râsese cineva în acel pavilion. Brusc, am vrut s-o cunosc pe acea fem eie care râdea cu atâta poftă. Am sărit din pat, am deschis ușa și am ieșit în prag. Am văzut mai multe femei, așezate
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
tendințe în dreptul constituțional. Critica operei lui Léon Duguit. O intensă activitate literară, o cultură ce-l transformă într-un erudit, cunoscător al marilor sisteme religioase dar și al științelor exacte. Și totuși nu e totul. Dincolo de toate acestea, însă, ceea ce șochează de-a dreptul atunci când avem în vedere biografia lui Steinhardt este dedicarea totală a acestui intelectual creștinismului, având în vedere faptul că el era evreu. Acesta este însă Steinhardt, în cazul lui paradoxul părând a fi doar o altă denumire
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ironie, autoironie și ușoară melancolie. E o poezie discursivă și, poate, din acest punct de vedere, apropiată de cea a generației războiului. Se distinge poate doar prin seninătatea tonului, prin lipsa de înverșunare chiar și atunci când intenția evidentă este să șocheze prin subiectul abordat (De vorbă cu diavolul care-l introduce în tainele divine sau Romanța nebunului care se crede un pod-curcubeu). De altfel, Ion Minulescu moare în aprilie 1944, în urma bombardamentelor aviației americane asupra Bucureștiului. Ion Pillat îl urmează în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
protestatare, să o punem în legătură cu orice articol, cu orice text ce vede lumina tiparului în Albatros. Chiar și atunci când apar accente teribiliste este de analizat dacă protestul este unul antifascist sau doar unul de factura celui avangardist menit să-l șocheze pe burghez așa cum remarca Lucian Valea 99. De fapt, credem că ar fi mai interesat de urmărit ce fel de literatură promovează Albatrosul, cum se manifestă aici principalii poeți ai generației, prin ce anume se puteau impune în literatura momentului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ady Endre, Pe țărm de ape'ntunecate, un Poem al lui George Meniuc și un Cântec 118 semnat Vladimir Ierunca, pseudonimul lui Geo Dumitrescu. Spiritul de frondă, sfidarea convențiilor poeziei ca și a cititorului comod de poezie, dorința de a șoca sunt trăsături pe care le regăsim și în acest text și care se vor impune ca mărci ale creației lui Geo Dumitrescu. Poate tocmai accentele protestatare l-au apropiat pe tânărul poet de grupul de la Cadran și i-au facilitat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se întâmplă să le mai păstrez încă). Pe străzi, pe la colțuri (...) erau instalate puști-mitraliere. În plină stradă, trecătorii erau percheziționați de soldați, pentru depistarea legionarilor rebeli cu arme asupra lor. Atmosfera politică era apăsătoare. Și tocmai acest contrast m-a șocat, m-a făcut să trec repede de partea acestui tânăr. Un student oarecare, Geo Dumitrescu, inocent după aparență, entuziast, hotărât, care știa ce vrea, discuta cu mine, calm, o problemă neobișnuită pentru el în ambianța anticulturală a Bucureștiului și a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
calcul și sudoare o întreagă citadelă de etichete și rețele convenționale", deși poezia unora dintre albatrosiști este scrisă chiar în acest stil. Finalul articolului ni-l recomandă pe Virgil Untaru ca pe unul dintre acești tineri dornici de a-l șoca pe burghez: "Ah! automobiliștii!...". Dacă poziția celor de la Albatros este destul de clară în acest ultim număr, în cele precedente se realizau încă tatonări. Primul număr al revistei nu conține nici un articol teoretic explicit, caseta de lansare, redactată de Mircea Streinul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prielnic pentru literatură, unul în care nici proza, nici dramaturgia nu mai reușeau să se impună. În numărul 1, apare un poem al lui Dimitrie Stelaru în tonul său bine cunoscut de frondă. E aici aceeași dorință de a-și șoca publicul, de a-l sfida, se remarcă astfel în incipit imprecația reluată simetric și în finalul poemului: "Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas"141. Horia Tănăsescu oferă o traducere din Vita nuova, Beatrice de Dante. Versuri pentru femeea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este reprezentată de schița Ziarista a lui Tib. Tretinescu. Versurile Elenei Diaconu (Vis de veac XX și Ev Mediu) sunt prozaice, discursul demetaforizat se aseamănă cu cel al celorlalți albatrosiști prin "idealizarea" banalului, prin intenția de a surprinde, de a șoca, prin răsturnarea de situație din final ("Nimic nu mi se pare mai tentant/ decât să iubesc un marchiz./ Să-l gâdil în perucă/ și rând pe rând exasperant,/ să-mi sară un fir de la ciorap (...)/ Să-l însoțesc în șort
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
către Securitate pare să lipsească. Notele către Securitate pe care Caraion le semnează până la plecarea din țară cu pseudonimul Artur au fost publicate 185 și se dovedesc a fi un amalgam de texte fie inofensive, fie denigratoare. Cel mai mult șochează însă cele care au făcut rău unor oameni apropiați lui. Unii au considerat că a făcut-o pe fondul unui psihic labil, bănuindu-l chiar și de schizofrenie 186, ținând cont că delațiunile alternează cu note care sunt direct pledoarii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu zâmbet neutral și pulpe carmine prelungi/ se ofili cum prin paloare clapele învechite de pian;/ eu din licoare i-am oferit ultima picătură păstrată atent/ să graviteze melancolic în jurul sexului ei brun încă un an". Desigur dorința de a șoca a fost preluată de la avangardă și se referă la introducerea aceasta a elementelor ce țin de sexualitate, nu e nouă în epocă și ea fusese utilizată și de poeții interbelici care nu au aparținut propriu-zis avangardei. În același stil, al
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și-a creat un alt orizont de așteptare pentru tipul acesta de poem, prozaic, în care banalul cotidian se înfruntă cu tragismul ascuns al unor existențe lipsite de idealuri, finalul aduce ieșirea din banalitate, tot într-o încercare de a șoca publicul: "Îți închin, Violaine, sfârșitul acestui poem/ - din fericire nu e nimic contagios sau peste mână -/ ca să-ți spun că te iubesc și că aștept/ până ce vei avea curajul să te arunci în fântănă", Pelagră. Imaginea nu e total nouă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acestuia de a da concretețe limbajului, se inovează astfel stilistic forțând limbajul să exprime starea de dezgust universal care pare a caracteriza integral primele cicluri de poeme. Comparațiile, metaforele utilizate par desprinse din literatura avangardei, având aceeași putere de a șoca, iar uneori frizând absurdul. Topos central al poeziei lui Caraion, târgul decăzut este înfățișat cu negustori obosiți, cu pensionari maniaci, cu șomeri, cu hamali și prostituate, un astfel de cadru nu poate să inspire decât angoasă și aceasta se materializează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o negație este caracteristică pentru o astfel de frondă (oricât de dur ar părea termenul în cazul unora dintre poemele lui Stelaru unde opoziția față de lirica anterioară se exprimă voalat, el se potrivește bine celor în care dorința de a șoca este evidentă): "Nu e adevărat ce spune pământul/ ori labele obosite ale giulgiului vremii -/ când visez dau lumii năzdrăvănii/ altfel plâng, strigându-te în fântâni" (Eumene). Două motive, devenite cu trecerea timpului, tradiționale sunt refuzate: glasul/ duhul pământului în descendență
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
creatorul poate să fie sedus de sonorități consacrate) este unul greșit. Noutatea este dată de introducerea unor sincope într-un astfel de discurs, de loviturile de teatru realizate prin apariția elementului surpriză, fie banal, fie disonant, care este menit să șocheze. Certitudinile (afirmații care sunt astfel modalizate încât să creeze senzația că sunt desprinse dintr-o carte a adevărurilor absolute) apar însă din motive asemănătoare tocmai atunci când sunt prezentate asocieri ieșite din comun, asociații absurde sau șocante. 3.3. (Auto)Ironia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
amendate. Până și textele de tip epitaf, meditații pe tema condiției umane, retrospective asupra existenței sunt parodiate. Lamentației specifice, spaimei de moarte li se opune, în Rânduri pentru un eventual deces, indiferența, comparația inedită cu elemente ale spațiului urban, cotidian, șochează și imprimă o notă ușor umoristică, "Sunt bolnav și aprins ca un caldarâm bucureștean -/ o să mor, asta e sigur - puțin îmi pasă!" Construcția simetrică e interesantă pentru că, deși spațiul cel mai mare este acordat, existenței posibil literare, incipitul și finalul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
le prindeau ca pe muște:/(...) toată lumea sălta fiindcă era vals/ cântat la final de toamnă prelungă". Plasticizarea imaginii se face voit cu elemente ale derizoriului sau chiar ale grotescului ușor îndulcit, pentru a se încadra în peisajul care vrea să șocheze tocmai prin impresia de obișnuit atribuită chiar și bizareriilor. Lichefierea face parte din lumea aceasta, totul e descris ca și cum ar fi un tablou în descompunere, pe care culorile, formele se preling: "Soarele curgea pe crăci ca lumânările de ceară,/ în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]