4,216 matches
-
mele . -Trei viței din bătătura au fost sacrificați pentru efort... Dar parcă nu m-aud și strig cu palmele la gură: -Nu mai mâncați stelele și nu vă atingeți de lună! Noi vom pleca... dintr-o clipă în alta în țipătul surd al cobzei, urcăm sprijinindu-ne, același povârniș. Musafirii închină al doilea pahar în cinstea noastră. Sicriul e dezmembrat de mâinile lacome. Cuiele ies anevoie. Fierarul își zdrelește unghiile în ele și picăturile de sânge sfințesc amurgul zilei aplecate . Iarna
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
suficient. Am văzut cealaltă mașină venind cu viteză pe contrasens, În timp ce mă chinuiam să-l Îndepărtez și să-l oblig să ne salveze viețile, dar totul s-a Întâmplat mult prea rapid. Nu am avut timp decât să scot un țipăt firav și nu mai pot spune nimic despre ce s-a Întâmplat apoi. 6 Am deschis ochii Într-o lumină pală. Patul În care mă aflam era tare, cu așternuturi care miroseau bolnăvicios. Capul Îmi vâjâia. Unde mă aflam? Și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să-l doară. ― Au! Termină! zbieră el. ― Du-te În camera ta! Acum! ― Lasă-mă! Alex Îmi aruncă o privire plină de ură Înainte să plece. Mă miram că nu fusese mai greu de atât. Din sufragerie, se auzeau alte țipete. Trebuia să mă revanșez față de Maria pentru că Îndura asta de una singură. M-am schimbat În cămașa de noapte și mam așezat sfârșită pe pat. Totul În jurul meu era un dezastru. Nu știu cât timp am stat așa, simțindu-mă mizerabil, dar
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
este recomandat.... ― Dar pot? l-am repezit eu uitând de orice bune maniere. Tata Își puse o mână pe după umărul meu În timp ce ne holbam toți trei la buzele doctorului. ― Teoretic, da, recunoscu el. Eu și Maria am izbucnit amândouă În țipete de fericire. Nu ne păsa că ne privirea toată lumea de pe culoar. Nu ne mai păsa de nimic. ― Trebuie să o sun pe Angela, am spus printre lacrimi. Și apoi, cu un singur telefon, m-am transformat În cea mai fericită
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
colțul opus al patului. Ușa se deschise Încet. M-am uitat furioasă la Maria, deși ea nu avea nicio vină. ― Nu știi să bați la ușă? ― Am bătut, mă contrazise ea. Nu m-ai auzit din cauză că m-am suprapus cu țipetele tale isterice. Veni și se așeză pe colțul patului În timp ce eu Îmi Îngropam fața În mâini. ― Nu l-am trimis pe Adi acasă degeaba. Alisia, vorbește cu mine. Ce căuta Victor acolo? ― Cui Îi pasă de Victor? am Întrebat supărată
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
va fi și robul tău." 22. David a zis atunci lui Itai: "Du-te și treci!" Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el. 23. Tot ținutul plîngea și scoteau țipete mari, la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pîrîul Chedron, și tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie. 24. Țadoc era și el acolo, și cu el toți Leviții, ducînd chivotul legămîntului lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
spus la unison: —Obraznicul! Melinda s-a uitat la Tamara, Tamara a ridicat din sprâncene către Melinda, iar Melinda a zis: —Să nu uităm să cumpărăm niște lapte în drum spre casă! — Gaz, băiete, a zis Luke atunci când rumoarea și țipetele s-au mai potolit. Ți-am tot explicat, băiete, că nu poți să spui chestii din astea despre doamne. Un gentleman nu se comportă așa. Gaz părea nedumerit și enervat. —Ce-am făcut? a întrebat el. —Ai insultat-o vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care noi, ceilalți, care nu aveam probleme de genul ăsta, ne burdușeam cu ele de bunăvoie. N-ar fi fost corect să le fluturi obiectul tentației pe sub nas. Dar, cu toate astea... Auzeam tot felul de bufnituri și lovituri și țipete și hohote de râs venind din camera de sub mine, în care ceilalți se jucau de-a scaunele muzicale. Când a intrat în cameră, Chaquie era roșie la față și arăta foarte fericită. Dar n-a ținut mult. Nu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
către cer. De ce pe mine? Josephine o tot asigura că furia era un sentiment normal. Că făcea parte din procesul de vindecare. Ceea ce pe mine nu mă prea ajuta atât timp cât trebuia să împart camera cu Chaquie și să-i suport țipetele în mod constant. — Vineri se termină cele trei săptămâni pe care sunt obligată să le stau aici, i-am explicat nervoasă. —Și eu plănuisem să scap după primele trei săptămâni, mi-a spus ea printre dinți. Dar atunci l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tăcuți la masă. Mă simțeam foarte, foarte deprimată. Nu puteam să-mi închipui decât că și el se simțea la fel. într-un târziu, mi s-a făcut rușine de tăcerea aia. Intra într-un contrast mult prea pronunțat cu țipetele și urletele bețivilor din jurul nostru. Era ca și cum toți oamenii de pe pământ se distrau, numai eu și prietenul meu, băutorii de Cola, nu. îl uram pe Chris, mă uram pe mine, uram faptul că nu eram beată. Sau, idealul, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
New York, dar acum nu ești în New York și cât timp trăiești sub acoperișul meu o să te acoperi ca o bună creștină! Simțeam că mă cuprindea vechea mea frică. începusem să tremur și aveam senzația că-mi vine să vomit din cauza țipetelor și a urletelor. A fost oribil. Mi se părea că a venit sfârșitul lumii. Am plecat din cameră în goană. îmi venea să mă sinucid, s-o omor și pe mama, să fug pe mare și să înghit un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pași de sala de conferințe, au izbucnit mai multe voci mânioase. Mi-am întins gâtul și m-am chinuit să înțeleg ce se spunea, dar n-am reușit să prind decât „un nenorocit de babuin, știi asta?“. Au urmat alte țipete, după care am auzit o ușă trântită cu atâta putere, că tot zidul s-a cutremurat. Era destul de demoralizator să fii martorul unei astfel de izbucniri dezlănțuite de furie în spațiul restrâns al unui birou și întregul trup mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu pomenisem nimic de logodnă în decursul primelor noastre convorbiri, apoi mi s-a părut stânjenitor că nu spusesem nimic - așa că am continuat să nu spun nimic și - ei, da, nu exista nici o explicație de bun simț. — L-am luaaaaat! Țipătul vocii lui Lucille mi-a înmuiat, din nou, picioarele. A, nu. Lucille bălăngănea o pungă Vera Wang, care era aproape la fel de mare ca ea. — Voalul tău! știu c-ai spus că vrei să aștepți, Claire, dar, pur și simplu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tot acolo. Apoi se strădui să se ridice în picioare. N-a fost deloc o mișcare înțeleaptă. Judy, păpușa de plastic, care fusese umflată la o presiune mai mare decât cea normală, rezistă. Wilt căzu înapoi pe podea, cu un țipăt slab. Judy căzu și ea după el. Nasul păpușii se lovi de fața lui, iar sânii ei de pieptul lui. Henry emise o înjurătură și se rostogoli pe-o parte, după care evaluă situația. De ridicat nici nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
salvat căsnicia, te-am promovat, te-am apărat de reclamații, te-am trimis în străinătate, am șters povestea cu șoferul ăla. Dar ai făcut din serviciul dumitale un grajd, un closet public, să borască fiecare când vrea... A fost cu țipete, s-auzea și pe sală. Ghemuită peste poșeta din poală, Irina nu se mișcase. Ca și cum n-ar fi simțit când se așezaseră duduițele alături. Nici ele n-o luară în seamă. Vocile ondulau, clipocind, parcă. Cea de la celălalt capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli, țipete. Soțul gras și guraliv nu rezistă interogatoriului, recunoaște, glumeț, rătăcirile: doi ani singur, ce să fi făcut, doar nu-i eunuc, ci bărbat, mde, cabărbații. Șoc, spital, injecții, divorț, spital: irecuperabilă, decretase micuțul Marga. Se încurca, o lună, două, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scaunul televizorul. Bătrânul era deja aici, palid, tremurând, cu brațele osoase trăgându-l spasmodic de haină, „tremur, cutremur“. Erau deja în rama ușii de intrare care se clătina, zidurile planșeul ferestrele oamenii, da, ieșiseră toți la uși, se auzeau strigăte, țipete, plânsete, carcasa trosnea, se țineau de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în alta, „ca în ’40, cutremur“, bolborosea bătrânul și erau la pământ și nu se mai termina. „Sub grindă, sub grinda ușii trebuie stat“, bătrânelul se ținea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pleci. — Mă interesează reverendul Bob. Vreau să înțeleg care e diferența dintre biserica aceasta și restul. El înțelege sensul sacrificiului. Dacă Cuvântul este Dumnezeu, atunci cuvintele oamenilor nu înseamnă nimic. Ele nu au mai multă însemnătate decât mormăielile animalelor sau țipetele păsărilor. Pentru a ni-l insufla pe Domnul și a ne pătrunde de Cuvântul Lui, reverendul ne învață să ne abținem de la a ne împărtăși din vanitatea vorbirii omenești. Acesta este sacrificiul. O zi din șapte, fiecare membru al parohiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bucurie, după care însă începuseră să iasă la suprafață resentimentele și dușmăniile și, la finele primei luni petrecute împreună, copila noastră inteligentă, energică și glumeață devenise o pacoste în toată regula. Uși trântite; solicitări politicoase întâmpinate cu o batjocură acră; țipete răzvrătite care răsunau de la etajul al doilea; mormăieli preschimbate în bosumflări, bosumflări evoluând în adevărate furtuni, furtuni înecate în lacrimi; formule precum „nu“, „proasto“, „taci din gură“ și „vezi-ți de treaba ta“ au devenit parte a discursului zilnic. Față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sau ceva de genul ăsta. Unde rămăsesem ? Trei sute cincizeci și unu. Sunt sigură că totul e În regulă. Trei sute cincizeci și doi. Trei sute cincizeci... Și gata. Clipa de care mă temeam a sosit. Totul se pulverizează. Aud un val de țipete deasupra capului meu, aproape Înainte de a-mi da seama ce se Întâmplă. O, Doamne. O, Doamne. O, Doamne. O, Doamne. O... OO... NU. NU. NU. Ne prăbușim. O, Doamne, ne prăbușim. Ne Îndreptăm În picaj spre pământ. Avionul cade ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să mai avem ceva probleme. Am aprins beculețele de semnalizare pentru centurile de siguranță și vă rog să rămâneți pe scaune sau să vă Întoarceți, cât se poate de repede... Urmează o trepidație puternică, și vocea Îi e Înghițită de țipetele și strigătele care vin din toate direcțiile avionului. E ca un vis urât. Un vis urât, cu un montagne russe care a ieșit de pe șine. Însoțitoarele de zbor se leagă bine cu centurile de scaune. Una dintre stewardese Își șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
el. Ar putea fi ultima persoană pe care o voi vedea Înainte de a muri. Îi privesc cutele fine din jurul ochilor Întunecați, bărbia puternică, cu barbă de câteva zile. Avionul cade din nou În picaj și, fără să vreau, scot un țipăt. — Nu cred c-o să murim, spune tipul. Dar și el se ține cât poate de strâns de scaun. Au zis că trecem printr-o zonă cu turbulențe. Normal că așa au zis ! Îmi remarc isteria din voce. Doar n-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de el ! — Asta și fac ! Se uită disperat În jur. Vezi vreun foarfece ? — Sper să nu-ți Închipui că te las să-mi tai puloverul, spun Îngrozită. — Ai altă sugestie ? Mai trage o dată cu putere, și Îmi Înăbuș cu greu un țipăt. Au ! Termină! Mi-l distrugi ! — Asta e acum, că-ți distrug puloverul. Asta e unica ta problemă În momentul ăsta, nu ? — Dintotdeauna am urât ceasul ăsta al tău ! Dacă l-ai fi purtat pe cel pe care ți l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ușa ei și ciocănesc ușor. Dinăuntru nu vine nici un răspuns. Bufniturile au Încetat. Rămân cu ochii la lemnul natur, ușor stresată. Chiar am de gând să fac asta ? Da. Trebuie neapărat să aflu. Apuc mânerul, deschid ușa - și scot un țipăt, Înspăimântată. Imaginea e atât de șocantă că, În primul moment, nu Înțeleg nimic din ea. Lissy e goală pușcă. Amândoi sunt goi pușcă. Ea și tipul sunt Încolăciți În cea mai ciudată poziție pe care am văzut-o vreodată, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
viața mea ușa aia. N-a mințit ! Făceau sex ! Dar, pe bune, ce fel de sex dement și contorsionat era ăla ? Of, ce mă enervează ! N-am știut. Niciodată n-am... Simt o mână pe umăr și scot un nou țipăt. — Emma, calmează-te ! spune Lissy. Eu sunt ! Jean-Paul a plecat. Nu sunt În stare să ridic privirea. Nu pot să mă uit În ochii ei. — Uite ce e, Lissy, Îmi pare rău, Îngaim, cu ochii În podea. Îmi pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]