198,372 matches
-
Sorescu, Flora. Puslojio susține în fond un spectacol orfic, protagonist fiind chiar limbajul poetic: "Astăzi am tăcut cel mai frumos / în toată viața mea...// O tăcere pe de rost.// Fiecare cuvânt al meu a fost/ un munte înghițit.// Poate că așa vorbesc și zeii, printre ei./ Cu ei înșiși. Pentru și din cauza/ singurătății/. Dar, aici sunt nevoit/ să mă întreb oare ei sunt singuri/ vreodată?// Imediat cum simte singurătatea,/ Iehova îl strigă pe Moise, să-i/ spună despre ce a tăcut
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
tot întinerim, spune Eugen Ionescu, unul dintre cei care a pus în cauză lanțul în care e prinsă viața omului. Iar Cioran, mereu mai radical decât prietenul lui, afirmă: Ar trebui să ne naștem bătrâni și, pe cât posibil, să rămânem așa". Din gama nemulțumirilor omenești legate de vârstă - noțiune care încurcă și descurcă existența la fel de mult ca materia ei primă, timpul - cele două ispite sunt, probabil, cele mai originale. Când scrii roman, când creezi lumi, lucrurile care-ți dau de furcă
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
Adam însuși, a trăit 969 de ani (Adam "numai" 930). Vârstă banală, dacă ne gândim că Set a murit la 912 ani, Enos la 905, fiul lui, Cainan, la 910, strănepotul lui, Iared, a trăit 962, aproape de intervalul maxim, și așa mai departe până la Noe (Geneza, 5, 1-32). Șocant de puțin a trăit, în această perioadă a vârstelor de un mileniu, Enoh: numai 365 de ani. Dar el a avut o soartă excepțională: spre deosebire de ceilalți, el n-a murit, ci, după ce
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
nu ești suficient de critic. Nota noastră de rebeli " până la capăt" semăna foarte tare, îmi este teamă, cu atitudinea de duri a băieților mei, ușor trecuți de adolescență în momentul de față, atitudine normală din punctul lor de vedere, pentru că așa e cool. Dacă ești critic domle, păi atunci, trebuie să critici! Cine rezista acestui ritual de inițiere în urma căruia ar fi devenit bărbat chiar și într-un trib din Africa era, de cele mai multe ori, destul de repede asimilat grupului la Martin
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
și de responsabilitatea propriilor copii, unii dintre ei cu mai multe rânduri de copii, mari și mici, marcați de apariția primelor pietre funerare ale generației. De ce i-am cautat? Pentru că am scris un poem pentru ei, poem care se termina așa... Până la urmă toată frumusețea lumii încăpea în noi/ nu aveam cărți de vizită/ nu ne chema în niciun fel de aceea de fiecare dată când coboram pe schitu măgureanu/ atingând linia orizontului ca o navă/ oamenii întorceau capul după poezie
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
din urmă, că arta scrisului și arta lecturii sunt gemene. A citi bine e a citi ca un scriitor și a scrie bine e a scrie ca un cititor bun - un cititor care e în stare, dacă se poate spune așa, să citească nu numai cartea, ci și... lectura, care izbutește să atingă - cum? prin ce misterioasă tehnică interioară? - acea stare de grație pe care aș numi-o atenție inspirată. Cititorii buni tind să devină nici mai mult, nici mai puțin
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
altfel, atunci cînd văd în el posibilități nefructificate, zone deschise, fascinante, dar lăsate neexplorate. Poate nu fără un sentiment de vinovăție (tot virtuală) de a fi "violentat", prin lectură scormonitoare, textul în chestiune, acești cititori-scriitori devin membri de drept ai așa-numitei "republici a literelor". Aș ilustra aceste afirmații printr-un citat dintr-o scrisoare a lui Henry James, care mi s-a întipărit în minte de îndată ce am citit-o, cu ani în urmă, în vreme ce lucram, în Statele Unite, la cartea mea
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
particular: sondând în ei înșiși... Vedenie colectivă "îmi merge rău, din ce în ce mai rău, am prins viteză", repetă, e undeva în văzduh și se roagă - celor buni, celor umili, săraci și miloși, Doamne, trimite-le pe cap ura mea, nu iubirea, poate așa îmi va surâde și mie soarta. Soarta lor... "Bea încă o gură de ceai de cânepă din ceașca neagră, care l-a trezit din extaz" - crezându-se înger păzitor, alungat. Își scutură de ulei de parfum acoperământul aruncat de draci
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
mai alb sub trandafirul gri, necredincios. Era vremea petrecerilor. Bisericile își mușcau buzele privind spre sălcii ușoare: se dezveleau inimi de păsări smolite, crescute cu greu, cu pâine mestecată de mamele tinere; cutele cearșafurilor de pe brațe se îngropau pentru totdeauna. Așa coboram încet, mult după miercurea nopții: ca o mânecă, înapoi, la brățara unui ceas. Lăsasem mereu pe masă o iarnă albă, pe jumătate golită, când femeile începeau să limpezească melodii vechi și tulburi la fiecare sfârșit, iar fereastra își gonea
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
și acel special sentiment de fericire s-au spulberat brusc, s-au dus pe apa sâmbetei. Era chiar într-o sâmbătă când s-a întâmplat. Au năvălit niște gealați peste ea, trăia singură, ăia au tunat și au fulgerat: Gata, așa nu mai merge, o așteptaseră destul să se mute dar ea nu știe de vorbă bună, să-și strângă imediat ce bulendre vrea să-și strângă că buldozerele sunt afară, nu mai e timp, începe demolarea casei sale, șantierul blocului întârzie
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
vorbitor!...). Peregrin prin trecutul meu, peregrin cucerit de acest drum care se făurește pe măsură ce înaintez pe el, caut migălos pepitele de aur din memorie, mierea strălucind în unghere umbrite, lumina incomparabilă ce așteaptă uitată în creierul meu. Pe tanti mary așa o văd: fragilă, delicată, are o privire arzătoare și o piele translucidă, de sfântă. În momente diferite (în curtea casei sale de la cioroiași, pe pajiștea verde, sub nuc, la umbră, degustând dulceață de vișine și bând apă proaspătă scoasă din
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
winnetou, iar dinamo tocmai câștigase campionatul. Școala nu s-a lipit de el, dar era sprinten la minte și asta l-a ajutat să cadă-n picioare tot timpul. Până-n 89, s-a-nvârtit prin craiova, a ars la foc scăzut, c-așa erau vremurile: furtișaguri, mărunțișuri. Dar imediat după aceea a prins aripi. A plecat în franța, a stat pe-acolo vreun an, la marginea parisului, își făcuseră el și prietenarii lui o tabără din rulote părăsite și din cartoane, era ca
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
un principiu vinetu dinamo: toate ca toate, orice porcărie e îngăduită, dar să nu facă moarte de om! Culmea ironiei, cât a trăit a reușit să respecte porunca asta, dar după ce a trecut pe lumea cealaltă, nu. S-a întâmplat așa: un neica nimeni, un prăpădit se strecurase în cavoul lui, se pripășise acolo ca să se ferească de vânt, de frig și de ploaie. În a treia zi de la înmormântare, noaptea, cum dormea ăla strâns covrig într-un colț, în cavou
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
acest tărâm, întind pașaportul, trec, zăresc prima așezare unde am să poposesc, fumul iese subțire pe hornuri, nu e nici noapte, nici zi, încep să mă acomodez cu locul, apoi mă înapoiez de unde am plecat și iar revin și tot așa... Balansul acesta al meu uriaș, insuportabil ce înseamnă? Mă legăn amețitor între stări, de la trufașa încredere oarbă în invulnerabilitatea trupului meu precar, în eternitatea lui și până la senzația de netăgăduit că în fiecare noapte cineva necunoscut azvârle cu lopata pământ
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
ei bine da, mă lasă rece, ea știe foarte bine asta, deci n-are rost să i-o mai spun încă o dată și, eventual, să mă contrazică, adoră să discute în contradictoriu, nu pentru asta îi scriu, mai ales că așa, de la depărtare, e mai greu să ne certăm, altfel spus: să ne contrazicem, să ne apărăm fiecare părerile ca doi intelectuali care își respectă ideile și bineînțeles că și le susțin până în pânzele albe, nu e nici o supărare în asta
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
de câteva ore, e iute de mână, la fel de iute la minte, iar la mânie nu mai vorbesc, căci se înfurie din te miri ce. Sigur, e și poză și răsfăț în furia ei, știe că o prinde și, în plus, așa s-a obișnuit... Oricum, nu pot primi răspunsul decât peste opt zile în cel mai optimist caz și atunci ce fac, dacă aștept atâta, risc să-mi treacă pofta de scris, pe urmă mă apuc să joc șah ori - și
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
dea jos. Mă gândeam, în coșmarul ăsta al meu, de ce dracu' n-o las, în definitiv, dacă reușește să mă aducă în starea de excitație necesară copulării, foarte frumos, e meritul ei... Iar dacă nu, poate c-o să se calmeze. Așa mi-ai spus și tu, râzând cu gura până la urechi, când ți-am povestit visul: las-o, că n-ai să mori dintr-atât! Pe urmă am făcut dragoste îndelung până am căzut lați, sleiți de efort... Cred că din cauza
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
asta de când era mică își ridica brațele se întindea cât putea se ridica pe vârful picioarelor se răsucea la stânga la dreapta se rotea o dată de două ori de trei ori de atâtea ori până când îi venea amețeală tot uitându-se așa în oglindă a observat că-i crește părul pe pubis Acum chiar că-i scriu o scrisoare, una adevărată pe care să i-o trimit prin poștă cu timbru, ștampilă și tot dichisul. Mă duc cu ea la oficiul poștal
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Sunt lingușitor? Și, la urma urmei, de ce n-aș fi... De ce să nu fiu lingușitor? Un ocean ne desparte în momentul de față, așa că politețea poate că nu e de-ajuns. în dragoste, spunea Dimov, e musai să exagerezi. Numai așa poți fii sigur că trece mesajul. Romanul, poate că ți-am mai spus, se va chema Camionul bulgar. Sigur, am auzit, cum să nu aud, de filmul lui Marguerite Duras la care tu ții atât de mult. în ultimul timp
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
clare de epuizare. Deci nu mai e rentabil din nici un punct de vedere: nici glorie, nici parale (e adevărat, mai sunt și best-seller-urile, dar pentru asta nu e de ajuns să scrii pe gustul publicului, trebuie să ai și noroc). Așa sunt ei, bărbații, dacă nu e rentabil... Doar eu și încă puțini alții, cu simțul gratuității mai dezvoltat sau, dimpotrivă, cu dorința acerbă de-a scoate bani din piatră seacă, mai încercăm să ne facem de lucru în ograda asta
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
atunci de ce-ai amuțit ? - N-am amuțit, dar nu știu ce să spun... - Mie să-mi spui în primul rând care e subiectul romanului, să-mi vorbești despre personaje. Și, mai înainte de toate, cine conduce camionul? - Un șofer bulgar. - Păi spune așa. Un șofer bulgar care transportă marfă în Europa. - Păi, și Bulgaria e în Europa... - Bine, bine... Bulgaria, România, astea sunt și nu sunt. Mă rog, n-are importanță. - Ba are. Iar că soferul e bulgar afli încă din titlu. - Tu
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
și limba. - Care limbă? - Limba română... Maică-sa se trăgea din Zimnicea... - De unde? - Din Zimnicea, un orășel pe malul celălalt al Dunării. Ca și Giurgiu... - Câți ani ai zis că are? - Camionagiul? - Da, doar el e personajul principal, nu-i așa? - Da și nu. - Cum adică? - Mai sunt și alte personaje. în primul rând naratorul, care aici e și autor, și în plus mai e și personaj, adică alte personaje vorbesc despre el, îl implică în acțiune. Pe urmă... - Iar începi
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
abținea să nu se repeadă spre ea la fel și ceilalți care dădeau pe gât paharele cu băutură și comandau imediat altele ca să-și potolească arsița din gâtlej De acord, trebuie să găsesc un subiect. În definitiv, nu e chiar așa de complicat. La o adică, pot chiar să-l împrumut, să-l iau dintr-un alt roman. Pot să mi-l aleg consultând un dicționar de opere, de pildă Le nouveau dictionnaire des oeuvres editat de Bompiani în colaborare cu
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
bineînțeles, romanul lui Balzac, n-am uitat chiar totul. Dar pe vremea lui Balzac nu existau camioane... Afară plouă. O ploaie măruntă și deasă. Aștept un telefon de la Milena care vrea cu orice preț să mergem să dansăm. Da, chiar așa, să dansăm. A descoperit ea un salon de dans, se cheamă Georges et Rosy și e frecventat mai ales de persoane mature ca ea sau mai mult decât mature... ca mine. Milena râde și mă bate cu palma ei mică
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
cu unghii ca migdalele înguste, serveau binecuvîntarea suav iconografic, bucata de zahăr, ca o anaforă pură, Odobescu m-a prins de un dești, care voia să-i scape. - Cum îți zice? m-a întrebat Odobescu. - Teodorescu, i-am răspuns. - Cum așa, Teodorescu?... M-am gîndit. Cu sfială: - Teodorescu N. Ion. - Așa îți zice la școală. Dar cum îți zice mama, acasă? M-am codit. Dar așa îmi zicea: - Iancu... - Iancule, mai ține o bucată de zahăr... Odobescu îmi dete două bucăți
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]