3,167 matches
-
sfidînd „perfecțiunea lui migăloasă, sporită cu fiecare mileniu, viața lui lentă desfășurată / sub limita zero a viului". Ia naștere astfel un soi de tiranie a istoriei pe seama individului. Durata cea mai scurtă, condiția fragilă a acestuia sunt desconsiderate, azvîrlite în abisul unei retorici ce constituie „un decor inutil", „manevrabil". Cape diem s-ar cuveni să fe deviza noastră: , Jmi trăiesc limpede viața. / Forma mea proprie de cristalizare. Cît mai uman cu putință. Cît mai cristalin cu putință. Viața mea e o
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
șubred suport, încercînd a-l consolida prin șirurile de imagini. Antidotul vidului îl reprezintă materia fantastă a acestora. Autorul își trage din nimic temeiurile unei afirmări halucinante, ale unei fabulații avînd ca obiect dezastrul. Frînturile unui epos tenebros țîșnesc din abisurile care dovedesc că negația însăși dorește a deveni fertilă. Aneantizării universale i se opune propriul său spectru, impozant ca anvergură plastică: "Nu crede în capcanele de aur/ fiara care mănîncă anii: pas cu pas/ te urmărește/ ea care te-a
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
suntem martorii pulverizării realității, după ce naratorul ne păstra, înadins, sub cupola unui simbolism al bolii. Vindecările propuse de Florin Toma sunt imprevizibile, fiindcă tema scrisului sechestrat în ființe bolnave cere soluții neașteptate. Orbi, cocoșați, indivizi fără aripi sau căzuți în abisul memoriei, lipsiți de senzualități sau neliniștiți de încremenirea prezentului, eroii lui Florin Toma ajung să înțeleagă, dincolo de ineficiența realității prime, că dincolo de toate există un sens. Ca la Cortázar, cel mai bine reprezentat e conflictul dintre memorie/conștiință și imaginație
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
bătrîn decît mine, deși din aceeași generație cu mine, într-un fel, un tip timid care purta în el și peste el o lume în care colcăiau tristețea, nostalgia, viața, diurnul absolut cufundat în realitatea gol-goluță și nocturnul pătruns de abisul ființei sale, de angoase, frici și metafizici, de tăceri și de moarte. Cristian Popescu s-a născut pe 1 iunie 1959 și a murit pe 21 februarie 1995. Am petrecut, la intervale neregulate de timp, ore și ore împreună. Avea
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
o schiță a literaturii europene, axată pe momentele decisive ale gândirii artistice de la început până în zilele noastre 1. Definind ființa umană europeană drept aceea care aspiră irepresibil la a deveni text în textul homeric, singurul în măsură să pună în abis cartea lumii (p. 6), criticul consideră că toate operele literare din acest spațiu cultural tind a face corp comun cu poemele homerice, ca sporuri ale acestora (p. 61). În interpretarea sa, la originea literaturii europene s-ar afla Iliada și
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
seama că i-a atribuit în chip eronat eroului lui Longos calitatea de podgorean (p. 254). Publică o antologie de texte alcătuite de niște copii solicitați să-și povestească visele și constată că un băiat de șapte ani privește în abisul timpului, ca Hesiod când explică sfericitatea pământului prin faptul că trupurile omenești căzute în bătălii au teșit solul (p. 357). Oglindă a vieții autorului modern,Ocheanul întors ia adesea drept reper operele Antichității. 1 Referințele sunt la Meteorologia lecturii, Cartea
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
privirea de la statuie. Spuse că în clipa aceea simțise și teamă și fascinație; teama de a-și întoarce capul și o dorință aprigă so facă. Își aduse aminte că odată, în cheile de la Humahuaca, pe marginea Gâtlejului Diavolului, în vreme ce contempla abisul negru de la picioarele lui, o forță de neînvins îl împinsese brusc să sară pe marginea cealaltă. Iar în momentul acela i se întâmpla ceva asemănător: parcă s-ar fi simțit împins să sară peste o prăpastie întunecată „pe partea cealaltă
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
ce avea să mi se întâmple mai apoi, aș fi fugit spre ea.“ „Sigur că da“, se gândi Bruno. „Și care bărbat, tânăr sau matur, prost sau deștept, n-ar fi făcut la fel?“ - Mă fascina, adăugă Martín, ca un abis întunecat și, dacă ajungeam la disperare, era tocmai fiindcă o iubeam și aveam nevoie de ea. Cum ne poate aduce în pragul disperării cineva de care nu ne pasă? Căzu pe gânduri un lung răstimp și apoi reveni la obsesia
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
din istoria Americii: asasinarea președintelui John F. Kennedy de către Lee Harvey Oswald. Cu nume sonore de actori precum Rob Lowe (Președintele Kennedy), Will Rothhaar (Lee Harvey Oswald), Michelle Trachtenberg (Marină Oswald) și Ginnifer Goodwin (Jacqueline Kennedy). Documentarul prezintă culmile și abisurile din viețile acestor doi bărbați, din cadrul a doua relații, care, în cele din urmă, se intersectează nu cu una, ci cu două morți ce uluiesc națiunea americană. Filmul, care durează două ore, are premieră în luna noiembrie în 171 de
Află totul despre Asasinarea lui Kennedy-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62099_a_63424]
-
se citește pînă la capăt pînă i se pierde urma oricărui înțelesă înțelesul țesîndu-se-n tine tu, cititor, înfrigurat și-nfiorat de-acolo se cuvine să începi de la uitarea completă de sine răpit de uimiri senine mai departe e golul, prăpastia înțelesului, abisul absența și închipuirea autorului. îți trebuie curaj pentru a scrie un poem dar și mai mult pentru a-l citi pînă la capăt se poate întîmpla ca la sfîrșit să te-ntîlnești cu tine tu, cel adulmecat de-a lungul scrierii
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
decît scriind pînă mori. Prefigurare înfiorate sînt trăirile celui pornit să-și caute părinții rătăcitori și ei la fel de-nfiorați și sfîșiați de-a morții-apucătură cum se rupe jertfit cuvîntul rostit de-o inocent străină gură și-i mai aproape de-abisul cuceritor cel ce-și amintește-n amănunt trecutul netrucat cutremurător și-i mai aproape de-ncercarea morții cel ce-ți imaginează prefigurîndu-și clipele înmugurite pe ascuns și timpul uriaș încremenit ca o mirare cruntă și precum lumina jubilează cînd fluturii-s
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
a văzut într-o oglindă." Așa-i oglinda, gîlgîind de-atîtea vieți, iluzii, minciuni, și cu toate astea uitucă și secretoasă ca Lethe. E farmecul ei, de fereastră a risipirilor - ,și totuși, cîte tinere chipuri, atît de frumoase, au pierit în abisul vreunei oglinzi." Este cruzimea ei, să prindă, nestatornic, între goluri de cristal, traverse dintr-o viață care trece. S-ar crede, din ce-am apucat să spun pînă aici, că Oglinzile e-o carte tristă. Sau măcar melancolică. O carte
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
o unitate medicală, iar din 1992 este supravegheat permanent la domiciliu. „Muzica este un loc unde ne simțim confortabil. Atunci când el cântă, devine cel dinainte de a fi bolnav. Este un om normal. Când muzica se oprește, el cade în același abis. Nu știe nimic despre viața sa. Nu știe nimic despre ce s-a petrecut în toată viața lui”, adaugă soția sa.
Cum reuşesc muzicienii amnezici să nu îşi piardă capacitatea de a cânta () [Corola-journal/Journalistic/68102_a_69427]
-
mai greu, mai complicat, e că suntem și ceea ce a fost în jurul nostru acum treizeci, patruzeci, cincizeci de ani, ba unii și ceea ce a fost acum șaizeci ori mai mult. Ceea ce complică lucrurile dar complică mai ales conștiințele, dând impresia abisului insondabil, atât de sondabil, vai, dacă știi cât de adânc să arunci instrumentul. Acolo, înăuntru, găsești lumi întregi care nu mai sunt, în aparență, pe-afară, încremenite că acele rare cadavre care nu se descompun în pământ zeci de ani
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
program pe cât de dificil, pe-atât de binevenit: Octetul Vertige de la lontanéité de Dan Dediu și Dixtuorul op. 14 de George Enescu. Compozitorul Dan Dediu comenta astfel propria partitură: „Mi-am imaginat Lontaneitatea nu ca un orizont, ci ca un abis. «Cum am putea cădea în depărtare? Ce amețeală ne-ar cuprinde în căderea noastră orizontală? Ce trăiri, ce vertijuri poate da orizontul, Lontaneitatea? Vertijuri ale Lontaneității? Vertiges de la Lontaneité?» Ecce opus! Cinci căderi în orizont, cinci absorbții în necunoscut, cinci
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
proximitatea mării în care se plonjează mereu frisonant, escaladînd permanent denivelările spectaculoase ale unui mal abrupt, se profilează și un pat-catafalc, lăcaș al confesiunilor tuturor sezoanelor. Inducînd aceste conotații varii, Rodica Arghir circumscrie și prin mijloace plastice conflictul etern dintre abisul fecundității feminine și stînca virilității masculine. Retroactiv și indirect se dezvăluie discontinuu crîmpeie de adevăr incomplet și relativ despre o familie cu deficiențe grave de comunicare. Potențiala angry young woman se răzvrătește și acționează abia cînd află că va fi
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
frustrare”, lectura intensivă și participativă sunt doar câteva simptome ale cititorului român în stare de urgență interioară. Corect interpretate, aceste „complexe” aruncă o lumină nouă asupra temelor recurente ale epocii. Cel mai subtil fragment al cărții se oprește însă asupra abisului tot mai evident dintre comandamentele Partidului și dorințele intime ale scriitorului. Atât de reprimat e acesta din urmă, insistă Sanda Cordoș într-o metaforă pe cât de frumoasă pe atât de amară, încât i se interzice însuși „dreptul la nefericire”. Autoarea
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
totuși. Privind spectacolul lui Alexandru Dabija, m-am gîndit cît de puțini regizori se mai ocupă atît de profund și de constant de cuvînt, de sensurile lui, de cum se rostește, de actor, de explorări aplicate pe care le face în abisurile ființei, ale umanului, ale întînirii actorului cu personajul. De teme, majore, de descifrarea lor, de descompunerea în detaliul simplu dar esențial din care este făcută viața. Fără nici un fel de trucuri. Mă gîndeam la Radu Penciulescu și la Vlad Mugur
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
găsit un cuib În ființa mea! Bujori oriunde-s pe planetă - Simbol de țări și de Împărăție: Hua Wang, peony, pivoine, botane... Pe lumea-aceasta-s leac de nebunie. Nașterea Prima zi solară după o lungă noapte Întemnițată În adâncul abisului. Dumnezeu se hotărăște să facă lumea. L-a făcut mai Întâi pe om după chipul și asemănarea Sa; parte bărbătească și parte femeiască a făcut. Apoi Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur, am să-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
că martirii sunt printre noi și nici nu-i atât de greu să-i atingi și să-i asculți. Primele Întâlniri cu academicianul Grigore Vieru au fost prin mijlocirea (cum altfel?) cuvântului scris. Prin poeziile care veneau tumultoase din suferințele, abisul trăit sub comunism. Și nu chiar orice fel de comunism. Tocmai cel de factură sovietică, care inventează națiuni noi și limbi noi. Din Siberii de gheață, la sfârșitul secolului XX, se Întoarce acasă Dumnezeu. O dată cu El vin dorința și Împlinirea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
un apendice mesianic voit, o poartă spre zariștea gândirii nemărginite, absolute. Pregătit să dezlege parte din dedesubturile dramei axiologiei lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin care neștiut păcat De boală morții sufăr?” sau/și „Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria Și cu-absolut să vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era de așteptat și răspunsurile Demiurgului sunt închipuite mărturisiri cu adevarat grăitoare, reflectând ideea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de spus pe-nserate. Arată-mi altarul, Maica a Domnului, Mamă a scriselor și nescriselor Lumii, semănător de cuvinte aș vrea să iți fiu, piatra din vârful unghiului neumbrit, primordială stare de îndrăgostire nebună, nebună, nebună... 16 Și voi pleca! În abisul păsării albastre nu-i nimeni! În clepsidra sortită să mor, o harpa slu jește! Cerescul palat mă primește fără cerneluri și până, halucinația trezește în mine ogarii! Aflați: nu voi trăi niciodată în disprețul Cuvântului, în pleava uitării înnoptează poeții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pe ei, poeții, de ceilalți muritori cu care se identifică deplin”. Să reținem din acest evantai descriptiv, tăietura opozabila față de retorica unei poezii transmutata peste ocean, îndreptarea ei spre experiență de zi cu zi a omului, de la lumină conștiinței la abisurile inconștientului, pentru a surprinde, decupa și recupera individualul propriu acestei lumi. O „poezie vie” cu catene prinse de volutele realității sociale, care să fie cu rădăcini specific americane. Unii poeți, cu rădăcini în America, și-au căutat cerul poeziei în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
suavă/ și visul în privirea ta de fum.// Trecutul ca o floare de otravă/ mi-a cotropit aleile de scrum"), Blaga ("Pretutindeni aripa răscrucilor/ rupe negurile, sperie stolurile./ Nicăieri joc. Nimeni în noapte./ Cerne șoapte și scrum./ paradisul pierdut"), Barbu ("Abis amar la iarba de-ntuneric..."), Pillat ("Septembrie cu drumuri de aramă prin pădure,/ cu-ntîrzieri de cornuri și povîrnișuri moi/ pe cari se-opresc din umblet întoarcerile sure/ de turme cu talange și botul de trifoi" sau "Cînd voi pleca, - povestea
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
un apendice mesianic voit, o poartă spre zariștea gândirii nemărginite, absolute. Pregătit să dezlege parte din dedesubturile dramei axiologiei lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin care neștiut păcat De boală morții sufăr?” sau/și „Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria Și cu-absolut să vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era de așteptat și răspunsurile Demiurgului sunt închipuite mărturisiri cu adevarat grăitoare, reflectând ideea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]