8,856 matches
-
ofta de dorul țării de când se săturase de zeiță. Numai că el nu tânjește după nimic și nu-și mai poate imagina munca lui, viața lui fără Christa, chiar dacă uneori este atât de cicălitoare. Și el a fost morocănos și absent tot drumul. Inexplicabil pentru ea, vocea lui s-a Înmuiat dintr-odată. * — ...Greaca veche și latina au fost În adolescență colacul meu de salvare! Visam să dau diferențele la liceu și să ajung profesor de greacă și latină. Bietul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
până acum legătura cu agentura pentru dirijarea informatorilor. Agentul „Emilian” se va afla permanent În preajma lui Manu Traian, va colecta impresiile acestuia pe durata vizitei În țară și Îi va superviza cu tact contactele. Doar spre sfârșitul vizitei va fi absent, are o deplasare de serviciu la Moscova, dar va fi Înlocuit cu agentul Bădescu. Am organizat ca agentul „Emilian” să verifice dacă Manu Traian apelează la agent pentru a-i face unele comisioane. — Mai departe! — În scopul stabilirii comportării lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă Întorc mai repede la mine acasă, nu vreau și nici nu pot să-mi pierd vremea, Încercând să Înțeleg ceea ce nu e de Înțeles, atunci de ce ai mai venit, străine, aici, pe ceață și pe Întuneric? Privirea lui - opacă, absentă -, Întoarsă spre amintirile din interiorul lui, a rămas pironită pe afișul colorat de pe frigider. A uitat chiar și de privirea Christei: ocrotitoare, ironică, sigură că Îl Înțelege mai bine decât se Înțelege singur. * —...Întoarcerea a fost, Într-adevăr, un coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Nu-i place exhibiționismul entuziasmului - aplaudatul În picioare -, dar trebuie să cedeze. Se ridică, și el, Împreună cu ultimii spectatori reticenți. —La tine m-am gândit... că mai ai de condus În seara asta, repetă. Christa Îi răspunde cu un zâmbet absent. Nici un semn că ar avea intenția să plece mai devreme. Sunt Înglobați amândoi În delirul cuviincios al sălii- oameni de o bună condiție, mulți vârstnici. Nici un bravo, nici un bis, nici un zgomot de dezordine omenească - bătăi din picioare, strigăte, scaune Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pure care răzbea din fiecare rând o lăsau, la fiecare lectură, fără suflare. Pentru ea, vicontele era cel mai mare scriitor și cel mai adorabil bărbat din lume. Îl întrebă pe Ledoulx cine este tânărul. ― Ce tânăr? Consulul se uită absent în direcția indicată, dar deveni brusc interesat când îl descoperi și abia reuși să-și stăpânească un zâmbet. Tânărul era într-adevăr... un tânăr. Hm! De nerecunoscut! ― Îl cunoști? Consulul ezită un moment, pentru că nu-și mai amintea numele. ― Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
adevăratul Iancu, recunoscând, totodată, în formularea refuzului său ștaiful inconfundabil al adevăratei boierii. Când îl zări pe Dante Negro, Iancu îl salută, apoi îl luă de braț. Deși i se adresa cu deosebită căldură, pictorul sesiză că tânărul era oarecum absent. Și, ceva mai târziu, după ce îl prezentă soților Mirzaian, se scuză și se îndreptă spre fotoliul lui. Prințul și pictorul se priviră. A fost un ghinion?... A fost o șansă?... Manuc avu senzația că l-a mai văzut undeva, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
De desfăcut. Și de făcut din nou. Ca-n Întâia Zi. Firește: din calidor. Începând cu Moș Iacob, vecinul și bunicul meu adoptiv: Mătușa Domnica nu-mi apare ca, și ea, bunică, doar ca baba-lui-Moș-Iacob. Deși prezentă, mi-a fost absentă din concretețea spațiului meu: curtea școlii, deci a noastră și ograda gospodăriei din stânga, de care ne despărțea - mai degrabă unea - un gard cu pârleaz. Cât ținea timpul frumos, baba lui Moș Iacob era În deal, la lucru. Firește, Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
băiatul lor de ceai le tăie în pătrate mititele. Ce chipeș e nepotul meu, spuse Ammaji văzând fotografia lui Sampath care ședea cu picioarele încrucișate printre florile de lotus, cu umbrela pe-o parte și patul de sfoară înclinat, părând absent din cauza întregii agitații cu maimuțele și pietricelele, cu fotograful care atârna undeva sub el, cu instrumentele sale cu aspect ciudat, militar și medical. — E o poză oribilă, spuse Pinky. Nici măcar nu s-a pieptănat. I se vede pe obraz semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să facă rapid ceva, ridică o piatră de jos, cu nervii la pământ din pricina emoției, legă bilețelul de piatră cu un elastic de păr și-l aruncă, cu o precizie criminală, drept spre Hungry Hop, care era absorbit în contemplarea absentă a unui petic pustiu de cer, pe deasupra acoperișurilor. Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de dedesubt și, din cauza proiectilului venit de nicăieri, care-l lovise direct în falcă, se trase înapoi, dând peste sticla cu ulei de păr care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ale fratelui său. Generoasă în aceste zile de iubire, urcă scara sprijinită de copacul lui. — Am o idee, îi spuse. Numai că, Sampath, revenit la vechiul său obicei de a vorbi cu greu, abia dacă o privi, cu o expresie absentă și nu-i răspunse absolut nimic. — Știi, continuă ea, ai putea să vii cu mine și cu băiatul Hungry Hop, pentru că, știi, șopti ea tare, avem de gând să fugim, știi. Cine știe de ce trebuia să includă atât de mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
stare... Majordomul puse pe masă teancul de bancnote. Trei mii de dolari, îi spuse doamna Petronela, și că din banii ăștia să se achite de datorie. Cei cinci sute cu care o sponsorizase până acum, iar Mirela dădu din cap absentă: să-și ia banii doamna Petronela, din teancul de pe masă. Odată rezolvate problemele financiare, doamna avocată îi justifică pe clienți râzând: se grăbesc, desigur, să nu le-o ia alții înainte, că prea-i frumos copilul ăsta. Nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În fața celei mai serioase crăpături pentru a o acoperi. În ciuda aspectului său discrepant, puțini Îl mai observaseră În afară de mine; toată lumea era cu ochii ațintiți la platforma pe care Lesley continua să se rotească. Ea Însăși, În entuziasmul ei, era complet absentă, concentrându-se exclusiv asupra șirurilor de fețe Îmbujorate ce o priveau și asupra strigătelor de Încurajare pe care le urla În direcția lor. Acum bătea din palme. — Hei! Luați-vă fiecare câte o saltea! strigă ea. Urmă o busculadă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o clipă, să-mi iau un sandviș, zise el, cu aerul cuiva care oferă un pretext. Acum te Întorci? — Da. — Și eu, spuse, mergând alături de mine. Ce-ai mai făcut În ultima vreme? — Am trecut pe la Fliss, i-am răspuns absentă. Jeff luă replica mea drept aluzie și pufni: — Fliss! A scăpat cam ieftin, după părerea mea! M-am uitat la el. — Te referi la cearta ei cu Linda? — Ah, s-au certat? Întrebă el surprins. Nu știam. Dar situația dura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
n-a fost mai meritată. De câte ori se apropie un vizitator Însemnat, tânărul sultan Îl consultă din priviri pe vizirul său, care-i indică, printr-un semn imperceptibil, dacă trebuie să se arate primitor sau rezervat, senin sau neîncrezător, atent sau absent. Delegația din Samarkand, În Întregul ei, s-a prosternat la picioarele lui Malik Șah, care ia act de aceasta printr-o clătinare din cap condescendentă, apoi câteva notabilități se desprind din delegație ca să se Îndrepte către Nizam. Vizirul e impasibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bucurie adevărată izbucni pe străduțele cenușii din Alamut. Dar să fie Într-adevăr vorba de Mântuitorul așteptat? se Întrebau fidelii. Oare el este cel destinat să pună capăt suferințelor noastre? El nu spunea nimic. Continua să străbată, cu un aer absent, străzile din Alamut sau rămânea ore În șir În bibliotecă, sub privirea protectoare a copistului care o avea În grijă, un bărbat originar din Kirman. Într-o bună zi, a fost văzut Înaintând cu pas hotărât către fosta reședință a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înainte de a merge să ne pierdem Împreună, necunoscuți, În cine știe ce mare metropolă, Paris, Viena sau New York. Să trăim amândoi În Occident În ritmul Orientului, n-ar fi oare acesta paradisul? Pe drumul de Întoarcere, am fost tot timpul izoat și absent, preocupat numai de argumentele pe care aveam să i le aduc lui Șirin. Să plecăm, să plecăm, Îmi va spune ea descurajată, nu te poți mulțumi să fii fericit? Dar nu-mi pierdeam speranța de a-i risipi reticențele. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acceptarea explicită a faptului că moartea era absolut fundamentală pentru Înfăptuirea Împărăției lui dumnezeu și că, prin urmare, orice discuție despre un viitor fără moarte ar fi nu numai blasfemie, dar și absurdă, Întrucât ar trebui să presupună un dumnezeu absent, ca să nu spunem pur și simplu dispărut. Nu era vorba de o atitudine nouă, Însuși cardinalul atrăsese deja atenția asupra impasului la care ar duce această versiune teologică a cuadraturii cercului când, În convorbirea sa telefonică cu prim-ministrul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
trebuia l-a scos În afara sferei mele de acțiune, cum voi ieși eu din această Încurcătură. Se uită la coasă, tovarășa ei În atâtea aventuri și masacre, dar ea se făcu că nu Înțelege, nu răspundea niciodată, și acum, complet absentă, ca și cum i s-ar fi făcut greață de lume, Își odihnea lama tocită și ruginită sprijinită de peretele alb. Atunci dădu la lumină moartea marea sa idee, De obicei se spune că nu există o primă oară fără o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
schimbat și am plecat imediat la magazinul de discuri din Shinjuku, ca să-mi iau slujba în primire. De la ora șase până la zece și jumătate am avut grijă de magazin și am vândut doar câteva discuri, iar în rest, am privit, absent, pe fereastră, la șuvoiul de lume care se scurgea prin fața mea, afară. Am văzut familii cu copii, cupluri, bețivi, mafioți, fete vesele în fuste scurte, hippy cu barbă, animatoare și multe alte soiuri imposibil de definit. Când puneam un disc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prima oară în viață, pe terasa de la mansardă... o fi având vreo cincizeci și opt de ani acum?... N-ar fi grozav? — Cum să nu! am zis eu, spărgând un fistic. Ia ascultă, ce-i cu tine? Pari atât de absent... și nici măcar nu mi-ai răspuns la întrebare. Probabil că nu m-am obișnuit cu lumea asta, am zis eu după o clipă de gândire. Nu știu, dar am senzația că lumea nu e cum trebuie. Oamenii, peisajul... totul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cumpărat un ziar din gară, dar când l-am deschis în tren, mi-am dat seama că nu aveam nici un chef de ziar și că, de fapt, nici nu înțelegeam ce scrie în el. Nu eram capabil decât să privesc, absent, la pagina aceea tipărită și să mă întreb ce o să se întâmple cu mine de acum încolo, cum se vor schimba lucrurile. Aveam senzația că totul vibra în jurul meu. Am oftat adânc și am închis ochii. Nu regretam nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spun cât e de minunat. Se jena foarte ușor. Mă așez confortabil în fotoliu, privind cu lăcomie la cea mai apropiată fotografie - Patrick surprins jucând fotbal în Regent’s Park, moment ce scotea în evidență frumusețea coapselor sale - și sunt absentă pentru câteva clipe, timp suficient pentru ca ticălosul de Davey să se furișeze în dormitor. Tăcere. Îl aștept să revină, dar n-o face. Sunt depășită de situație. Mă ridic și îl urmez. Îl găsesc stând pe marginea patului și uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
E semn rău! — Ce? îl întreabă sec Vijay. Despre ce e vorba? Am încheiat un contract cu IBM? —Veniți cu toții aici, ne roagă Barney. Am niște vești minunate. Ne aflăm în bucătăria neîncăpătoare, cu paharele pline și urechile ciulite. Singurul absent este Finn, care-și caută de treabă în capătul mesei de biliard și în mod clar intenționează să păstreze o oarecare distanță între el și fratele său. — Așteptați un minut! zice Barney, uitându-se la ceas. Cineva trebuie să sosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și Finn să ne întoarcem la Londra dimineață la prima oră. Rebecca a zis că ea rămâne cu Davey, așa că în zori noi doi ne-am luat tălpășița. —Cum a fost atmosfera în dimineața următoare? mă întreabă Ben. —Toți erau absenți și deprimați, zic eu. Nimeni nu s-a sculat înainte de prânz. Ne-am așezat cu toții la masă și am mâncat ouă cu șuncă. Nici nu îndrăzneam să ne uităm unii la alții. Vanessa n-a coborât deloc. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
De acord, am pierdut marile ocazii pentru că soseam prea devreme sau prea târziu, dar vina asta era a stării civile. Aș fi vrut să fiu În lanul acela ca să trag, chiar cu prețul de a-mi răni bunica. Nu eram absent din lașitate, ci din cauza vârstei mele. De acord. Dar la marș? Am fugit din nou din motive de generație, lupta aceea nu mă privea. Dar aș fi putut risca, chiar și fără entuziasm, pentru a dovedi că atunci, În lan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]