6,925 matches
-
apoptozei (prelucrare după Tizard J., 2004Ă; DD 95 h - domeniile morții; CD 95 - receptor al morții; DISC - complexul de semnalizare al inductorilor morții Jacotot E. și colab. (2000Ă au semnalat și existența unei căi apoptotice independența de mitocondrii. Ea presupune activarea directă a caspazei - 3 de către caspaza - 8 și enzimele CAD (enzimele activatoare a ADN - azeiă și ACINUS (activatorul condensării cromatinei nucleareă. Problema este reluată de Tizard (2004Ă care o consideră că a doua cale de TANATOLOGIA 17 producere a apoptozei
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
17 producere a apoptozei: 1. calea intrinseca, în care citocromul c formează un complex polimer numit apoptozom, ce recrutează și activează caspaza - 9, care la rândul ei inițiază cascadă unor enzime ce degradează proteinele citoplasmatice și scheletale și duce la activarea endonucleazei și moartea celulei; și 2. calea extrinseca inițiată de numeroase semnale alterate legate de receptori ai morții, ca CD95 și formarea unui complex de semnalizare a morții (DISCĂ care și el prin intermediul caspazelor 8 și 10 va activa caspaza
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
membranele aparatului Golgi: Caspaza 2, TNF-RI, CD95, * Caspaza 12 participa intens și în procesul inflamator. IOAN PAUL18 GD3 sintetaza, etc. Activitatea sintetazei GD3, a fost implicată în conversia ceramidei în GD3, care este capabilă să inducă permeabilizarea membranelor mitocondriale și activarea caspazelor 2, care intervin în moartea lentă. Lizozomii și apoptoza Lizozomii conțin numeroase hidrolaze catabolice care actioneaza optim într-un mediu cu pH acid. Catepsinele lizozomale au fost implicate în apoptoza de tip ÎI sau moartea autofagică. Liberarea catepsinei D
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
că: demascarea N-acetilglucozaminei și a N-acetil galactozaminei prin hidroliza reziduurilor sialilate ale lanțurilor oligozaharidice, creșterea cantității de fosfatidil serina, absorbția unor glicoproteine de tipul integrinelor etc. Toți acești compuși membranari sunt recunoscuți de lectinele și receptorii macrofagelor și prin activarea acestora se declanșează mecanismul de fagocitoza. Evoluția rapidă a apoptozei face că prezența ei în țesuturi să fie mai dificil de observat. Totuși ea poate fi observată histologic în bursă lui Fabricius la puii de găină infectați cu virusul bursitei
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
creșterea permeabilității capilarelor, stimularea terminațiilor nervoase și contracția mușchilor netezi (Cheville N., 1976Ă. Foarte repede, alterările primare ale capilarelor permit plachetelor să adere de celulele endoteliale corespunzătoare, să se activeze și să pună în libertate factorii plachetari (PAF - factorul de activare plachetarăă, tromboxani, Ca2+ etc. care favorizează coagularea locală. - Stadiul exsudativ este consecința modificărilor structurii pereților vasculari, a creșterii permeabilității acestora. Ele au fost descrise pentru prima dată de Majno G. și Palade E. (1961Ă, care au demonstrat electronomicroscopic că histamina
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și eventual eritem, roșeața; - creșterea vâscozității sângelui, cu încetinirea vitezei curentului sanguin, care favorizează derularea hematiilor și aderenta celulelor sanguine la endoteliul vascular . Menționam că în sângele circulant hematiile sunt vehiculate de torentul plasmatic sub forma unor rulouri; - hipercoagulabilitatea cu activarea plachetelor, creșterea activității procoagulante a celulelor endoteliale și constituirea de microcheaguri sau microtrombi; și - creșterea permeabilității capilare datorată deschiderii desmozomilor și posibil a transportului intravezicular (transcitozăă. Rezultă un edem al țesutului conjunctiv local, punctul de plecare al reacției inflamatorii. Creșterii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Fig. 2.2Ă. Fig. 2.1. Diagramă adeziunii leucocitare la endoteliul activat al capilarelor de la locul inflamației (După Johnson și colab., 2000Ă Sunt cunoscute circa 20 de integrine, sistematizate în 3 subfamilii: - subfamilia VLA, sau β1, Beta 1 integrine cu activare târzie și foarte târzie; este constituită din 6-8 membri (Olinescu A., 1995Ă: VLA-1, VLA-2, VLA-3, VLA-4, VLA-5 și VLA-6. Cea mai cunoscută este integrina VLA-4 (α4β1Ă codificata CD49/CD29, exprimată pe limfocite Ț, NK, monocite, eozinofile și bazofile; MORFOPATOLOGIA PROCESELOR
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
specie la specie. Unele specii de mamifere (porcii, caii, câinii, șoareciiă deși au în ser componenți ai C, aceștia nu sunt capabili să lizeze eritrocitele, respectiv hematiile, principalul test de laborator folosit pentru relevarea activității C. Cobaii sunt sursa obișnuită. Activarea C se face pe trei căi principale: - calea clasică, indusă de complexele antigen - anticorp (Ag-Acă; - calea alternativă, pusă în mișcare de anumite substanțe existente în pereții microbieni; și mai recent recunoscută; - calea lectină legată de hidrocarbonate (manoza și manană - MBL
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mannan binding lectină. Componenții caii clasice sunt denumiți prin litera C urmată de cifrele 1-9, respectiv C1 .... C3 .... C5 ... C9; cei ai caii alternative prin literele B, P, D, H. Primul component, odată activat declanșează o reacție în “cascadă” inducând activarea următorului component și așa mai departe în succesiunea C1 - C4 - C2 - C3 -C5 - C6 - C7 - C8 - C9. Fragmentele inactive se notează cu a iar cele active cu b. De exemplu componentul C3 este activat în C3a și C3b; componentul C5
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
C8 - C9. Fragmentele inactive se notează cu a iar cele active cu b. De exemplu componentul C3 este activat în C3a și C3b; componentul C5 este activat în C5a și C5b. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 61 Menționam și faptul că în activarea pe calea lectinelor intervine proteaza MASP2 (MBL - associate serine proteaseă, care activează complexul C4b2b în C3, punctul nodal de activare al tuturor celor 3 căi. Din acest punct începe calea terminală comună, care generează așanumitul complex de atac membranar - CAM
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
C3a și C3b; componentul C5 este activat în C5a și C5b. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 61 Menționam și faptul că în activarea pe calea lectinelor intervine proteaza MASP2 (MBL - associate serine proteaseă, care activează complexul C4b2b în C3, punctul nodal de activare al tuturor celor 3 căi. Din acest punct începe calea terminală comună, care generează așanumitul complex de atac membranar - CAM sau MAC (membrane attack complexă. Dintre secvențele complexului de atac membranar subliniem legarea fracțiunii C3b de proteină C5 care va
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
inseră în membranele celulare. El poate fi văzut la microscopul electronic că o zonă electronodensă înconjurată de polimeri C9 (Tizzard I., 2004Ă. Poate fi considerat ca punct de plecare al inflamațiilor alterative (Fig. 2.5Ă. Fig. 2.5. Căile de activare a complementului (După Tizard, 2004Ă. 1. Pereții celulei microbiene; Calea alternativă; 2. Hidrocarbonații bogați în manoza; Calea lectinei; 3.Complexul Ag-Ac; Calea clasică. IOAN PAUL62 Sintetizând rolul complementului în procesul inflamator subliniem în primul rând participarea anafilatoxinelor C3a și C5a
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
intervin în fenomenul de aderenta imuna. Situați pe hematii/ eritrocite și pe plachete/ trombocite, permit atașarea și transportul bacteriilor opsonizate și a complexelor imune spre celulele sistemului monocitar-macrofagic; situați pe suprafața unor limfocite B ar putea servi că inductori ai activării acestora. CR2 (CD21Ă. Sunt prezenți pe majoritatea celulelor B, pe celulele dendritice și pe unele celule Ț. (Menționam că în literatura de specialitate actuala, datorită funcțiilor multiple și uneori comune limfocitele B și Ț sunt denumite “celule B și Ț
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și câteva zile în compartimentul medular (Guelfi și Vilcot, 1993Ă. Proteinazele sau proteazele granulelor leucocitare depind de tipul de leucocit (neutrofil, macrofag, mastocită dar și de specia gazdă. Proteinazele participa la degradarea particulelor fagocitate, la degradarea matricei extracelulare și la activarea altor proteine (fracțiunile complementuluiă. Acțiunea lor este inhibata de antiproteaze, dintre care cea mai cunoscută este alfa 2 - macroglobulina activă pentru toate cele patru clase. Mai menționam: inhibitorul alfa 1 - proteinază, inhibitorii activatorului de plasminogen, antitrombina III, etc. După substratul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cantitatea mare de poliozide pe care le sintetizează, participă activ la fibrilogeneză, respectiv la vindecarea prin fibroza a leziunilor (Fig. 2.11Ă. Fig. 2.11. Mastocit stelat din interstițiul miocardului (După Cheville, 1975Ă Degranularea mastocitară poate fi indusă și prin activarea complementului, de către fracțiunile C3a și C5a ale acestuia, pe cele trei căi: clasică, alternanta și mai recent a lectinelor sau a colectinelor și a hidraților de carbon (Welsh R. M. și Sen G. C., 1997Ă ( Fig.2.12Ă. A B
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
superioară celei a monocitelor și a macrofagelor. Chemotaxia granulocitelor neutrofile este indusă de chemoatractanți și citokine inflamatorii, dintre care menționam (după Rainer, 1993Ă: - proteine denaturate: colagenul și cazeina, - substanțe de origine bacteriană: lipopolizaharidele (LPSĂ, - derivați ai lipidelor membranare: factorul de activare plachetar (PAFĂ, leucotriena (LTB 4Ă, - chemokina CXCL8 fosta ÎL-8, proteinele de activare a neutrofilului (NAP-2 și NAP-3Ă, proteină 2 inflamatorie a macrofagului (MIP-2Ă, etc. Chemokinele sau chimiochinele sunt o familie specializată de proteine mici (8-10 kdaă care actioneaza că mediatori
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de chemoatractanți și citokine inflamatorii, dintre care menționam (după Rainer, 1993Ă: - proteine denaturate: colagenul și cazeina, - substanțe de origine bacteriană: lipopolizaharidele (LPSĂ, - derivați ai lipidelor membranare: factorul de activare plachetar (PAFĂ, leucotriena (LTB 4Ă, - chemokina CXCL8 fosta ÎL-8, proteinele de activare a neutrofilului (NAP-2 și NAP-3Ă, proteină 2 inflamatorie a macrofagului (MIP-2Ă, etc. Chemokinele sau chimiochinele sunt o familie specializată de proteine mici (8-10 kdaă care actioneaza că mediatori ai inflamației, având calitatea comună de a recruta și atrage spre și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
subpopulații leucocitare diverse (Harigman J.J. și colab., 2004Ă. Sunt secretate de monocite , macrofage, granulocite, neutrofile, eozinofile, bazofile, limfocite Ț, plachete, fibroblaste, celule endoteliale, keratinocite etc.(Mary, 1997Ă. Se deosebesc de moleculele chemoatractante clasice (C3a, C5a, leucotrienele B4 și factorul de activare plachetară - PAFĂ prin structura moleculară caracteristică: 4 reziduri de cisteina (CĂ unite sau separate de 1-3 aminoacizi (glutamic, leucina, arginina,cunoscuți că motivul ELRĂ, care le conferă și proprietăți angiogene. Facilitând formarea de noi vase CxC- ELR ar putea fi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
îndeplinit de celulele gliale, respectiv microglia reactiva, care apare numai în inflamații. În țesuturi, atât monocitul cât și histiocitul sunt activați de numeroși și diferiți constituenți bacterieni, virali, parazitari, fracțiuni ale complementului, proteine diverse , produși din degradarea fibrinei, etc.. După activare aceste celule se transformă în macrofage, adevărate uzine de sinteză și secreție de: interleukine, interferoni, chemokine, IOAN PAUL82 factori de creștere hematopoietici, etc., factori biologic activi ai diferitelor faze ale procesului inflamator. Monocitele, așa cum am subliniat anterior, sunt membri imaturi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
HGF, prostaglandine, leucotriene, NO2, PAF Legenda: ÎL - 1 = interleukina 1; MIP = proteinele inflamatorii ale macrofagelor; INF = interferon; CSF = factorul de stimulare a formării coloniilor; GM = factorul granulocitar monocitar; HGF = factorul de creștere al hepatocitelor; NO2 = oxidul nitric; PAF = factorul de activare plachetară. Macrofagele tisulare se pot divide în alte macrofage, deci se multiplică local sau formează celule epitelioide și celule gigante (Thomson R. G., 1984; Pépin, 1993Ă. Ultimul cercetător pentru a sublinia rolul macrofagelor în inflamații, reproduce expresia lui Solbach și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și denumirea (Thomson R. G., 1984Ă. Sunt celule mari, aplatizate, cu citoplasma ușor eozinofila, conținând un reticul endoplasmic foarte dezvoltat, zona Golgi activă, multi lizozomi și puține vacuole fagocitice. Au nucleu ovoid. Unele celule pot fi binucleate. Plasmalema este interdigitată. Activarea și transformarea macrofagelor în celule epitelioide se face sub impulsul interleukinei ÎL - 4, cunoscută și ca factor de amorsare (SMARCĂ a factorului de activare a macrofagelor (MAFĂ. În evoluțiile benigne, cronice, ale procesului inflamator, citoplasma epitelioidelor poate emite prelungiri care
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
lizozomi și puține vacuole fagocitice. Au nucleu ovoid. Unele celule pot fi binucleate. Plasmalema este interdigitată. Activarea și transformarea macrofagelor în celule epitelioide se face sub impulsul interleukinei ÎL - 4, cunoscută și ca factor de amorsare (SMARCĂ a factorului de activare a macrofagelor (MAFĂ. În evoluțiile benigne, cronice, ale procesului inflamator, citoplasma epitelioidelor poate emite prelungiri care se anastomozează între ele sub forma unei rețele - celule epitelioide dendrocitare (Paul I., 1989Ă. Celulele epitelioide tipice, prin sincițializare sau fuziune, sub impulsul factorului
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și în cazul infecțiilor cu Shigella spp. Celulele B sunt și ele prezentatoare de antigene derivate din plasmoblast, legate de receptorii de antigen și apoi fagocitate împreună cu moleculele complexului major de histocompatibilitate (CMHĂ clasa a II-a. De remarcat că activarea completă a celulelor B necesită costimularea lor de către celulele Ț helper. Acestea secretă un amestec de citokine, dintre care majoritatea acționează asupra celulelor B, inducând diferențierea sau activarea lor. Pe primul plan se situează ÎL - 4 și ÎL - 5
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
major de histocompatibilitate (CMHĂ clasa a II-a. De remarcat că activarea completă a celulelor B necesită costimularea lor de către celulele Ț helper. Acestea secretă un amestec de citokine, dintre care majoritatea acționează asupra celulelor B, inducând diferențierea sau activarea lor. Pe primul plan se situează ÎL - 4 și ÎL - 5 (Tizard, 2004Ă. Sistemul celular limfoplasmocitar Includem în cadrul sistemului celular limfoplasmocitar: 1.Celulele limfoide B; 2.Linia terminală imuna a acestora: plasmocitele; 3.Celulele limfoide Ț; 4.Alte celule limfoide
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
A, D și pentru complement. După contactul cu antigenii, celulele B se activeaza (blastizeazăă și se transformă în imunoblaste, celule capabile să se diferențieze în proplasmoblaști, plasmoblaști și plasmocite, depozitare și secretoare de anticorpi. Altă grupa de celule B, după activare se diferențiază în celule B cu memorie , care reintră în circulație și la o nouă întâlnire cu antigenele dau un răspuns imun într-o perioadă de timp foarte scurtă. Plasmocitele sunt celule ovalare, cu un nucleu mic, situat excentric și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]