6,508 matches
-
veți petrece tot timpul împreună. O să te transform într-un fluture frumos, colorat, precum petalele florilor. Povestea gărgăriței neastâmpărate Într-o dimineață de primăvară timpurie, o gărgăriță care se ascunsese de astă toamnă într-o gaură din pământ, ca să se adăpostească de furiile iernii, simți căldura razelor de soare care încălzeau pământul și se hotărî să iasă afară din ascunzătoare. - Vai, ce multă lumină e afară! Se frecă ea stângace la ochișori. Înaintă încet prin pământul umed. Deodată, simți ceva rece
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
totuși poezia lui Emilian Marcu nu-i chiar o povestire din criptă, ci mai curând o alunecare beată pe o feerică puzderie de stele și instantaneu, moartea devine frumoasă, măreață, Atotputernică și definitivă, pentru că cine nu-și dorește să se adăpostească în interiorul unei asemenea cetăți inexpugnabile, din nefericire zidită pe pământ? ! Publicat în revista Convorbiri literare Iași din 4 februarie 1996
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
energie, când am ajuns într-un fel de haltă, în câmp pustiu. Acolo era un tren de marfă. M-am dus până la locomotivă. Nimeni. În pichetul de haltă, de asemenea nimeni. M-am urcat într-un vagon gol ca să mă adăpostesc de ploaie. Dar acolo am adormit. Când m-am trezit, mă aflam aici... ... Sincer vorbind, nici eu nu-mi prea dau seama ce-ar trebui să cred. Că am înnebunit subit? Că într-o criză de frică am pornit fără
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
felul de viețuitoare: animale sălbatice, păsări și oameni. Cum dimensiunile acelei grote erau atât de mari și cu fel de fel de ascunzișuri, intrări și ieșiri, încât nu le puteai măsura sau număra, „locatarii” aveau suficient loc pentru a se adăposti și, mai ales, pentru a evita întâlnirile neplăcute. Urșii aveau spațiile lor, lupii pe ale lor. Vulpile, cerbii, căprioarele, păsările cerului trăiau, de asemenea, în locuri unde nu pătrundeau, decât întâmplător, intruși. Doar oamenii le mai vânau, pentru a putea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
fie înghițiți de ape. Belșugul de ape a umflat cât a umflat pârâiașul și a înmuiat așa de tare pământul calcaros, încât catastrofa nu a mai fost evitată. Pentru a se apăra de ploaie, întreaga suflare a locului s-a adăpostit în grotă cu speranța salvării vieții. La un moment dat, a prins a se auzi un zgomot. Ușor la început, apoi din ce în ce mai puternic. Un scârțâit prelung și un scrâșnet asurzitor veneau din toate direcțiile și se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
de tratative ajunse la înțelegere. Moștenitorul căruia îi crăpa buza după bani, reteză din preț și ne vându casa cu o jumătate de milion, așa cum voia tata. Dacă ar fi stăruit o obținea poate mai ieftin. Așadar, cuibul unde ne adăpostisem dragostea, în care avusesem pe Mihaela și unde trăisem cele mai senine zile, era de acum al nostru. Ale noastre, curtea, grădina, teiul uriaș la umbra căruia întindeam mesele prelungite până în zori. Mihaela spusese odată: " Ah, dacă am avea o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
crea un dezavantaj de oare nu mă gândeam să profit, cu atât mai mult, cu cât nici nu aveam nevoie. În al doilea rând locul unde se afla (și unde bineînțeles trebuia să purtăm discuția) era total nepotrivit: rezerva mai adăpostea trei paciente, deci șase urechi în plus care aveau ce auzi și difuza. Astfel stând lucrurile m-am gîndit: de ce n-aș lăsa pe Mihaela să treacă mai departe în ochii personalului medical drept soția celuilalt așa cum fusese considerată din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nimic. Lăsăm și două. Ce-are a face? Mda, avea dreptate băiatul. De ce comandasem cavoul cu două morminte? Mare mirare! Dar ce importanță avea faptul? În tot cazul, nu se construiește un cavou pentru o singură persoană, el trebuie să adăpostească o întreagă familie sau măcar o pereche... Ducă-se la naiba. Am luat-o agale, în sens contrar, pe urmele unei fetișcane care-mi zâmbi angajant ca s-o uit după trei minute și să mă opresc pe strada Bărăției
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se pune în acord cu simțirea ei. Așadar, trecuse în eternitate ca fiind a mea nu a celuilalt. Oh, am fost atât de bine inspirat cerând să fie pus numele meu de familie pe frontispiciul cavoului care avea s-o adăpostească. Cea dintâi impresie care se desprinse din lectura scrisorii fu aceea că tot ceea ce se întîmplase între noi se datora nu numai unui crâncen conflict dintre crâncenele noastre orgolii, ci a unei tragedii a erorilor generate de ele. O gravă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mult relief. La nivelul solului se găsesc fel și fel de îndrăznețe capete colorate ale floricelelor ce par să construiască diademe demne de a încorona căpșorul unei prințese. Totul aduce o bucurie aparte și încarcă sufletele oricărui privitor. Trunchii copacilor adăpostesc fel și fel de secrete sub coaja lor groasă și ocrotitoare. Orice zgomot își găsește ecoul printre acești arbori ce stau nemișcați, așteptând cuminți ploaia, razele de lumină, adierile vântului să îi răsfețe și să îi alinte în taină. Cioc
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
se aude sunetul unor lupi. Ecoul devine din ce în ce mai puternic... trebuie să ieșim de urgență de aici! Am ieșit... am ajuns iar pe pajiștea din jurul falnicilor trunchi ce împrejmuiesc pădurea, ca niște vrednici soldați pe metereze. Pe cer, un nor sihastru adăpostește un pelican singuratic. Dintrun alt colț al peisajului croncănitul corbilor strică tot corul celorlalte înaripate. Se face noapte. Revine liniștea. Se aude doar cursul îndemânatic al izvorului. Pe lacul cel plin de viață nu mai rămâne decât lumina aurie a
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
dimineața" artei grecești are o lumină inexplicabilă, pe care n-o mai regăsim la "amiază", la Fidias, după aceea mă ridic de pe bancheta de piatră, unde m-am așezat să mă odihnesc, și mă îndrept spre încăperea unde au fost adăpostite cariatidele Erehteionului pentru a fi ferite de ploi. Plecând de pe Acropole, mai am timp să dau, împreună cu Ion Mureșan, o raită pe la muzeul național de arheologie. Din păcate, am ajuns la o stare de intoxicație estetică și merg prin săli
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Nu contează decât zornăitul monedelor care cad în cutiile metalice. " Prețurile în hoteluri și în restaurante sunt mai mici, aici, decât în restul Americii, ne spune doctorul Costin. Se mizează pe veniturile aduse de jocurile de noroc. Căci fiecare hotel adăpostește un cazinou. Și nimeni nu rezistă să nu joace". Într-adevăr, dacă ai cinci dolari, e greu să reziști iluziei contagioase că peste o oră ai putea fi milionar. Mai simplu e când îți fluieră vântul prin buzunare. Blandiana, care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în vitrină nu este pentru noi, ci doar pentru copiii celor bogați! - Dar poate o să mi le aducă Moș Crăciun, îndrăzni să spere cea mai mică. - Unde? - întrebă băiatul- în magazia lui nea Grigore care ne-a primit să ne adăpostim? Ai vrea să li se murdărească rochițele sau să le roadă șobolanii? Fetițele începură să suspine și lacrimile curgeau pe obrăjorii lor palizi, ca boabele de perle. - Priviți, le spuse băiețelul, chiar acum doamna aceea bogată cumpără păpușile „voastre”. Într-
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
mele. Stă minute în șir și admiră iepurașii pe care îi crește domnul doctor. Acestea fiind spuse, enigma privitoare la sursa de aprovizionare cu iepurași s-a destrămat. Mai rămânea de văzut în ce stare se găsea Manuche, care se adăpostise sub mașina vecinei și-și lingea rănile. După o cercetare sumară, Adina a constatat că acele răni nu erau chiar așa de grave: vârful cozii decupat, câțiva dinți înjumătățiți, o mică julitură... Ceva mai gravă părea să fie lovitura la
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
a avansat mănăstirea în ierarhia religioasă. La rândul lui, regele Jean a scos din ruină casa abațială și a fortificat întregul edificiu. Țăranii din zonă au fost obligați să participe la întreținerea lăcașului, primind în schimb dreptul de a se adăposti între ziduri în caz de primejdie. Datând de 15 secole, așezământul catolic este în prezent un cunoscut și apreciat monument istoric și loc de rugăciune și reculegere pentru credincioși. Precum intrarea lui Iisus în Ierusalim Tradiția locului, răspândită și însușită
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
prea departe..." sau ceva în felul ăsta. Continuam să ascult, nemișcat. Apoi, cu pași grăbiți, m-am îndepărtat prin ploaie. N-am prevenit pe nimeni de cele întâmplate. Dar iată c-am ajuns, asta-i casa mea, locul unde mă adăpostesc! Mâine? Da, cum vreți. Vă voi duce cu plăcere pe insula Marken, o să vedeți și Zuider Zee. Ne întâlnim mâine la "Mexico-City". Cum? Femeia aceea? Nu știu, cu adevărat nu știu nimic. N-am citit ziarele. Nici a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și cei ai lui Antihrist, laolaltă înfrățiți în carceră. Căci nu trebuie să-i împovărăm numai pe creștini. Și ceilalți sunt vârâți până-n gât în toată treaba asta. Știți ce s-a întâmplat cu una din casele care l-a adăpostit în acest oraș pe Descartes? A devenit azil de nebuni. Da, trăim în mijlocul delirului general și al persecuției. Noi înșine, firește, nu putem rămâne deoparte. Cred că v-ați dat seama că nu cruț pe nimeni și nimic și știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
care răspunsurile veneau de parcă mi le-ar fi șoptit cineva: „Care sunt faptele de milostenie trupească?” Vocea interioară îmi șoptea: „Acestea sunt: a da de mâncare celor flămânzi; a da de băut celor însetați; a îmbrăca pe cei goi; a adăposti pe cei străini; a vizita pe cei bolnavi; a îngropa pe cei morți.” O nouă întrebare parcă își aștepta rândul: „Care sunt faptele de milostenie sufletească?” Răspunsul nu s-a lăsat așteptat: „A sfătui pe cei ce stau la îndoială
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Rim credea chiar că pe vremuri urâta de Lina o fi făcut ochi dulci verișorului care, desigur, nu-și bătuse capul cu ea, dar o găsea și acum bună de jumulit. - O serenată! O serenată! rânjea Rim batjocoritor, în lăcașuri adăpostite din el. O serenată, pe care însă și el, Rim, o persoană așa de importantă, consimțise să o cânte, fie cât de strident, luând pe Lina în căsătorie. Pe cucoana Lina! - îi spuneau glasuri mai intime încă - care, lipsită de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu de răutăți, nici de ură, si în pustiul din el și din jurul lui își dezvolta în voie indignarea, în loc de cuvinte ingenioase, care să omoare pe Ada, acuma, de sus, de ia înălțimea unei revendicări uriașe, de pe munții piscoși care adăposteau Leysins, Maxențiu privea cu durere și revoltă procesii felurite, toate variantele morții lui proprii, pricinuită de femeia avară, adulteră și criminală. Prin mintea lui, abandonată vedeniilor, treceau suferințele, solemne ca și ritul îngropăciunii lui, orânduită de el singur. Era o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Nu-i mai trebuia alături de ea o fantoșă. Nici de a-4 a măcar nu mai era bun! . . . Nu mai era bun de nimic. Maxențiu învins, fără apărare, ar fi vrut o protecție, fuste de femeie lingă care să se adăpostească. Nu se gândi la mama lui, la frumoasa Zaza, cu sânii ca două globuri. O iubise prea mult, dar o cunoscuse prea bine ca s-o deranjeze fie chiar în amintire. Se gândi la Elena, acea logodnică severă care-1 alesese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lina să-i despartă! - Poate că nu era adevărat și o țineau acolo de hatârul lui Rim! credea Elena. - Așa e! . . . Bine zici! Și mai și! ... Trei, nu doi! Mini socotea și ea la fel cu Elena că Sia era adăpostită de gemeni pentru Rim. Să-i mai spună versiunea cu trei crai sau nu? Cum era mai bine! Casa Rim devenise urâtă prietenelor. întîmplă-rile de acolo aruncau umbră și asupra victimei ... Ști cine era victimă? . . . Cine era călău? . . . XVII La
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aceea nu părăsea nici un moment pe executanți, sta cu ei laolaltă. Deși nepremeditată, procedarea marelui artist crea muzicei o stare de fapt excelentă și una morală la fel muzicanților. Solidaritatea cu animatorul determina o interpretare desăvârșită. In realitate, Marcian se adăpostise acolo dintr-un sentiment de teamă pricinuit de coralul pe care i se părea acum că-1 oferă Elenei ca pe un buchet de flori, rare, e drept, dar cu manșetă de hârtie, la o aniversare de familie. Sentiment de ridicol
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sicriul asudat. Lui Rim acum îi zbârnâiau picioarele ca niște coarde slabe. Se gândi la gută și o grimasă mare de nemulțumire îl urâți încă; părea lecuit de sărutări virginale: "Fecioară nesocotită!" își zise cu severitate. în spatele lui, gemenii se adăposteau ca fugăriți. Muzica le căzuse ca un rechizitoriu. Se întrebau mereu laolaltă în gânduri suspecte: Ei sunt care au ucis-o? și la orice mișcare a lui Rim se strămutau în umbra lui, complici nedezlipiți și spectri ai nenorocirii. Așa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]