6,618 matches
-
de aceste experiențe și va căpăta sentimente de rușine și îndoială de sine. Școlarul stăpânește subiectele legate de școală și socializarea cu copiii de aceeași vârstă, iar acest lucru sporește sentimentul de competență prin opoziție cu cel de inferioritate. În adolescență, criza privește identitatea prin opoziție cu confuzia rolurilor. Teoriile behavioriste Teoria behavioristă se bazează pe ideea fundamentală că orice comportament este determinat de asocieri (contingențe) ce rezultă din consecințe pozitive (întăriri) și negative (pedepse). Consecințele sunt pozitive dacă: Aduc un
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de vedere din cauza egocentrismului și a concentrării asupra propriei persoane. Școlarul (aflat în etapa operațiunilor concrete) poate raționa mai mult decât preșcolarul, însă este totuși limitat de observațiile concrete. După părerea lui Piaget, gândirea abstractă nu se dobândește decât în adolescență, atunci când apare raționamentul ipotetic și deductiv. Deși Piaget considera că toți copiii evoluează trecând printr-o serie de etape fixe, cercetările recente au arătat că, de fapt, copiii cu abilități diferite pot progresa în ritmuri diferite și că, prin urmare
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
privind prevenția tulburărilor mintale, Durlak (1998) a identificat o serie de factori de risc și de protecție ce apar la șase niveluri: probleme sociale sau de comportament, maltratarea copiilor, consumul de droguri și problemele de sănătate fizică (sexualitate, sarcină în adolescență, etc.). Un merit important al acestei lucrări este acela că rezultatele studiilor sunt clasificate pe baza sferei de influență: individ, familie, copil de aceeași vârstă, școală, comunitate, altele. Această analiză este deosebit de potrivită pentru modelele de influență din partea mediului descrise
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
-I) nu descria decât două tulburări infantile: reacția de adaptare și schizofrenia infantilă (APA, 1952). DSM-IV-TR abordează peste 20 de afecțiuni care pot apărea pentru prima dată în copilărie (tulburări diagnosticate în general prima dată în mica copilăria, copilărie sau adolescență). De reținut Clasificarea din DSM este una clinică, pe categorii, conform căreia se determină dacă un individ îndeplinește sau nu criteriile de diagnostic ale unei anumite tulburări. Aceasta este prezentă sau absentă în funcție de existența sau inexistența unui număr de simptome
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de vedere social. De multe ori, problemele se datorează comportamentelor lor intruzive și tendinței de a-și pierde controlul. ADHD la adolescenți (12-19 ani) Cel puțin jumătate dintre copiii diagnosticați cu ADHD continuă să îndeplinească criteriile de diagnostic și în adolescență. La această vârstă, ei sunt insuficient pregătiți pentru a face față cerințelor din programa de studiu gimnazială și liceală care presupune un volum de muncă sporit și abilități de studiu individual. Obiceiurile lor de lucru proaste, lipsa abilităților organizatorice și
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
studiu gimnazială și liceală care presupune un volum de muncă sporit și abilități de studiu individual. Obiceiurile lor de lucru proaste, lipsa abilităților organizatorice și gradul scăzut de perseverență duc frecvent la probleme școlare grave în această perioadă. Atenție În adolescență, este deosebit de importantă dobândirea sentimentului de identitate personală, ceea ce presupune consolidarea unei imagini de sine bazată pe acceptarea de către cei de aceeași vârstă și pe competență. Adolescenții care, în trecut, au avut rezultate școlare slabe concomitent cu probleme sociale prezintă
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
o imagine clinică detaliată cu privire la ADHD pentru a putea elimina alte posibile diagnostice. După cum s-a menționat mai sus, ADHD are caracteristici comune cu alte tulburări (tulburarea afectivă bipolară, anxietatea, tulburarea de stres posttraumatic) și alte probleme specifice copilăriei și adolescenței (abuz, maltratare). Istoricul clinic detaliat și dezvoltarea copilului Interviul semistructurat, de tipul celor discutate în Capitolul 3, ar trebui făcut cu părintele/părinții sau profesorul/profesorii pentru a obține informații cu privire la istoricul dezvoltării copilului: naștere, momentele de răscruce în evoluția
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
2000). De reținut Modelul tripartit sugerează o soluție tripartită la dezbaterea privind depresia și anxietatea: o trăsătură comună ambelor (afectivitatea negativă), o caracteristică specifică depresiei (afectivitatea pozitivă redusă) și o caracteristică specifică anxietății (arousal-ul fiziologic). TULBURĂRILE ANXIOASE ALE COPILĂRIEI ȘI ADOLESCENȚEI Tulburările anxioase sunt frecvente în copilărie și adolescență, rata de prevalență pe an fiind estimată la 13% (Costello și colab., 1996). Aceste afecțiuni se caracterizează prin îngrijorare cronică privind evenimente prezente sau viitoare și pot să presupună o serie de
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
tripartită la dezbaterea privind depresia și anxietatea: o trăsătură comună ambelor (afectivitatea negativă), o caracteristică specifică depresiei (afectivitatea pozitivă redusă) și o caracteristică specifică anxietății (arousal-ul fiziologic). TULBURĂRILE ANXIOASE ALE COPILĂRIEI ȘI ADOLESCENȚEI Tulburările anxioase sunt frecvente în copilărie și adolescență, rata de prevalență pe an fiind estimată la 13% (Costello și colab., 1996). Aceste afecțiuni se caracterizează prin îngrijorare cronică privind evenimente prezente sau viitoare și pot să presupună o serie de tipuri de reacții comune: pe plan comportamental (fugă
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
scurt 5.1”. Tulburările anxioase din perspectiva stadiilor de dezvoltare a copilului Tulburările anxioase care debutează cel mai devreme sunt fobiile specifice și anxietatea de separare. Anxietatea generalizată apare cel mai adesea între 8 și 10 ani, în timp ce, în perioada adolescenței, cel mai probabil este să apară fobia socială, tulburările de panică (cu sau fără agorafobie) și tulburarea obsesiv-compulsivă (pentru o analiză, vezi Saavedra & Silverman, 2002). De reținut Spence (1997) a verificat existența a șase forme de anxietate distincte, dar corelate
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
2001). Atenție În copilărie, sunt necesare multe imunizări. Cea mai frecventă reacție fobică la vederea sângelui sau primirea unei injecții este leșinul. Pe lângă fobiile specifice, mai există două mari categorii de fobii care apar cel mai probabil la mijlocul perioadei de adolescență: fobia socială și agorafobia. Fobiile (specifice, fobia socială și agorafobia) determină reacții de frică în fața unei amenințări iminente, în vreme ce în cazul anxietății generalizate pacientul simte o îngrijorare difuză și nespecifică. De reținut Apariția tulburărilor anxioase la copii se poate datora
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
care suferă de anxietate de separare au sentimente intense de distres anormale în stadiului lor și care persistă cel puțin patru săptămâni. Deși această afecțiune este recunoscută ca fiind una dintre tulburările care se manifestă prima dată în copilărie și adolescență, debutul înainte de 6 ani este considerat precoce. Tulburarea se manifestă înainte de 18 ani (DSM-IV-TR). De reținut Conform criteriilor din DSM-IV-TR, pentru punerea diagnosticului de anxietate de separare, copilul trebuie să fi manifestat îngrijorare excesivă cu privire la despărțirea de o persoană apropiată
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
multe controverse în jurul întrebării dacă mutismul selectiv (incapacitatea persistentă de a vorbi în anumite situații sociale) ar trebui văzut ca o categorie separată de tulburare infantilă sau ca o tulburare anxioasă, adică o formă de fobie socială. Fobia socială în adolescență Date fiind îngrijorarea adolescenților în ceea ce privește acceptarea în cercul celor de aceeași vârstă și presiunea socială pe care o resimt, nu este surprinzător că debutul fobiei sociale este cel mai frecvent remarcat în această perioadă (Beidel și colab., 1999). De reținut
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
În plus, la aceștia, probabilitatea manifestării simptomelor de depresie și a unei sensibilități accentuate la anxietate este mai mare. Prevalență În eșantioanele studiate, prevalența tulburării de panică constatată în cursul vieții poate ajunge până la 3,5%, cu debutul situat între adolescența târzie și începutul decadei a patra. Femeile sunt de două ori mai expuse riscului de a avea această tulburare decât bărbații. Cu ocazia unui sondaj efectuat de King, Ollendick, Mattis, Yang și Tonge (1997), cei peste 600 de adolescenți au
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Rezultatele lor școlare sunt, foarte frecvent, slabe, la fel ca și relațiile lor sociale. În multe cazuri, comportamentul oscilează între acting-out (furie) și retragere în sine (tristețe). Este posibil să apară și toleranță scăzută la frustrare. Tulburarea depresivă majoră în adolescență În adolescență, subtipul endogen/melancolic al depresiei, tentativele de suicid și accidentele au o incidență mai mare decât înainte de pubertate (Ryan și colab., 1987). Depresia juvenilă continuă cu depresia adultă (Ryan și colab.). În amândouă aceste forme, există dovezi ce
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
școlare sunt, foarte frecvent, slabe, la fel ca și relațiile lor sociale. În multe cazuri, comportamentul oscilează între acting-out (furie) și retragere în sine (tristețe). Este posibil să apară și toleranță scăzută la frustrare. Tulburarea depresivă majoră în adolescență În adolescență, subtipul endogen/melancolic al depresiei, tentativele de suicid și accidentele au o incidență mai mare decât înainte de pubertate (Ryan și colab., 1987). Depresia juvenilă continuă cu depresia adultă (Ryan și colab.). În amândouă aceste forme, există dovezi ce atestă rolul
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
incidență mai mare decât înainte de pubertate (Ryan și colab., 1987). Depresia juvenilă continuă cu depresia adultă (Ryan și colab.). În amândouă aceste forme, există dovezi ce atestă rolul important al factorului genetic. Printre simptomele cele mai comune ale depresiei în adolescență se numără retardarea psihomotorie/hipersomnia și halucinațiile (în special cele auditive). Cele mai frecvente comorbidități sunt tulburările de comportament, ADHD, tulburările anxioase, tulburările induse de substanțe psihoactive și tulburările de alimentație (DSM-IV-TR). Sindroamele și simptomele depresive Nu orice persoană care
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și comorbidități Aproximativ 5% dintre toți copiii și adolescenții suferă la un moment dat de depresie. Studiile au arătat că probabilitatea de a dezvolta o depresie la vârste fragede este la fel de mare la fete ca și la băieți. Totuși, în adolescență, depresia este de aproape două ori mai frecventă la fete decât la băieți (Fleming & Offord, 1990). Depresia se asociază foarte frecvent cu tulburările anxioase, dar și cu alte afecțiuni. Evoluție Depresia poate fi de lungă durată și extenuantă. Deși punerea
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cazurile de debut precoce al tulburării bipolare (înainte de pubertate), apar schimbări de dispoziție rapide și iritabilitate, ADHD și tulburarea de conduită ca și comorbidități sau simptome care imită îndeaproape aceste tulburări. În cazurile de debut tardiv al tulburării bipolare (în adolescență), primele manifestări tind să fie bruște și acute. Adesea, totul începe cu un episod de manie. ADHD și tulburarea de conduită se asociază mai rar cu această patologie (NIMH, 2001). De reținut Folosirea antidepresivelor pentru tratarea depresiei la un individ
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
abdominală recurentă se asociază frecvent cu simptomele emoționale (Garber, Zeman Walker, 1990). Studiile au arătat, de asemenea, că există o continuitate între aceste simptome neexplicate din copilărie și simptomele de la vârsta adultă (Hotopf, 2002). Printre simptomele cu debut tardiv (în adolescență), se numără dureri ale extremităților, durerile musculare, oboseala și acuzele neurologice (Walker, Garber & Greene, 1991). De reținut De obicei, copiii mici prezintă un singur simptom (manifestare monosimptomatică), însă, pe măsură ce înaintează în vârstă, încep să prezinte simptome multiple (manifestare polisimptomatică). Deși
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
14,4) și durerile abdominale (12,4%). S-au constatat, de asemenea, diferențe între sexe care susțin rezultatele altor cercetări. Băieții se plâng mai mult de dureri de cap la vârste mici, în vreme ce la fete acest lucru se petrece în adolescență (Abu-Arefeh & Russell, 1994). Evoluția bolii pare să fie strâns legată de familie și de sex, deoarece 10-20% dintre femeile care suferă de tulburare somatoformă au o rudă apropiată care a avut aceeași afecțiune (DSM-IV-TR). Femeile tind să prezinte mai multe
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cel mai des acuzate la copii și adolescenți sunt pseudoconvulsiile, tulburările de mers și paralizia (Leslie, 1988). Prevalență, comorbidități și evoluție Diagnosticul de tulburare de conversie se pune rareori înainte de vârsta de 10 ani. În general, este pus la sfârșitul adolescenței sau în tinerețe (DSM-IV-TR). La copii și adolescenți, tulburarea atinge apogeul, de obicei, în timpul gimnaziului. Un fenomen curent la preșcolari este tendința acestora de a dezvolta o pseudopareză sau de a șchiopăta timp de câteva ore sau chiar zile după
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
atunci când un individ este atât de preocupat de o imperfecțiune sau de un defect imaginar încât acest lucru îi produce o suferință clinică importantă și îi afectează funcționarea normală (DSM-IV-TR). Deși interviurile clinice retrospective sugerează că această afecțiune debutează în adolescență, nu există cercetări clinice care să susțină această ipoteză. Totuși, argumentele clinice par să indice că, într-adevăr, ar fi logic ca debutul acestei tulburări să se situeze în adolescență, în această perioadă apărând în mod natural preocuparea pentru aspectul
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Deși interviurile clinice retrospective sugerează că această afecțiune debutează în adolescență, nu există cercetări clinice care să susțină această ipoteză. Totuși, argumentele clinice par să indice că, într-adevăr, ar fi logic ca debutul acestei tulburări să se situeze în adolescență, în această perioadă apărând în mod natural preocuparea pentru aspectul personal și relațiile cu cei de aceeași vârstă. Etiologia sindromului dismorfic corporal nu este cunoscută încă. S-au stabilit, însă, conexiuni între aceasta și tulburarea obsesiv-compulsivă datorită unor asemănări în ceea ce privește
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
poate mișca laba piciorului. Foarte probabil, i se va pune diagnosticul de neurastenie. pseudopedie. tulburare de conversie. tulburare dismorfică corporală. Rory, un tânăr de 20 de ani, este convins că nasul lui e uriaș. Problema s-a agravat în cursul adolescenței. Rory refuză să iasă în lume și nici măcar nu suportă să se privească în oglindă. Ca și Pinocchio, el are impresia că nasul îi crește pe zi ce trece. Recent, a demisionat din postul de funcționar la bancă unde lucra
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]