2,458 matches
-
respective. Ca și desinențele cazuale, postpozițiile și prefixele verbale, și adverbele de loc se caracterizează printr-un sistem triplu de exprimare a locului: locul spre care se efectuează o deplasare, locul la care se limitează ceea ce exprimă verbul regent al adverbului și locul din care se efectuează o deplasare. Seria I: Exemple în propoziții: "Kint erősen fúj a szél" „Afară vântul suflă tare”, "Menjetek feljebb!" „Mergeți mai sus!”, "Jöjjetek le!" „Veniți jos!” Seria a II-a: Exemple în propoziții: "Miért vannak
Adverbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316240_a_317569]
-
imént" „adineauri, mai înainte”, "korán" „devreme”, "legközelebb" „cu proxima ocazie”, "most" „acum”, "mostanában" „în ultima vreme”, "nemrég" „nu demult”, "nemsokára" „nu peste mult timp”, "örökké" „veșnic”, "rég(en)" „demult”, "soká(ig)" „mult timp”, "(leg)utoljára" „(pentru) ultima oară” etc. Unele adverbe de timp au grade de comparație: "hamarabb" „mai curând”, "korábban" „mai devreme”, "régebben" „mai demult” etc. Exemple în propoziții: "Nem élhetek örökké a szüleim nyakán" „Nu pot trăi veșnic pe spinarea părinților”, "Az imént találkoztam vele a bejáratnál" „M-am
Adverbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316240_a_317569]
-
pe spinarea părinților”, "Az imént találkoztam vele a bejáratnál" „M-am întâlnit cu el adineauri la intrare”, "Mostanában gyakran gondolok rád" „În ultima vreme mă gândesc deseori la tine”, "Utoljára az irodában láttam" „Ultima dată l-am văzut la birou”. Adverbele pronominale pot fi considerate din două puncte de vedere: pe de o parte se diferențiază în interogative, demonstrative, relative, nehotărâte și generale; pe de altă parte se clasifică în adverbe pronominale de loc, de timp și de mod. Cele relative
Adverbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316240_a_317569]
-
az irodában láttam" „Ultima dată l-am văzut la birou”. Adverbele pronominale pot fi considerate din două puncte de vedere: pe de o parte se diferențiază în interogative, demonstrative, relative, nehotărâte și generale; pe de altă parte se clasifică în adverbe pronominale de loc, de timp și de mod. Cele relative, nehotărâte și generale se formează prin compunere de la cele interogative.
Adverbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316240_a_317569]
-
de cea pe care o au în română. Pe de o parte au și rol gramatical pe lângă cel lexical, pe de altă parte trebuie separate de verb în unele cazuri, chiar ajungând uneori după acesta. Majoritatea prefixelor verbale provin din adverbe, iar unele din substantive cu funcția unor complemente corespunzătoare complementelor circumstanțiale din gramaticile românești. Principalele prefixe verbale sunt: Observații: În general, prefixul verbal ajunge după predicat atunci când un alt element al propoziției este accentuat mai puternic decât predicatul: "Péter kimegy
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
kimegy a szobából" „Péter iese din cameră” (niciun element nu este accentuat mai puternic decât celelalte) - "Péter megy ki a szobából" „Péter (este cel care) iese din cameră” (subiectul este accentuat mai puternic decât predicatul). Totuși, un număr mare de adverbe și pronume chiar accentuate mai puternic decât predicatul nu cauzează această schimbare: "Százszor megmondtam, hogy ne nyúlj a lámpához!" „De o sută de ori ți-am spus să nu atingi lampa!”, "Alaposan felkészültem a vizsgára" „M-am pregătit temeinic pentru
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
efectua operații asupra afirmației din propoziție [...]; exprimă un raport modal, atitudinea vorbitorului (raportarea sa afectivă, volitivă, axiologică), sau marchează reacția vorbitorului la situația de comunicare, respectiv la una din componentele acesteia [...]”. Aceeași autoare clasifică particulele în: Particulele se deosebesc de adverbe prin faptul că nu pot avea funcție sintactică, ca și cuvintele modalizatoare, dar se delimitează și de acestea prin aceea că nu pot constitui singure o propoziție și nu răspund la niciun fel de întrebare. Cele mai multe particule se formează prin
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
că nu pot avea funcție sintactică, ca și cuvintele modalizatoare, dar se delimitează și de acestea prin aceea că nu pot constitui singure o propoziție și nu răspund la niciun fel de întrebare. Cele mai multe particule se formează prin conversiune din adverbe (de exemplu "már") sau din conjuncții (de exemplu "hiszen"), cuvintele respective păstrându-și în alte contexte natura originară: Există și cuvinte care sunt numai particule. Unele s-au format prin conversiune, dar au luat o formă specifică pentru calitatea de
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
exprima faptul că este vorba de o cantitate nedeterminată din acestea, ca în română: "Van friss kenyér?" „Este pâine proaspătă?”, "Van bátorsága" „Are curaj”. Spre deosebire de gramaticile limbii române, în gramaticile limbii maghiare cuvintele de negație nu sunt incluse în clasa adverbelor, ci sunt considerate o parte de vorbire aparte din categoria cuvintelor funcționale. Negațiile sunt puține la număr: Există și alte cuvinte cu valoare negativă, incluse în clasa adverbelor ("sehol" „nicăieri”, "soha" „niciodată”, "sehogy" „nicicum” etc.) și în cea a pronumelor
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
în gramaticile limbii maghiare cuvintele de negație nu sunt incluse în clasa adverbelor, ci sunt considerate o parte de vorbire aparte din categoria cuvintelor funcționale. Negațiile sunt puține la număr: Există și alte cuvinte cu valoare negativă, incluse în clasa adverbelor ("sehol" „nicăieri”, "soha" „niciodată”, "sehogy" „nicicum” etc.) și în cea a pronumelor generale: "senki" „nimeni”, "semmi" „nimic” etc., precum și verbul "nincs(en)" „nu este” (cu pluralul "nincsenek" „nu sunt”). Acestea se folosesc împreună cu cuvintele de negație, fie "nem", fie "se
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
se(m)", respectiv fie "ne", fie "se", construcțiile cu acestea constituind sinonime sintactice: "Senki nem/ se(m) volt itt" „Nimeni n-a fost aici”, "Sehova ne/se menjünk!" „Să nu mergem nicăieri!” Dacă propoziția începe cu "nem" sau "ne", după adverbul sau pronumele negativ se poate folosi facultativ "se(m)": "Nem volt itt senki [se(m)]" „N-a fost nimeni aici”. Cuvintele de negație pot fi întărite cu alte elemente: "korántsem" „nici pe departe (nu)”, "a legkevésbé sem" „nicidecum (nu)”, "egyáltalán
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
În picioare!” Propoziția interogativă este de mai multe feluri: O categorie aparte de propoziție interogativă este cea care completează o propoziție enunțiativă, fiind constituită dintr-un cuvânt propoziție, de exemplu un cuvânt de negație, dintr-o particulă sau, eventual, un adverb sau un adjectiv: "Jó a leves,ugye / igaz / mi / nem?" „E bună supa, așa-i / ai / nu?”; "Moziba megyünk, jó?" „Mergem la film, bine?” Propoziția interogativă retorică se poate delimita numai din punct de vedere pragmatic: "Miért mondtam el ezeket
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
Mijloace de exprimare: Acest complement corespunde complementului circumstanțial de mod de măsură din gramaticile românești. Întrebări: "hogyan?" „cum?”, "mennyire?" „în ce măsură?”, "mennyivel?" „cu cât?”, "milyen fokban?" „în ce grad?”, "milyen mértékben?" „în ce măsură?”. Termeni regenți: verb, formă nominală a verbului, adjectiv, numeral, adverb, pronume. Mijloace de exprimare: Întrebări: "kivel?" „cu cine?”, "mivel?" „cu ce?”, "ki által?" „prin cine?”, "mi által?" „prin ce?”, "kinek a segítségével?" „cu ajutorul cui?”, "minek a segítségével?" „cu ajutorul a ce?”. Termeni regenți: verb, formă nominală a verbului. Mijloace de exprimare
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
permis să plec în călătorie”. Antecedente: Există câte un cuvânt introductiv al acestei subordonate specific fiecărui antecedent, dar se pot combina și antecedente cu cuvinte introductive nespecifice lor. Cuvintele introductive pot fi: Exemple: Antecedentul acestei subordonate este de regulă un adverb pronominal de timp: "akkor" „atunci”, "azóta" „de atunci”, "addig" „până atunci”, "azelőtt" „înainte de aceea”, "azután" „după aceea”, "aközben" „în timp ce”, "azalatt" „în timp ce”. Se pot construi fraze cu subordonată de timp și fără antecedent. Cuvântul introductiv este de obicei un adverb relativ
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
un adverb pronominal de timp: "akkor" „atunci”, "azóta" „de atunci”, "addig" „până atunci”, "azelőtt" „înainte de aceea”, "azután" „după aceea”, "aközben" „în timp ce”, "azalatt" „în timp ce”. Se pot construi fraze cu subordonată de timp și fără antecedent. Cuvântul introductiv este de obicei un adverb relativ corespunzător antecedentului: "amikor" „când”, "amióta" „de când”, "ameddig/amig" „până când”, "mielőtt" „înainte (ca ...) să”, "miután" „după ce”, "miközben" „în timp ce”, "mialatt" „în timp ce”. Raportul temporal dintre propoziția subordonată și cea principală poate fi: Observație: Când o temporală introdusă prin "mielőtt", "miután" sau "miközben
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
la piață pentru a face cumpărături”. Această subordonată corespunde cu acea completivă indirectă din gramaticile românești care este echivalentă cu complementul indirect exprimat prin substantiv în cazul dativ. Acest tip de subordonată întregește antecedentul complement comparativ al unui adjectiv sau adverb la gradul comparativ din principală. Se deosebește de propoziția comparativă. Se construiește deseori fără antecedent: "Péter nem gazdagabb, mint a szülei voltak" „Péter nu e mai bogat decât au fost părinții lui”. Acest tip de subordonată întregește un antecedent care
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
atributivă nerestrictivă ("nem korlátozó jelzői mellékmondat") îndeplinește funcția de atribut al unei părți de vorbire nominale din principală, fără să restrângă înțelesul cuvântului determinat, ci numai adăugând o informație despre acesta. Este introdusă de un pronume relativ sau de un adverb pronominal și locul ei este după cuvântul determinat: "A rokonaim, akik szeretnek, mindig segítenek" „Rudele mele, care mă iubesc, mă ajută totdeauna”. Propoziția atributivă restrictivă ("korlátozó jelzői mellékmondat") este de mai multe tipuri: Acest tip de atributivă întregește apoziția unei
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
și ca adjective pronominale relative: În funcție de limbă și de pronumele relativ, acesta exprimă una sau două dintre categoriile gramaticale ale numărului, genului și cazului (prin declinare), ori pe toate trei: Unii lingviști includ în clasa pronumelor relative și așa-numitele adverbe relative, care se referă și ele la un cuvânt din propoziția regentă și introduc o propoziție subordonată: Pronumele relativ este cuvânt introductiv în primul rând pentru propoziția atributivă, referentul său din propoziția regentă putând fi: Sunt și cazuri în care
Pronume relativ () [Corola-website/Science/316309_a_317638]
-
cuvinte aparținând altei părți de vobire decât cuvântul de bază, altele nu. Sufixele lexicale sunt foarte numeroase, dar nu toate sunt productive. Acestea sunt următoarele: Sufixe formatoare de substantive Sufixe formatoare de adjective Sufixe formatoare de verbe Sufixe formatoare de adverbe Acest procedeu este mult mai frecvent în maghiară decât în română. Deseori, în maghiară, sintagmelor formate din substantiv + atribut din română le corespund cuvinte compuse în maghiară. Cele mai multe cuvinte compuse au un element de bază. Acesta este totdeauna pe ultimul
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
non valable" „nevalabil”) sau al unui afix negativ: un prefix ( illisible" „neciteț”), neadevăr", inegalitate") sau un sufix: "nyugtalan „neliniștit”, "olvashatatlan „neciteț”. În limba română, cuvântul de negație principal este "nu", cu varianta fonetică "n-" (înaintea cuvintelor cu inițială vocalică), considerat adverb în gramatica tradițională. Alte cuvinte de negație sunt: Pentru negarea verbelor la modurile gerunziu, participiu și supin, se poate folosi prefixul negativ "ne-" (neștiind", nefăcut", "de necrezut"), dar sensul propozițiilor ce rezultă astfel este diferit de cel în cazul folosirii
Negație (gramatică) () [Corola-website/Science/316336_a_317665]
-
nț", "da de unde", "aiurea", "nici poveste", "nici în ruptul capului", "Doamne ferește", "pe dracul", "mai mult de-o grămadă", "mai mult de-o groază". În dialog: Negația "nu" este cea mai frecventă, putând fi de orice fel, în afară de auxiliară. Conjuncția și adverbul "nici" poate fi numai negație auxiliară. Celelalte cuvinte de negație sunt de obicei auxiliare, dar pot fi suficiente în câteva situații: Uneori combinarea negațiilor duce la anularea uneia de către cealaltă, rezultând o afirmație: Alte situații de falsă negație: O propoziție
Negație (gramatică) () [Corola-website/Science/316336_a_317665]
-
și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă. Particulă se numea deja în Antichitate orice cuvânt invariabil. Abia în anii 1960 au apărut preocupări în lingvistica rusă și în cea germană legate de acele cuvinte invariabile care nu sunt adverbe ce exprimă părți de propoziție, și nici nu îndeplinesc alte roluri sintactice, adică nu sunt prepoziții sau conjuncții. Înainte de aceste preocupări, astfel de cuvinte, nepotrivindu-se în sistemul tradițional al părților de vorbire, erau socotite dubioase din punct de vedere
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
franceze sunt numite particule elementele "-ci" și "-là" adăugate la pronumele demonstrative și la substantivele determinate de adjectivele demonstrative, care marchează în principiu apropierea, respectiv depărtarea: "celui-ci „acesta”, "ce garçon-là „băiatul acela”. Concepția că particule sunt toate cuvintele invariabile, adică adverbele, prepozițiile, conjuncțiile și interjecțiile, este veche și cea mai largă despre aceste cuvinte. În sensul cel mai restrâns, particule sunt numai cuvintele cu funcție modală care, considerate singure, nu răspund la nicio întrebare. Între aceste două concepții există diverse viziuni
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
a célt? - Biztosan" „- Géza a nimerit ținta? - Cu siguranță”. Dimpotrivă, particula nu poate funcționa singură și nu răspunde la niciun fel de întrebare. Și alți autori disting particulele de cuvintele pe care alții le numesc modalizatori, considerând aceste cuvinte niște adverbe aparte, care funcționează în cadrul propoziției, dar nu determină un singur element al ei, ci modifică sensul întregii propoziții. Problema categorizării particulelor considerate parte de vorbire aparte, eventual împreună cu modalizatorii, este tot atât de complexă ca și cea a delimitării lor, ceea ce se
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
la toată propoziția sau numai la un element al ei. Uneori într-o propoziție sunt folosite două sau chiar trei particule modale: În unele gramatici sunt incluse printre particulele modale și elemente pe care alți lingviști le numesc modalizatori sau adverbe modale. Într-adevăr, ele au în comun exprimarea atitudinii vorbitorului față de propriul său enunț, dar unii lingviști le delimitează, considerând modalizatorul o parte de vorbire aparte. Kugler, de exemplu, deosebește modalizatorul de particulă în general, nu numai cea modală, prin
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]