6,798 matches
-
să nu-l supere pe medic, e ursuz, se vede pe el, l-au sculat din somn ... nu era nimeni în preajmă să prindă mâna cuiva. În cele din urmă trebuia să se așeze pe patul de naștere, să-și agațe fiecare picior pe suporturile laterale și să-și expună intimitatea lumii largi, care pătrundea sub forma luminilor de neon, și doctorului, care examina cât de dilatată era ea ... și-a închis ochii ... în momentele de mare plăcere și mare durere
GEMENII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357049_a_358378]
-
pleacă bombănind pierde mereu eu nu mă mai mulțumesc doar să așez masca în care cui vrei o vreau doar pe umărul drept, cu rânjetul în sus, așa cum sunt coarnele lunii în vreme de secetă începe jocul, salsa frenetic ne agățăm firavele lăstare-n păr în reluări, sufletul, visele, moartea și viața stau la masa rotundă, votând clipa aceea clipă previzibilă care planează alături de vulturi în timp ce semitransa îmi trece fericirea clipei prin lanțul ce acoperă pasărea cu degetele mâinii drepte strâng
PRIMĂVARA-ANOTIMP FLĂMÂND de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357112_a_358441]
-
și câteva scaune fără rost. În cealaltă parte, ușa prin care se intră în biroul directorului. Secretara, ca orice secretară din lume, își vede de treburile ei însă din timp în timp se mai și hlizește într-o oglindă ovală agățată în spatele ei în care se machează țipător, spre deosebire de muncitor care intră gata machit. În fața ei, o ceașcă aburindă de cafea din care soarbe la răstimpuri egale, rostind de fiecare dată: „E delicioasă!” Afară de cei doi protagoniști, mai avem posibilitatea să
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
în: Ediția nr. 465 din 09 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului dansez prea mult înainte de cioplire. formă ideală, sculpturii în sec. în palma străinului, dalta e tăcută. mișcare și liniștea dinaintea furtunilor. orele trec. ceasul își prelungește ovalul. romantismul stă agățat în debara. ușa e închisă. mă simt mai sigură. străinul ridică dalta. oblic. forma tresare. hohot scurt. râd. tâmpla e primul punct în asalt. știu. e orb. străinul. inima putea fi limita unui început. schimb în tango dansul. clasic. vreau
PYGMALION de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357136_a_358465]
-
mai frumoase, în afara ștergarelor de pe pereți erau mușcatele din ferestre, înflorite și vara și iarna, dând o nuanță de veselie și sărbătoare continuă. Tataie își construise în fața casei o bucătărie pentru vară, tot cu plită și cuptor. Vara, în mijlocul camerei agățau un felinar care ne lumina până terminam cina, după care ne continuam ospățul în casă, în fața luminii galbene și palide a lămpii cu gaz, fie cu floricele coapte din porumbul rămas cu un an în urmă, fie cu câte o
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
-Adu-ți cana, ce mai aștepți? mi-a spus pe un ton care însemna „Hai că te-am iertat!” Atunci, grăbită am ieșit în curte și de acolo în bucătărie, unde cana mea din tablă smălțuită, albă cu floricele roșii, era agățată sub o policioară. La fel de repede m-am întors, dar cum în ziua aceea totul îmi mergea „de-a-ndoaselea”, am alunecat cum am intrat în grajd și m-am oprit în mamaie, care se rdica cu găleata în mână. După câteva balansări
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
După câteva balansări pe care le-am făcut amândouă, m-am oprit cu piciorul în găleată, iar mamaie a căzut înapoi pe caunul șubred, care trosnind sub greutatea ei insignifiantă, a dezechilibrat-o încă o dată. Speriată a încercat să se agațe de mine. Laptele îmi umpluse pantofii și o priveam cu ciudă pentru nenorocirea în care mă vârâse. „Cine a pus-o să se ridice înainte să ajung?” Eram una peste alta, cu laptele care se prelingea încet printre picioarele noastre
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
și vorbea. A umplut trei pahare și i-a întins unul lui tataie, care stătea nervos în dreptul ușii. Mamaie a răsturnat mămăliga pe fundul din lemn și a început să o taie felii cu ața groasă, pe care o ținea agățată într-un cui la grindă. Tăticu vorbea cu paharul în mână. Eu îl priveam pe tataie care se îngălbenea. Au ciocnit paharele și tăticu l-a tras pe tataie lângă el pe pat. Aburul mămăligii se ridica până în tavan. Mamaie
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
de la prima oră până la plecare, erau numai zâmbete și gesturi cavalerești: unul îi ducea ghiozdanul și era cea mai fericită zi din viața lui când îi revenea această onoare; altul ne imita când pe una când pe alta, altul se agăța de un gard sau de un pom, să-și arate talentul de mare șmecher sportiv; altul cine știe ce minciună îi povestea că să-și arate curajul și talentul. Plecam de la școală toate fetele necăjite și supărate nu numai pe băieți, dar
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
nici la mine și nici la țară. Singura consolare era gândul că o privisem pe mami în repetate rânduri și aveam idee de felul cum se desfășura ritualul spălatului. Mi-am suflecat mânecile, mi-am pus un șorț, care era agățat într-un cui, asta după sfatul ei, să nu-i murdăresc de microbii de pe stradă bucătăria și m-am pus la treabă. Am frecat și le-am șters cu atâta pasiune că o dată puse la locul lor mi-am spus
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
și a făcut primii pași. Inima-i bătea cu putere. O auzea așa de tare că-i putea număra bătăile, dar nu a luat-o în seamă. A mai făcut câțiva pași ferindu-se de mai multe ramuri, care se agățau de cămășuța lui și așa destul de șifonată, dar și de cele ce păreau că doresc să-l lovească peste ochi. Pe acestea le prindea de vârfuri, le îndoia până trecea de ele și apoi le elibera. În altă situație, s-
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
până a reușit să-l introducă între cele două crengi. L-a fixat atent apoi a tras de el forțând deschiderea. Nu a reușit din prima încercare, dar era așa de hotărât că nu-l mai oprea nimeni. S-a agățat cu ambele mâini și a lăsat toată greutatea trupului, ridicând picioarele de pe pământ, să facă ceea ce forța brațelor nu reușise. Observând că nu cedează nici acum acea închizătoare pe care o ura cu toată ființa lui, Tudorel s-a ridicat
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
se joace sau cel puțin să o țină în brațe. Cu și mai mare tristețe, pe data de 14 septembrie, am asistat la ceremonialul de a-mi aranja ghiozdanul maron și ăsta din carton, pe care aveam să-l port agățat de spate. -Să ai grijă de abecedar, de aritmetică și de caiete! Să nu le murdărești și să nu-ți pierzi creioanele și guma! mi-a spus mami când a închis ghiozdanul, după care l-a pus pe scaun lângă
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
intre în noi. Imediat cum l-a simțit apropiindu-se, Mia s-a întors ca un vultur. Biciclistul era deja dezechilibrat și speriat, și uitând să frâneze s-a lăsat să cadă cu bicicleta, nu înainte să încerce să se agațe de una dintre noi. Nu știu dacă nenorocitul era sub bicicletă, în final din cauza căzăturii sau datorită pumnului primit în plină față. Supărat, o înjura de mama focului. Mia, în poziție de atac, îl aștepta să se ridice, iar eu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
neașteptate a țâșnit printre sârmele gardului vecinului, un cap lățos, cu două coarne mari, întoarse ca un melc, care, după ce a scrutat cu privirea grădina s-a îndreptat spre noi ca un fulger. Nu am văzut restul blănii care se agățase în sârma ghimpată, m-am ridicat și până să-și dea Mia seama, că cel găsit de Dumnezeu venea spre noi, eram deja la câțiva metri distanță. Prezența noastră l-a derutat pe berbec și fuga mea i-a dat
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
și cu bățul lovea când într-o parte, când în alta. Din fericire, Fane a lui Boată trecea pe drum când atacul se îndrepta spre mamaia cu și mai multă furie. Stăteam la distanță și priveam înfricoșată; un cocoș își agățase ciocul în șorțul ei, iar ceilalți simțind pericolul prin prezența lui Fane, care se uita după un băț prin curte înjurând ca un nebun, o ciuguleau de la spate. Mă uitam la mîinile mele zgâriate și nu îndrăzneam să spun nimic
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
mai atace în viitor! Seara când s-a întors tataie de la muncă, mirosea în bucătărie a leuștean și a borș proaspăt. -Da friptură nu ai făcut Susano? a întrebat-o ștergându-se la gură cu ștergarul lui, pe care îl agăța în cuiul cel mai înalt de la ușă, de teamă să nu ne ștergem cu el. -Nu, asta pentru poimîine când vine Mărioara, că doar este cocoșul lor! -Ce?! a strigat tataie neîncrezător în ce îi auziseră urechile. Le-ai tăiat
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
eu nu vreau să mă fac “mare” și nici să cresc “mare” să plec la altă casă și să stau fără tine și tăticu. Au râs toți, mai puțin mami pentru care școala era la fel de sacră ca și icoana veche agățată deasupra patului. -Dacă nu iei premiu, nu ai să vezi nimic toată vara! mi-a spus zâmbindu-mi cu sprâncenele ridicate și cu ochii strălucind de bucuria glumei pe care o făcuse. M-am uitat la ea lung. O credeam
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de râsul nebun al sălii. Matei, care nu știa ce se întâmplă în spatele lui, concentrat să se susțină suspendat pe vârfuri și să mă învârtească plin de grație, trezindu-se că aripile îi cădeau și că un alt “mac” se agăța de el, s-a dezechilibrat și el și fără să se gândească ce se întâmplă, s-a agățat de fustița plină de petale ale altui “mac” care, într-o secundă, era și ea în chiloței. Sala era pe jos de
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
suspendat pe vârfuri și să mă învârtească plin de grație, trezindu-se că aripile îi cădeau și că un alt “mac” se agăța de el, s-a dezechilibrat și el și fără să se gândească ce se întâmplă, s-a agățat de fustița plină de petale ale altui “mac” care, într-o secundă, era și ea în chiloței. Sala era pe jos de râs, când cortina a căzut la repezeală, fără să avem timp să realizăm că printre noi erau “maci
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
tot un om depășit. Concursul de schi cu săritură de pe trambulină, din Alpii austrieci, abia începea. Toată lumea avea costum de schi indiferent dacă era concurent sau spectator. Frigul nu-i apăsa de loc. Niște pictori suprarealiști, veniți de la Paris, au agățat un puck galben pe bolta cerului, îmblânzind astfel, curenții reci, încolăciți în jurul spectatorilor. Febra așteptării creștea pe măsură ce timpul se îngrămădea. Primul la start a fost Cristian, un tânăr vânjos, încercat de vicisitudinile sorții. Înainte de pornire, s-a aplecat și și-
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
a plecat departe de familie, lăsând uitarea să facă rădăcini, nu mai avea la cine pleca. În atâția zeci de ani, tatăl nu a cerut niciodată divorțul de la maică sa. Enigme în lanț. Lanuri de grâu încețoșate. Acolo sus, Cristian, agățat de colțul cerului, conștientiza dorul ireversibil față de omul care nu l-a așteptat niciodată la intersecția de drumuri sau în ușa casei, timpul i-l furau peștii și băutura. Groapa din piept și din munte îi întețea forța în planare
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
unduiri de trup, le înălța mișcarea într-o zvârcolire galbenă, apa se ciocnea de brațele lor împletite într-un singur colac de salvare, briza le frunzărea privirea și pielea, sarea de pe ochi și gât părea dulce, în timp ce, coroana soarelui se agăță de părul lor învălmășit și ud. Dansul pe nisip era felin, căutarea de sine dura până soarele topea oglinda apei, până când apa le inunda clipa, până când trupurile se regăseau la intrări în febra elementelor din natură. Peter a țâșnit cu
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
cel ce-mi răsfiră părul? În mine să danseze țiganca de-altădat' ? Femeia e un înger, bărbatul,...adevărul Șoptești din Hugo iarăși, iar eu mă simt ciudat Ni-i tandră-mbrațișarea, mă ții ca pe-un deliciu Pe trena rochiei mele se-agață flori de tei... Dansăm și ești eroul, iar eu sunt sacrificiul Săgeților țintite sublim, de pașii tăi Cum mijlocul se frânge, mă arcuiești, văd Luna Rămân o dezgolire de patimi,ritm curat De glasul ce ne cântă, de ce îmi spui
...ŞI DE TANGOU-N CARE, DOAR ARIPILE BAT! de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357335_a_358664]
-
În dimineți în care chem tăceri Din temeri nesfârșite ce-au plâns ieri, La brațul tău uitat în somn, aproape... Ești toamna ce mă-ndoaie sub căderi De frunze adormite-n dor și ceață, Ești gândul meu timid ce se agață De-un colț de cer ascuns printre păreri... Ești nebunia florilor de mai Dansând îmbrățișate-n nopți târzii În taina lor te-aștept din nou să vii Și lângă mine,până-n toamnă să mai stai! Ești cântecul din sărbătorile de
EŞTI... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357392_a_358721]