KorAP: Find »[drukola/base=agita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...94 95 96 ...275 >

6,858 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

bărbat, însărcinat cu probatio armorum. Verifică armele, încercă lamele și vârfurile, apoi plecă, urmat de omul care adusese armele. Arbitrul îi invită pe cei doi gladiatori să se pregătească. Salix fu ajutat să-și strângă bine coiful pe cap. Skorpius agita plasa prin aer. Mulțimea începu să scandeze numele lui. Arbitrul îi examină pe rând pe cei doi gladiatori, din cap până în picioare. Așteptă ca ei să-i confirme că sunt gata, apoi privi spre pulvinar. Vitellius, căci el era editor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
capul apărat de coiful căruia soarele la asfințit îi împrumuta străluciri roșietice. Skorpius se ridică. Coapsa și spatele îi sângerau. Se clătină. Luă încet tridentul și se aruncă înainte furios, dar fără apărare. — Ucide-l imediat! Grăsanul de lângă Valerius era agitat. — Acum e ușor să-l ucizi. Ucide-l, Salix! Cu inima bătându-i nebunește, Valerius îl văzu pe Salix pregătindu-și scutul pentru a lovi din nou. În clipa aceea însă, piciorul stâng îi cedă, iar Salix căzu în genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Salix în tabăra fratelui său, închinând o cupă de vin pentru Salix, care acum era liber. Viu și liber. Deodată, întregul amfiteatru amuți, pentru ca, în clipa următoare, să izbucnească un cor de urlete sălbatice. Nu, nu... Porc bătrân! țipa grăsanul, agitând pumnii în aer, atât de furios, încât nici nu-l băgă în seamă pe Valerius, care îl prinsese de braț, neînțelegând de ce sentimentele mulțimii se schimbaseră iar. În arenă, Salix și Skorpius rămăseseră nemișcați, în așteptarea unui verdict mai important

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
împunse pe Valerius cu degetul în piept. — Puterea ta e aici, înăuntru... Îi atinse fruntea. — ...și aici. Tu însuți ești puterea ta. Valerius tăcea. Stătea pe marginea arenei pentru antrenamente, lângă zidul acoperit de iederă și umbrit de coroanele copacilor. Agită în iarbă rudis-ul, sabia scurtă de lemn pe care învățase să o țină în mână. Când asta va fi o lamă adevărată, care rănește... cum crezi că voi avea curajul să o înfig în corpul unui om, că-l voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Tu ne îndemni să pornim imediat la luptă? Tampius se ridică pe jumătate, sprijinindu-se de masă, apoi se lăsă să cadă la loc în scaun. — Ești nebun. Antonius nu-i dădu atenție. — Vă temeți de trupele din Germania? Își agita mâna stângă prin aer ca și cum ar fi fost o sabie, iar gesturile sale îi impresionau pe soldați. Bărbatul acela cu aer neîmblânzit știa să le insufle măreția faptelor istorice. — Uitați că i-am trimis mesaje lui Julius Civilis și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Minervei e foarte mare, n-or să încapă toate astea pe ea. — De la păuni și păsările flamingo vom folosi doar limba, de la țipari - inimile, și tot așa... Trebuie să-ți explic asta tocmai ție, care ești preferatul împăratului? Bucătarul-șef agita cârpa de parcă ar fi vrut să alunge o muscă. — De parcă tu ai fi cel mai priceput bucătar din întreaga Romă! adăugă furios. Le porunci servitorilor să curețe peștii și păsările, apoi, urmat de ajutoarele sale, se îndreptă spre masa unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pilum, vitellienii mărșăluiau în coloană. Valerius numără paisprezece rânduri de câte cinci oameni. Îi comanda Flamma, îmbrăcat ca un general, mândru, cu mâna în șold și chipul triumfător, cu părul blond ivindu-se de sub coif și fluturând în vânt. Își agita gladius-ul, îndreptându-se spre pulvinar. Toată lumea se uita la soldați și la Flamma; nimeni nu le mai dădea atenție gladiatorilor din vârful colinei, îmbrăcați în negru, care semănau cu niște corbi. — Repede, acum..., zise Valerius privindu-l pe Marcus. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Alături de mine sunt zeul și armata mea. Allius Cerpicus zâmbi. Când Skorpius îl va învinge pe Orpheus, când sângele lui Orpheus va curge în arenă, Marte va trece de partea noastră. Atunci norocul vă va întoarce spatele, iar noi... Cerpicus agită însemnele ca pe o sabie. — ...noi o să vă alungăm din Roma și vom recuceri Imperiul. — Valerius va învinge, murmură Antonius. Sunt sigur de asta, zise apoi, mințind. — Fiecare cu iluziile lui, replică Allius Cerpicus. Ieși în lumina rece a după-amiezii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

era în oraș. Kulfi privea cu bucurie neîncrezătoare cum mirosul de ploaie parfuma aerul ca o floare când norii ce veneau dinspre est atinseră copacii de la marginea orașului și se împrăștiară deasupra lui. În gospodăria familiei Chawla, domnul Chawla se agita încolo și-coace ținând în mâini folii de plastic, în timp ce Ammaji punea afară găleți în care să se adune apa de ploaie și scotea lumânări și lămpi cu kerosen, în așteptarea inevitabilei pene de curent. Se opriră, totuși, să verifice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
iscată de soțul ei, continua să privească în gol pe fereastră, în timp ce fiica ei se plângea de alegerea articolelor noi citite cu voce tare. — Offf, spunea Pinky gesticulând exasperată cu prosopul, făcând o pauză în drumul spre baie. De ce te agiți atâta? Mereu aceeași poveste. În fiecare an, același scandal. De ce nu citești ceva ce ne afectează? De exemplu, despre Maimuța de la Cinema. Scrie ceva despre Maimuța de la Cinema? — Ce maimuță? o întrebă uimit tatăl ei. — Poftim, ești complet pe dinafară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
cu trompă lungă; chiar în dreptul nasului său se produse un curent, iar domnul Chawla, observând deranjanta lipsă de inițiativă a fiului său, coborî ziarul rulat și pleosc! lovi cu putere musca, astfel că nu mai rămaseră din ea decât picioarele agitându-se neputincioase deasupra unei pete zemoase și urmele aripilor iridiscente. — Ce s-a-ntâmplat cu bunul simț al tău? întrebă domnul Chawla. Dumnezeu știe prin ce mormane de balegă și prin ce gropi de gunoi au umblat muștele astea. Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
că degetele i se înfiorau atingând-o. Iar copacii aceștia nu erau nici atât de mari sau atât de înfrunziți sau atât de înghesuiți la un loc ca să acopere cerul, care se vedea limpede printre crengi. În fața ochilor lui, zburătăcind și agitându-se, se afla un stol de papagali, de un verde viu, ca acela al bijuteriilor, cârâind și țipând în dispoziția cea mai bună. Scena îi umplu toată mintea și se întrebă dacă s-ar putea sătura vreodată. Așa trăiau bogații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
tânără. Of, culoarea nu e bună. Își petrecea întreaga săptămână de dinaintea unei zile de mers în oraș încercând să decidă ce să poarte și începea să se gândească la ținuta pentru viitoarea călătorie imediat ce ajungea acasă din stația de autobuz, agitându-se cu ace și ață, săpun pentru spălat și apret. Știa că era în dezavantaj cu o mamă incapabilă să meargă la cumpărat haine, cu care nu putea discuta ce compleu se putea purta la un eveniment și ce gablonț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
niște ființe atât de diferite una de alta. E maimuțoi, nu măgar. — Maimuțoi-măgar, țipă Ammaji. Nu mai sta acolo ca prostul, fugi după el. Și, amintindu-și îndatoririle sale, băiatul de la Hungry Hop se repezi după creatură, urlând și răcnind, agitând prin aer două bețe într-un fel atât de alarmant că până și maimuța asta îngrozitoare, dezgustată că nu găsise alune și puțin intimidată, lăsă cornetul să-i cadă, goni nebunește peste acoperișurile magazinelor și dispăru. Băiatul de la Hungry Hop

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

Ăștia sunt oameni hotărâți să rămână ei înșiși, indiferent de dramul de rușine pe care ar trebui să-l suporte. Un tip blond, voinic și cu gura mare, ieșit din masa de vagabonzi și pierde-vară, de plimbăreți și boschetari, se agita lângă bordură, acuzând traficul. Avea părul de un galben ieșit din comun, un galben turbat, ceva în genul unei omlete, o omletă pufoasă. În timp ce își învârtea pumnii prin aer, bolborosea ceva despre fraudă și trădare, redundanță și evacuare; — Sunt banii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
am pus în ordine actele și am sunat la room-service. În final, am avut suficient timp la dispoziție pentru turul de rămas-bun al New York-ului. Am început prin a-i da lui Felix o hârtie de cincizeci. Părea neobișnuit de agitat sau neliniștit și, cine știe de ce, a încercat să mă facă să rămân întins pe pat. Sper, însă că a fost mulțumit de francii pe care i-a primit. Îmi place să arunc cu banii. Dacă ai fi lângă mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
câinii ei, pe copiii ei, făcând referiri intime la diverse exhalații și organe de bază femeiești despre care nu mai auzisem niciodată până atunci. — Okay, uite poliția, spuse doamna, după care se întoarse spre casă... Am început să mă zvârcolesc, agitându-mi mâinile, dar cum Agnes continua să zacă frântă peste mine, alături de toate celelalte lucruri, printre care și sticla de whisky, n-am reușit să mă trag în sus. Apoi se deschise ușa din dreptul meu și lumina dinăuntru se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
despre scenariu, Lorne a dat cu halatul pe care îl purta de pământ și m-a întrebat cu lacrimi în ochi: — E ăsta corpul unui bătrân? Eu am tăcut. Din întâmplare, răspunsul la întrebarea lui Lorne era da. Mi-am agitat o mână, după care am coborât treptele în Thursday mi-a oferit un zâmbet mic la deschiderea ușii. — E gol? m-a întrebat ea rece. — Da, e gol. — Doamne, făcu Thursday. De ce mi se întâmplă mie aceste povești pornografice, paralizante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
legată de Butch. Cineva mă fute la cap, am spus eu cu glas tare, și am simțit cum explodez. După care i-am dat drumul din nou. Am trecut repede prin vestibulul de la primul etaj, unde un lacheu adormit se agita tardiv printre obiectele de anticariat și aparatura electronică din camera înaltă și m-am înfipt în ușa dublă a dormitorului. Am înșfăcat ambele mânere rotunde - și am tras... Fielding stătea nemișcat lângă pat, îmbrăcat cu un halat negru. În spatele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
albastru deschis și o bluză subțire. Chiar că arată de douăzeci de lire. Are sâni elastici și picioare bronzate, care lucesc din cauza rasului, și pare mai puțin plictisită și speriată de faptul că e curvă decât colegele ei, care sunt agitate, lipsite de nerv, mereu neliniștite. O dată cu apariția curvelor în cartierul meu, au apărut și crimele îndreptate împotriva lor. Acum trei săptămâni o fată a fost găsită strangulată într-o mașină furată. Alaltăieri o fată a fost găsită înjunghiată în subsolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ca poneii să termine cu trecutul și să-și joace rolul care le revine în secolul douăzeci. Eu sunt un lucru compus din decalaje temporale, șocuri culturale și schimbări de fus orar. Ființele omenești nu au fost proiectate să se agite în halul ăsta. Gâtlejul ars, mutră plină de coșuri, pierderi de memorie - nimic nou pentru mine, dar lucrurile s-au înrăutățit și mai mult azi, și asta nu pentru că zbor cu naveta planetară. Trebuie să mă trezesc în toiul nopții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ridic în echipamentul ăsta, voi provoca un adevărat dezastru. M-am tras înapoi, m-am răsucit și-am încercat să slăbesc brâul care îmi sugruma burta. Mirosurile au zvâcnit în aer. Otello urla din pricina batistei pierdute. Martina pufnea și se agita. Poate că își imagina că Otello trece prin clipe grele. Nu știa la ce mă supunea Otello pe mine, habar nu avea de tortură, de supersuferința îndurată de marele cazan de lângă ea. Cortina reveni la locul ei. Stalurile se înveseliră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
casă cu un termometru în cur. Nici o șansă. Copii ioc. Incompatibilitate... Iar banii erau ai Martinei. Întotdeauna fuseseră ai ei, toți. Ossie își trăsese un salariu frumos - și era baban, nu glumă: altfel, ce sens ar mai avea să te agiți cumpărând și vânzând bani, dacă nu ar fi bani. Dar el nu avea paraiul cel adevărat, mălaiul care se adună grămadă inviolabil, mălaiul care nu dispare niciodată. Așa că ea l-a dat afară. În după-amiaza asta. Nimic nu eliberează femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
acesta. E strălucirea cu o dublă protecție contra timpului și vicisitudinilor lui. Avea de-acum culoarea, nuanța banilor. Selina s-a așezat comod și a început să vorbească. New York-ul era exact așa cum și-l imaginase. Am făcut un semn agitat după chelneri în acvariul aglomerat din hol. Era una din acele vitrine de bâlci unde America respiră profund, etalându-și bogăția corporativă, unde lifturi de efect aleargă și se opresc printre fântâni și vegetație și curățenie computerizată - un stand din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
sau apărare. Când am ajuns la ușă, am reușit să mă întorc și să spun: — Ce caută aici? De unde să știu eu? spuse Selina. Doar e apartamentul lui Ossie. Întreabă-l pe el. Întreab-o pe ea. Am băut în parcul agitat de jos douăsprezece pahare de whisky - da, asta e, îți iei amarul - și am format numărul Martinei până când degetul meu crăpat a început să sângereze. Nici un răspuns. Nici un răspuns. Ocupat. Ocupat. Sunetul ăla ticălos. Ocupat, ocupat, ocupat. Și în timp ce zăceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]