2,641 matches
-
pe buze întrebarea. Expansiunea în Bucovina a politicianismului s-a izbit de dârza împotrivire a dlui Iancu Flondor. Două lumi se măsuraseră, lumea de proaspătă propășire, ridicată în mocirla vechiului regat și lumea tradiției românești. Una în zbaterea disperată a agoniei, cealaltă în impresionanta înverșunare a reînvierii. Dl. Flondor a izbit scurt, masiv. Gestul său ne-a trezit nu știu de ce amintirea unei lovituri decisive de bâtă peste botul unui râmător.” - spun Pamfil Șeicaru și Cezar Petrescu în al lor „Pe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
au pus revolverul la cap, trăgând cât mai multe focuri. ... Nici o victimă nu se mai mișca, dar bandiții tot au mai străpuns trupurile cu baionetele spre a se asigura că nimeni n-a mai rămas în viață. Trupurile celor în agonie se mototoleau pe jos în poze înfiorătoare și cu fețele desfigurate de groază și de sânge. Podeaua devenise alunecoasă, ca la un abator. Aerul era de nesuferit. Totuși Jurowschi a avut sângele rece să fure de la cei morți toate lucrurile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
au fost dezaprobate chiar din capul locului. Totuși, având sprijin și-un naționalism rău înțeles, au străbătut în graiul celor ce veneau în contact cu societatea și, după mortalele ridiculizări înveninate ale lui Alecsandri și Petrino, unele și-au prelungit agonia în Bucovina până-n ziua de azi. Unii scriitori însă, cu conștient simț literar, scriau chiar pe atunci nu: limbă mămească, respepta, miezicul, năciunălitate, probavăr, carăpter etc., ci, limbă modernă, respecta, mediul, naționalitate, probabil, caracter... Între aceștia se distingeau George și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să rămân mai mult de patru ani - dar nenorocirile s-au abătut asupra familiei noastre (cea din urmă: mama lui Christinel a murit în martie 1963; Chrșistinelț a putut să se ducă și să rămână alături de ea două săptămâni, în timpul agoniei). Nu am dreptul să mă gândesc doar la mine. Dar, deo concedente, sper să revin într-o zi, și de-a binelea, în Europa. Unul dintre colegii noștri, Thomas Altizer șsubl. S.W.ț, profesor la Emory University, Atlanta, tocmai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
simți cum întreaga celulă se pune în mișcare, aude dedesubt niște roți imense cum scrâșnesc pe niște șine groase. — Lăsați-mă să ies ! ! ! a urlat cât l-au ținut plămânii, în vis. Căci deja leșinase ; însă mintea nu îi întrerupse agonia, ci, în loc să se potolească, începea să-i proiecteze o lume tot mai fantastică și bolnavă, el nemaifăcând diferența între iluzie și realitate. Ușa solidă a celulei s-a deschis atunci. Dar în loc să nimerească pe holul slab iluminat al temniței, s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sunt un fricos, am stat aici, în fața foametei, a umilinței, a disprețului și a urii, învăluit în decadența mize- riei umane. Nu am fugit nicăieri. Decât o viață ascuns și rupt pentru totdeauna de rădăcinile mele, mai bine una în agonie și uitare. — A venit în sfârșit timpul, prietene ? — Cred că da, suspină Cristi. Ce mai e de făcut ? Ce ? Le-am dat totul, iar ei m-au aruncat ca pe o pungă de gunoi. De parcă le-aș cânta într-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vina de a fi pus mereu frâne unui proces care ar fi trebuit să fie mult mai dinamic. S-a procedat la privatizări, dar Încet, prea Încet. Marile combinate industriale, mândria regimului Ceaușescu — precum faimoasa industrie siderurgică —, și-au continuat agonia, Înghițind cu lăcomie banii românilor. S-au Înregistrat creșteri ale producției, dar În vechiul stil comunist, cu produse nerentabile, care, În loc să vitalizeze piața, se adunau În stocuri. În agricultură nu s-a făcut nici un fel de privatizare. Investițiile de capital
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
324 4. Mormântul Sfânt și câteva chestiuni profane / 331 5. Emmaus sub regim republican laic / 339 6. Refuzul de a statua / 345 Ierusalim: Muntele Măslinilor, Cele Șapte Arce, Zidul lui Saladin, Grădina Măslinilor, cimitirul musulman, vechea necropolă evreiască, Cedron, biserica Agoniei, domeniul Ghethsimani, Via Dolorosa (Sfântul Mormânt), poarta Sfântul Ștefan, biserica Sfânta Ana, mănăstirea Maicilor Sionului, mănăstirea Sfântul Ștefan, Mea Shearim, Guilo, Kotel (Zidul Plângerii), Nablus Road, Școala Biblică, Al-Aqsa, esplanada Moscheilor. Emmaus: mănăstirea benedictină de la Abu Gosh, Amwas, Oubeibeh, Mănăstirea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care au fixat primii amplasamentul acelor ipsissimi loci, al Nașterii Domnului și al Patimilor lui. Și tot așa cum Evangheliile descriu infinit mai bine ultimele zile ale lui Isus decât primii săi treizeci și doi de ani, mai bine scurta lui agonie decât anii de formație, pentru că sensul util al oricărei istorii se deslușește mai clar dacă începem cu sfârșitul (care e Învierea), noi nu vedem, din leagănul credinței creștine, decât ceea ce a făcut și a refăcut din toate acestea vârsta sa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pândit de răspopire: lui Dumnezeu nu-i plac intermitenții. A fost și prima mea surpriză de turist în arhipelagul mănăstirilor: contemplativul năpădit de ceasloave căruia nu-i rămâne nici măcar duminica pentru a respira. Despre faptul că Hristos va fi "în agonie până la sfârșitul lumii", carmelitul lui Bernanos nu conchide (cum aș face-o eu, bunăoară, în locul lui) că nu servește la nimic să alergi, ci că "fiecare noapte în care intrăm este aceea a Preasfintei Agonii". Să ne înțelegem: nu-mi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că Hristos va fi "în agonie până la sfârșitul lumii", carmelitul lui Bernanos nu conchide (cum aș face-o eu, bunăoară, în locul lui) că nu servește la nimic să alergi, ci că "fiecare noapte în care intrăm este aceea a Preasfintei Agonii". Să ne înțelegem: nu-mi voi face niciodată o doctrină din modul de viață al unui senator. Hoinăreala la întâmplare pe străzi îmi pare a fi mai puțin pretențioasă și mai plăcută. Nu sunt chiar departe de a crede că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
verdeață. Două medii, două climate, două temperamente. Blândețea umedă contra uscăciunii abrupte. Canonicul rotofei și profetul cu față colțuroasă... Clișee, mi se va spune, dar care, în fața grădinii de pe Muntele Măslinilor, se impun cu o claritate specific fotografică. * * * În grădina agoniei, măslinii au trunchiuiri mineralizate, gravate în timp. Un franciscan mă asigură că nu-s nici măcar centenari. Cei "adevărați", care ar avea azi două mii de ani, au fost tăiați de romani în timpul celor două asedii ale Ierusalimului, pentru a-și confecționa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trudnic din adâncurile lor în atâta amar de ani, neglijând să le mai și semneze, cresc și profilează asemeni excrescențelor cornoase, bătăturilor și verucilor de pe un trup care îmbătrânește. Dincoace de Cedron, în partea de jos a grădinii Măslinilor, "bazilica Agoniei, zisă a tuturor națiunilor" a fost construită pe domeniul de tristă amintire, Ghetsimani. Înăuntru patrulează un franciscan corpolent și suspicios, poate pentru a-și marca teritoriul. Din acest loc pleacă, în seara Joiei Mari, pelerinii în procesiune pentru a urca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
roșii, galbene și albastre, inscripționate cu legende și citate cu litere aurite, povestesc pe pereții absidei scenele Patimilor. Acest kitsch, care-mi amintește de Baletele rusești, servește de fapt la punerea în valoare a unei stânci zisă și ea a agoniei, o bancă de piatră incastrată nu departe de altarul principal și de marea orgă laterală. Abia o zărești în penumbra ambiantă. Întreaga biserică servește de sipet nu pentru vreo bijuterie sau vreo piatră prețioasă cizelată cu grijă, ci pentru acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ, va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri. (Matei, XVI, 19) Livada în pantă care se întinde în partea vestică a bisericii Agoniei este închisă publicului. De departe, ai zice că-i mica grădină a Edenului. O portiță de fier închide trecerea. Hortus conclusus, paradisul terestru, după cum arată și numele, este un loc oprit. La cine-i cheia? La paracliser. Și paracliserul unde
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
luptă, așteptând - nu ni se spune ce ! - un ceas, două ceasuri, trei ceasuri, până la prânz, când apare Purice. Deci, cele două oști stau de o parte și de alta a câmpului, pe care zac numai morți. Răniți mai ușor, în agonie, care să strige după ajutor, nu erau. În liniștea respectivă, apare - călare ! - figura fantomatică a lui Purice; el caută printre morți, până-l găsește pe Ștefan, îl scoate de sub morți, îi dă calul și-l ajută să încalece. Hronoadă privește
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se mai scurg, înșiruindu-se cauzal, ci refac scenariul arhetipal. Tot o dorință testamentară trimite spre piscul de munte pe feciorul cel mic, singurul care primește un nume și aceasta numai în momentul în care începe incursiunea inițiatică. Tatăl în agonie cere să i se facă pe mormânt un foc din 99 de care de lemn și 99 de care de paie. „Se uitară feciorii în toate părțile, doar vor vedea undeva o zare de foc, dar nicairi nu văd, numai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai cunoscuta expresie trage să moară, în care modul conjunctiv al celui de-al doilea verb lasă o slabă posibilitate muribundului să-și revină, construcția trăgea moarte are un grad de certitudine major. Substantivul precizează cu exactitate procesul ireversibil al agoniei, spre deosebire de conjunctivul încărcat cu virtualități situaționale. „În interiorul narațiunii repetarea la diferite intervale a acelorași fraze construiește stilistic «schema» de desfășurare a conflictului între personajele - funcții, expresie a opoziției bine-rău”. Deși aparțin genului liric, colindele de fecior se structurează pe tiparul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
motocicletă și În pericol de a fi prins, hoțul a abandonat mașina Înfierbântată În pădurea de la marginea comunei, unde a fost găsită de lucrătorii Miliției și de unde a fost apoi transportată În cea mai apropiată curte gospodărească. A fost Începutul agoniei mașinii. Deși am dus-o la Auto-Service șiam predat-o unor salariați cunoscuți, repararea ei a durat peste o lună și a fost făcută cu cea mai mare superficialitate. Tot ce a fost bun mi-a fost Înlocuit cu alte
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
totul Înspre bine. Pentru că trăind Între oameni buni și locuri sfinte te transformi. Devii altul, mai bun, mai mulțumit cu tine Însuți. Cu aceste emoții, Încărcați cu putere lăuntrică ieșim din Grădina Ghetsimani și mergem spre curtea lui Pilat. Piatra agoniei, locul unde s-a rugat Domnul Iisus cu sudori de sânge Curtea lui Pilat Intrăm pe Poarta Oilor și imediat ajungem. Deschidem pe o ușă și dăm În curte. Multe, multe poți vedea În această curte, că multe spune ea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
patru de ore ar mai merge, dar cinci pînă la opt zile e prea mult. M-am Întins pe bancheta strîmtă de lemn, Învîrtindu-mă de pe o parte pe alta. Tot corpul mă ustura, tremurînd tumefiat - carne congelată de marfă În agonia dezghețului. M-am Întors pe burtă și un picior mi-a alunecat de pe banchetă. M-am Întins În față și marginea rotunjită a băncii, tocită de frecarea cu pînza, mi-a alunecat printre picioare. La senzația de alunecare, sîngele mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a felinarelor, vai! reaprinse de două zile încoace, îmi dădeam seama că nenorocirea nu se realizase încă. Renunțam la somn și mă gândeam la cei plecați. Zile de groază în așteptarea invaziei, mai grozave chiar decât faptul bru tal, precum agonia e mai chinuitoare decât moartea însăși. Spitalul ne era o diversiune. Din lipsă de trenuri nu putusem evacua pe toți răniții transportabili. Bieții soldați plângeau, văzându-se condamnați la captivitatea în mâna germanilor. Matei Ion, sergentul rănit și îngrijit de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lacrimi înghițite și necurse în acele zile de griji, de durere, de revoltă, dar nu de deznădejde. Credința nu-mi șovăise decât la aflarea știrii de[spre] prăbușirea Rusiei, care putea să ne târască cu ea, clipe cu care nici o agonie nu se poate compara. Ne întrebam atunci numai: oare la anul fi-vom la Florica cu toți și cu bine? Acum nu ne mai îndoiam. morții din moldova Costache ne adusese, citită în Gazeta Bucureștilor, trista știre a morții lui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sigur și încet ca zăpada de primăvară la soare". În Moldova zăpada reacționează ca în tot restul țării, unde mai există încă practici etnoiatrice tot mai izolate. Am putea afirma că medicina populară (românească, inclusiv în Moldova) se află în agonie, este chiar muribundă, oricum pe cale de dispariție. Trebuie să remarcăm, totuși, două ipostaze. Prima ipostază este nu moartea etnoiatriei (autohtone), ci transformarea acestei practici într-o alta; este un folclor medical "modernizat", asortat cu laboratoarele medicinii culte și mai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Iași. Două treimi din populație fugi, rămânând 20-25 de mii de suflete; totuși erau mai multe sute de morți pe zi. Nu se mai vedea circulând o trăsură, și cel ce trecea pe acele străzi deșerte n-auzea decât gemetele agoniei, printre obloanele închise ale dughenelor și caselor. Era o adevărată ploaie de morți; oamenii stăteau ca muștele în stradă".2 În cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au fost adoptate primele măsuri sistematice de organizare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]