78,666 matches
-
iliescianismului e drum lung. Atât de lung încât, mi-e teamă, pe parcurs vor sucomba nu doar Iliescu, Meleșcanu și Constantinescu, ci țara însăși. Nu avem nici curajul, nici interesul și nici onoarea de a risca să mergem până-n pânzele albe. în cazul lui Iliescu și Meleșcanu e limpede de ce. La fel de limpede e, din păcate, și în cazul d-lui Constantinescu: el se va abține de la orice măsură fermă, pentru că dinții au început să-i clănțăne de spaima că vor apărea
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
i-ar fi cărțile și publicistica, se consideră, cu neagră jubilație, un marginalizat și o victimă a campaniilor denigratoare. Ludicul Dan C. spune că s-a amuzat cîndva făcînd o clasificare a criticilor literari după firile celor șapte pitici din Albă ca Zăpada a lui Disney, pe Alexandru George identificîndu-l cu Grumpy, Supărăciosul căruia nimeni, cu nimic, nu-i intră în voie (ne imaginăm ce savuroasă va fi expresia indignării distinsului eseist, critic, istoric literar, prozator și traducător la asemenea blasfemie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
de încăierări și tâlharii, de tot ceea ce înseamnă român de acțiune, al cărui farmec rezidă în temeritatea epica a locului comun. Originalitatea cu orice preț nu face parte din rețetă lui Adrian Grigore. I se preferă eficientă și autenticitatea relatării albe, previzibile, convenționale. Conacul lui Caraminu pare o quasi-butaforie. Și totuși credibilă, ca și limbajul concettist, aproape livresc, al slugarnicilor levantini ce nu pregeta să folosească formule ditirambice. Autorul nu evita recontextualizarea unor expresii și comparații verficate în timp. ("desișul că
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
--- Stimate domnule Adrian Popescu, din ce cauză credeți că pentru mulți creatori de frumos paradisul este o zonă interzisă, sau o mare pată albă pe harta cunoașterii? Ce reprezintă acesta pentru arta dvs.: un areal poetic (pretext) sau aspirația înaltă a unui credincios practicant? ... Paradisul poate fi o zonă pe care ne-o interzicem singuri, o ignorăm sau o negăm cu bună știință. Există
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
Constantin Țoiu Un hotel mic cu o copertină albă de cînepă din cartierul Westwood păstrînd o umbră zgîrcită în amiaza toridă a zilei californiene. Soare generos, lămîi, portocali pe rod; aer de sărbătoare perpetuă. Deși la televizor vedem că în nordul continentului iarna a și început. Umblau lejer, pantaloni
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
copaci e decolorat, stă parcă sub ape mîloase, iar acum se zvîntă încet, în umbră, plesnește ascuțit și emană mirosuri de început de lume. Departe, la capătul culoarului de verdeață grea, se vede tot mai bine ieșirea, pata de cer alb care se fixează pe retina Cezarei, îi luminează toată fața". Peisajul în cauză aparține unei bucăți intitulate Drum la insulă, veritabilă capodoperă a acestui limbaj artist, placat pe un mister delicat, al oscilației între tărîmuri. Vraja hipnotică a naturii unește
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
gustul luxului și, în general, al aparențelor (vezi pe Petru Dumitriu, alt cabotin român). A doua zi după tragicele evenimente din 13-15 iunie, Răzvan Th. l-a primit pe Moati la etajul IX al clădirii Televiziunii române, într-un veston alb impecabil, fercheș, cu zâmbetul pe buze, încântat că poate vorbi în franceză. Spusele lui, felul lui de a povesti cum au vrut să-l arunce pe fereastră, amenințările pe care le-a rostit împotriva "agresorilor", gesticulația lui, zâmbetul de autosatisfacție
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
pe cerul grisâtre nori subțiri galbeni și violeți. Ne-am agățat de o tînără servantă și am dus-o pînă acasă, lîngă căminul Spiru Haret, o bihoreancă de 26 de ani, chip subțire, ochi mari, flancuri late, spatele picant, picioare albe și nervoase". Reversul e, firește, monstruosul, imaginea bruegheliană copiată după natură fără economie de preciziuni naturaliste: "Un tip foarte interesant în biroul meu, un individ de cam 45-50 de ani, ruinat fizicește, cu o fizionomie mongoloidă și mic rest de
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
nu aparțină lumii interne a autorului, atent a-l fixa în pasta tabloului său vast, compus din nenumărate particule. Beția de nuanțe a realului e copleșitoare: "La Dalles muzică de cameră de Mozart: o biată femeie cu păr roșu, bluză albă și fustă mov, aplecată asupra pianului, cu mîini care ies mereu, inutile, din masa sonoră ca rădăcinile unui copac din pămînt. Un quintet, ușor lugubru, în felul Schubert. Splendidă tînără blondă cu o voce venind parcă din adîncul puternicului ei
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
halo de praf dansînd calm în jurul lor. O lumină venind de nu știu unde, răcoroasă, largă, absorbită de cîmp și copaci. În vecinătatea acestui loc pacific, cochete locuințe, printre care ale cîtorva familii de italieni, aduc în spațiu grăuntele de sare. Ziduri albe, sticlă, țigle albicioase". Iată și un portret, din tușe mitologice, al lui Ion Barbu: "Neptun sever răsărit dintre talazuri de cifre, craniu masiv acoperit cu alge parcă, ochii strălucind ca la vipere în păienjenișul stelar al formulelor și ecuațiilor axiomatice
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
ca o etichetă, multor publicații - volume, articole - recente. Ana Blandiana a rămas o conservatoare, întemeietoare și "paznică" a Memorialului Sighet (și acesta, de atîtea ori blamat!). A vorbit la Casa Românească în fața unui public de vîrstă matură (mulți, cu părul alb), foști deținuți politici, alese personalități ale (ceea ce se numea altădată) exilul românesc din Franța, cei care au militat pentru instaurarea libertății și a democrației în România. Printre aceștia însă, prea puțini tineri. Tinerii ce studiază sau se găsesc la Paris
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
mea pentru a contacta urgent triajul spitalului în scopul identificării adresei lui nea Tudor și așteptam nerăbdător să conversez cu acesta. Cam într-o oră, folosind o mașină cu care a sosit în trombă, secretara a venit acasă la mine, albă ca varul, neputând să articuleze nici un cuvânt... Îmi întinse telefonul mobil, tremurând ca varga. În zadar am încercat să aflu ceva de la ea deoarece nu făcea altceva decât să repete într-una să sun urgent la numărul aflat pe ecranul
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
Urziceni. Dar ce stau eu și mă mir... Urziceniul, față de atâtea orășele mai mici, avea pe vremuri o faimă a lui de muzicanți de forță, - vestiții lăutari nelipsiți la chefuri, nunți, ca și înmormântări, când legau de gâtul viorilor năframe albe. Orice urzicenean în vârstă nu poate să nu știe de familia Carabulea ori de tribul Olmazu (cu acordeonistul mai tânăr, Basacu, jucam biliard la nea Luca). Țigan să fure, să șterpelească, la Urziceni?... Ferit-a sfântul! Erau niște domni, curați
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
nici de cinema La nea Tomescu: nu mergea, probabil, cu înfățișarea acelui domn grav, mic, negricios, cu mustăcioară drăcească și ciupit de vărsat. Pe geamul pătrat al crâșmei, de odinioară, a lui Tomescu, scria cu litere de mână cu vopsea albă: DOI LEI BURTA DE VIN... Cât s-a întâmplat să călătoresc pe glob, nicăieri nu am întâlnit o asemenea măsură, pantagruelică. Eram prea mic, pe vremea aceea, pentru ca ochiul meu să înregistreze beții colosale, burți imense, umflate de vin... O
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
oficializarea rapidă și tăcerea, dacă nu cumva chiar complicitatea cu puterea. Sigur că sînt lucruri care trebuie discutate. Dar, din păcate, nimeni nu stă să privească fiecare situație izolat și să alcătuiască niște "dosare de existență", care să includă zile albe și negre. De fapt, în cazul acestor scriitori, și al unor întregi generații, intră în discuție o problemă cu adevărat importantă, privitoare la "paradigma" contemporană a literaturii române, sau, dacă vreți mai exact, la "canonul" contemporan care oglindește altfel întreaga
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
sînt plicul cu insecticide din pîntecul fecioarei de la morgă/ sînt lacrima de pe obrazul de pe pulpele și din pîntecul lacrimei pure/ sînt penisul lacrimei mele cînd plîng din senin de dorul donei juana/ sînt mielul negru ce suge la țîța oii albe sînt țîța oii albe supte de mielul negru/ sînt sămînța de pin mă însămînțez în pămînt cît mai adînc să renasc/ să înmuguresc și să cresc în pămînt/ sînt pămîntul de sub unghiile lui iisus sînt chiar unghiile lui pline cu
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
din pîntecul fecioarei de la morgă/ sînt lacrima de pe obrazul de pe pulpele și din pîntecul lacrimei pure/ sînt penisul lacrimei mele cînd plîng din senin de dorul donei juana/ sînt mielul negru ce suge la țîța oii albe sînt țîța oii albe supte de mielul negru/ sînt sămînța de pin mă însămînțez în pămînt cît mai adînc să renasc/ să înmuguresc și să cresc în pămînt/ sînt pămîntul de sub unghiile lui iisus sînt chiar unghiile lui pline cu pămîntul de pe marginea gropii
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
Indiferent de forma lui exterioară, afirmă Cristian Tudor Popescu, totalitarismul atacă direct fibra umanului. Omul totalitar, în forma sa paroxistică teroristul sinucigaș, trebuie să fie complet depersonalizat, dezumanizat, lipsit de instinctul familiei, al speciei, al vieții, un ins cu ochii albi și goi, fără amintiri și fără viitor, înger exterminator trimis de un Dumnezeu crud. Așa cum am bănuit, crimele din 11 septembrie nu sînt revendicate de nimeni, iar Osama bin Laden a făcut exact ceea ce era de așteptat, transformîndu-l pe Alah
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
partea "jupânului", habar neavând că suntem frați, vitregi, da' frați!... Să vă povestesc scena. Magnific, cu forța și umorul lui colosal, vorba aceea avea s-o arunce, prin șaizeci-șaptezeci, Fănuș Neagu, aflându-ne amândoi în redacția Gazetei literare. Pe ușa albă, frumos lucrată, a redacției din Ana Ipătescu, tocmai intra "cu mersul lui mărunt de curvă" - cum spunea H.L., răposatul, - Eugen Simion. La vederea lui, Fănuș, care avea ce avea cu el, strigase, nu cu răutate, ci pe tonul voios, hazliu
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
în onoarea vitejilor căzuți la Mărășești. În semiîntunericul naosului, în fața icoanelor somptuoase cu chipuri care privesc în interior, ornate cu pietre prețioase, înaltul cler fastuos și solemn - plin și el de podoabe: bărbi de profeți și plete lungi negre sau albe împletite în codiță la spate, sub tiara de catifea roșie sau violet. Regele timid, strălucitoarea Regină în lacrimi, Prințesele regale cu tinerețea lor luminoasă și gravă, femei în doliu sau în uniformă de infirmieră, costume negre, gulere scrobite, plastroanele impozante
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
de imagini de expoziție fotografică de artă; genul de lucruri pe care nu le-ai putea uita niciodată, dar pe care preferi să le privești în ramă, pentru că a le trăi este insuportabil. în această cheie pot fi vizualizate cearșafurile albe pe care personajul Vasile se temea să nu le murdărească atunci cînd își va tăia venele (11 și 32 de minute), inima bătrînului cu un rucsac soios lăsată "să zvicnească// înfiptă-ntre rafturi" cînd acesta părăsește un anticariat (Eu cu
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
banalizează în plus. Versurile sună artificial, nefiresc, iar pe post de tensiune descoperim un fel de dramatism adolescentin, în sensul rău (dacă există și unul bun) al cuvîntului ("învăț coborîrea în picaj, ca o pasăre cu penajul zdrențuit/ de întrebări albe"... - Timp ascuns sub aripi de înger; "te odihneai lîngă berregata sîngerîndă a toamnei/ pasăre țintind o spînzurătoare/ vinovat cu față de înger" - Pasăre țintind o spînzurătoare). Singurele poeme reușite sînt cele în care Florica Madritsch Marin își descoperă resursele de cinism
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
păgubos: "lumea stă răsturnată pe spate ca un gîndac și dă neputincioasă/ din picioare/ ne mai scuipăm din cînd în cînd cîte o amintire, încerecînd/ să ne eliberăm de ceea ce am fost/ ne mai smulgem cîte un fir de păr alb, crezînd/ că așa se înmulțesc firele negre" (Ceea ce am fost). Florica Madritsch Marin - Spaima este un cameleon, Editura Eminescu, Buurești, 2001.
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
ești/ în noi dornici de tine/ în jurul tău pasc cai veniți din dulcile tărîmuri/ din cerul cel mai de sus/ voi cînta ca pasărea/ imnuri închinate ție/ puterea ta dă-mi-o// să vină pruncii să sugă la oi/ laptele alb și hrănitor al lumii// sub ochii tăi spaima s-a stins" (Chip de pămînt ești). Toposul nul se umple mirabil de materia vieții, în confruntarea-i necurmată cu neființa, devenind antropomorf sau zoomorf aidoma unei zeități: Am un loc cu
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
în cheie extrem-orientală: "Printre roze/ o casă/ ca o stea strălucea/ ca o cană cu lapte/ lumina își revărsa// unde este?" (Printre roze). Ori această pictură a contrastelor, cu un grăunte de transcendență, comentată la modul umoral: "o casă foarte albă/ cu acoperiș foarte negru/ pe o pajiște foarte verde// imagine dintotdeauna/ știută/ aici și dincoace și dincolo// în față ni se năpustește/ îmi zgîrie ochii/ strig de plăcere" (Plăcerea). Ca și echivalarea, precum sub condeiul senzual-avîntat al unui Rabindranath Tagore
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]