25,860 matches
-
meu și m-am luat la trântă cu cineva nevăzut, neștiut și necunoscut, fără să întrezăresc vreun capăt. Mulțămesc și nu bănuiți, dar mi-a venit rândul să torn în coș. Bădie Sevaciuc, mai cântă-ne, omule, câte ceva de inimă albastră, că le zici frumos, ca toți rusnecii dumitale de la Lascăuți, ca să ne treacă timpul mai ușor. Eu nu rusnac! Eu rumun de etnie ocraniană. Da, mult place la mine să chent și să vorbește rumanește, nu ca alte care, chent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i bată de norocoși!... că s-au potrivit ca doi porumbei... Eu cred că ăștia mai fac dragoste și la nunta lor de aur. Să știi că mi-a plăcut de Vasile când ți-a mulțumit pentru flaconul cu pastile albastre: Mai bine îmi aduceai o macara, zicea, sau de nu, una nouă... Șugubăț Vasile al nostru!... Îi arde de glume! Și, ca să revenim la idee, eu am cutreierat întreaga țară cu șantierele mele și m-am ales până la urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
persoană și cu Bibescu împreună aveți ceva interese obscure? Că așa s-ar părea la prima vedere... Nu! Dar cel puțin eu îl suspectez pe neamț că nutrește gânduri fascisto-revanșarde și ideea superomului arian cu plete blonde și cu priviri albastre. Iar eu mai pot adăuga amănuntul că cineva ar fi citit în caietul confiscat cum că Müller și-a arogat calitatea de tribun al nemților și le spune direct că Germania se va putea unifica numai prin oțel și sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu pricina și a constatat că el conținea medalionul de logodnă oferit prietenei sale odată cu mica poză din casetă. Acesta era împachetat într-o hârtie imaculată cât foița de țigară pe care scria un singur cuvânt: ADIO! Ridicându-și privirea albastră a constatat că, în loc de șnur, torentul bazinului era acționat de un lanț de inox. Fără să stea prea mult pe gânduri, Georgică și l-a înfășurat în jurul gâtului și s-a slobozit cu toată greutatea trupului în lanțul ucigaș. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unui nepoțel de-al ei, aveam s-o tratez cu refuz de artist jignit în amorul propriu, motiv pentru care, după ce mi-a spus cine sunt "un mucos de țambalagiu" a aruncat anatema: "O să mai treacă multă apă pe Dunărea albastră, până când vei avea dreptul să-ți lipești pe ușă, cu onoare, ceva în genul "vechi specialist în zugrăveli"". Așa a și fost: pe ușa multelor apartamente în care am locuit n-am îndrăznit niciodată să scriu nimic. Tot mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nicio urmă de îndoială. Mi se perindau prin fața ochilor deși Nineta lucra cu fereală regi și regine, valeți, săbii, magicieni... Uha: "Îndrăgostiți!" Arunc iar privirea. Prăpădul lumii: două doamne goale-pușcă și un domn cu aripi, care plutește călărind un norișor albastru, precum un sfânt, dar numai sfânt nu cred că era, pentru că doamnele la care se uita semănau leit cu dezbrăcatele din revista secretă a lui Geo, cea pe care o frunzăream prin parc... Ah, ah, ah!: legătură sentimentală, dragoste, magnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și Dubai a devenit, între timp, un paradis fiscal. Evident că ideea m-a atras, motiv pentru care l-am și întrebat: "Cât de aproape și pentru câte nopți?" Insul, despre care se zice că ar avea și ceva sânge albastru de șeic, s-a prins că i-am aruncat vitriol pe moacă și m-a onorat cu tăcerea. Dar nici nu și-a mai manifestat marea admirație pentru pânzele mele; cel puțin până acum. În situația în care lucrările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sânge, Zâmbind părăsit de viață Și totuși pentru noi viață respiră, Felul în carte stelele cad una peste una Se trag la vale, curg într-un șirag, Diafan se învârt în mișcări diafane, amare, Iar luna zâmbește albă pe cerul albastru-ntunecat Și transmite o bucurie de foarte mult măcar. Izvorul se plimbă, curge lin, intim, infinit la vale, Toate acestea au fost ale mele, Pe toate le-am simțit, Dar acum cunosc această lume, o-nțeleg. Iar stelele mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de platină. Care a venit și a preschimbat luna în argint și focul în aur. Încât făcliile ce au ajuns până la ea s-au metamorfozat într-o cale spiralată de aur. Și la castelul scos din cleștarul apelor adânce și albastre ale mării locuia o preafrumoasă prințesă. Pe această prințesă o văzu în vis un prinț, tânăr și frumos ca și ea. Cei doi se potriveau de minune, și prințul pe loc se îndrăgosti de ea. Porni la drum să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din sângele-mi beat. Îmbătate îs colțurile neîntinate, deci curtea în care vântul bate. Luminițe se apără neîncetat. Nectarul încolăcindu-se, ori nectarul ce se încolăcește este chiar dulcele nectar prin care gâzele zboară. Cumințile bâzâiri prin crângul de flori, albastrele ce sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se pe luciul cerului, reflectându-se în stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
era ușa. La unu noaptea. Luă halatul pe el și deschise ușa. Avea părul blond, lucios, cu reflexe arămii, ondulat rebel, dând numai impresia începutului unor bucle. Fața fină avea pielea albă. Buzele subțiri luceau. Avea buzele roșii iar ochii albaștri și nasul curbat făceau figura ei armonioasă, frumoasă. Am văzut lumina aprinsă..., începu. Ne-am cunoscut ieri noapte... Își aminti. O cunoștiință comună i-o prezentase la club. I se părea lui că o cunoaște. O remarcase după ținuta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ea își întoarse privirea înspăimântată spre el. Era Amanda. Prea iute, prea brusc, prea disperat gestul, ea-i dădu în lături gulerul și rămase cu un strigăt în gât. -Nu, nu! Sst! Nu-ți fac nimic..., spuse Doru. Ochii lui albaștri sticleau în noapte, pe fața încadrată de un păr ca de smoală. A! suspină Amanda, apucându-1 de gât cu brațele. E O.K.... Vrei să vii la mine? Se înțeleseseră din priviri. Ceva lui nu-i mirosea a bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să vină spre mine. Aș fi mers oricum spre el, căci nu se poate aștepta. Nu am timp. Peste cinci minute va fi miezul nopții. Cu o clipă înainte, dacă am fi avut și el și eu ochii negri sau albaștri, am fi fost inocenți. Ne-am fi alăturat celor fericiți și puri și am fi cântat viața, dându-ne mâna. Și am fi fost selectați pentru a fi intermediari între cele două lumi. De am fi fost acei copii inocenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
glasul tot mai stins al roților, dar cu imaginea tot mai vie a fetei. Întorcându-se spre mașina prietenului său cu care venise, o vedea ca într-o oglindă cu părul castaniu revărsându-se pe umeri, cu ochii de culoare albastră ca a cerului de primăvară, cu buzele-i cărnoase și cu o seninătate ce-i lumina întregu-i chip. Hai, Matei, ce mergi așa de îngândurat, îl îndemnă prietenul. Cum de n-am mai văzut-o până azi? — Pe cine să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
programat printre ultimele. A așteptat că nu avea ce face. când a fost strigat în sala de judecată s-a prezentat, a depus și jurământul și avocatul apărării s-a îndreptat spre el să-i pună întrebări. Doi ochi frumoși, albaștri, îl priveau mirați sporind aceeași mirare în privirea lui. —Cecilia! i-a șoptit, copleșit de o profundă emoție. — Băiatul din parc de astă-toamnă!? A exclamat Cecilia, această întâlnire neașteptată inundându-i chipul de lumină și făcând-o să râdă ușor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
băiatul? Aiuritul de astă-toamnă, din parc, se grăbește să răspundă Elena. Trebuie să te faci frumoasă. Eu am să te ajut. Îi aduce un costumaș de vară dintr-un material subțire de culoare albă și o rochiță dintr-o mătase albastră, vaporoasă. —Care îți place mai mult? o întreabă soră-sa. — Cred că îmbrac costumașul că e mai decent. —Eu zic să îmbraci rochița că e mai sexi, nu mamă? Îi cere și părerea Silviei. Care îi place ei, e de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cred că îmbrac costumașul că e mai decent. —Eu zic să îmbraci rochița că e mai sexi, nu mamă? Îi cere și părerea Silviei. Care îi place ei, e de părere Silvia. —Ceci, rochița te aranjează mai bine că e albastră ca și ochii tăi. Îl vei da gata. Sunt sigură. Spune-i, mamă, să mă lase cu prostiile ei. Nu vezi că se bucură mai mult decât tine. —Dă-ți cu puțin ruj din tubul acela de la Avon că este
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
logodnă pe care i-l cumpărase din Boston. Mai tot timpul liber ce-l avusese la dispoziție în America, umblase după un asemenea inel pe la diferite magazine de bijuterii. Era un inel de aur cu o piatră de safir natural, albastră ca ochii Ceciliei (de aceea îl și cumpărase) încadrată de jur împrejur cu bobițe fine de diamant într-o lucrătură de filigran, cunoscându-i gesturile. Îl costase o groază de dolari, dar s-a bucurat că i-l putea oferi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în mijlocul naturii? Ce romantici! — Spune tu, Gelule, cât de mult se iubesc ei! își exprimă bucuria Leontina. În mijlocul naturii. Doamne! Doamne! Cred că a fost încântător momentul. —Vă închipuiți: albul imaculat care ne înconjura, brazii zvelți încărcați de zăpadă, cerul albastru ca ochii Ceciliei și ca piatra inelului de logodnă, liniștea deplină, toate acestea te făceau să te simți mai bun, mai iubitor, mai îndrăgostit. —Ce-a zis Cecilia? —A fost și ea surprinsă de cererea mea și eu îngrijorat că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ne pregătim de nuntă. Nu așa am hotărât? Vara aceasta ne căsătorim. Dacă ies pe brânci? râdea Natalia, nepierzându-și simțul umorului. — Pe brânci ne căsătorim, râd amândoi îmbrățișându-se. Stând cu capul pe pieptul lui Aurel, îi observă tricoul albastru care ei nu-i plăcea. îi venea să-i spune de ce a îmbrăcat o asemenea urâtanie, dar gândindu-se la vis se abține, scoțând în evidență un fapt pozitiv. Ce frumos îți stă cum te-ai tuns, îl mângâie pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îmi ești atât de drag! — Precum Eminescu Veronicăi Micle? -și mai mult fiindcă... N-o mai lasă să continue pecetluindu-i gura cu un sărut îndelungat după care îi recită versuri, adaptându-le la situația lor: ”Frumoasa mea cu ochi albaștri/ Ca două mistice safire!” Se întrec în a recita versuri din Eminescu, Topârceanu, Nichita Stănescu, Ion Minulescu. 235 —“Îmi învățam cuvintele să iubească,/ Le arătam inima mea,/ Și nu mă lăsam până când silabele lor/ Nu începeau să bată (...)”, recită Cecilia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
A rămas uimit și plăcut impresionat văzând-o atât de frumoasă. S-a limitat doar să-i sărute mâna, restul alintărilor rezervându-le după cununia religioasă. Nu s-a stăpânit însă să-i spună: — Ești fermecătoare, frumoasa mea cu ochi albaștri ca două mistice safire. Și tu ești atât de distins, romanticul meu chirurg. În sunetele muzicii au fost serviți toți cu prăjituri, cozonac, băuturi, au încins o horă cu multe urale după care s-au îndreptat spre primărie pentru cununia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o trezească. După o vreme, ea a început să se miște și să caște ca un copil frânt de somn. S-a ridicat și i-a pecetluit căscatul cu cea mai dulce sărutare determinând-o să deschidă mari ochii ei albaștri, atât de limpezi, odihniți și frumoși. —Mireasa mea pură! —Băiatul meu romantic. —Soția mea dulce. —Soțul meu acru. —Ce-ai zis? o dă jos de pe pieptul lui și-o imobilizează ținându-i brațele strâns. —Soțul meu acrișor. Mai spune o dată
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să spui așa ceva, iubito! — Poate nici nu mă mai iubești ca la început, când mă vezi cum arăt. — Cum crezi că arăți? — Bineînțeles că sunt mai urâtă cu burtoiul acesta, cu mersul greoi, cu.... —Balonaș scump și drag, ochii tăi albaștri sunt mai frumoși, că sunt mai blânzi, pe față nu ți-au ieșit pistrui cum te temeai, buzele îți sunt la fel de catifelate, senzuale. —Șmecherașule, îl strânge de nas Cecilia ca să înceteze cu flatările. —Mă doare. Încetează! Ascultă-mă mai departe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]