17,219 matches
-
zvon de motor... De motor ușor... „Asta-i ceea ce așteptam, Petrache. Dă semnalul și hai să ne deplasăm spre cărarea patrulei” - a vorbit Toader bucuros... Nu a durat multă vreme și au apărut patru puncte cenușii pe albul omătului. Nu alergau cu viteză mare... În clipa următoare, a apărut și Păpădie. „Ai reușit să faci ce trebuie?” - l-a Întrebat Toader. „Sper să fie de leac descântecul meu” - a glumit el. Aveam Încredere În priceperea lui Păpădie... „Sigur le-a pregătit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ai reușit să faci ce trebuie?” - l-a Întrebat Toader. „Sper să fie de leac descântecul meu” - a glumit el. Aveam Încredere În priceperea lui Păpădie... „Sigur le-a pregătit el <rusnaciloră, o primire de zile mari” - gândeam eu. Am alergat spre cărarea patrulelor, unde ne aștepta Undiță cu ai lui, și apoi spre stânga, tot În pas alergător... ― Drept sî vă spun - a Întărit tata Toader spusa lui Petrică - atuncea În capul nostru iara un sângur gând: sî li venim
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne aștepta Undiță cu ai lui, și apoi spre stânga, tot În pas alergător... ― Drept sî vă spun - a Întărit tata Toader spusa lui Petrică - atuncea În capul nostru iara un sângur gând: sî li venim rușilor di hac. ― În timp ce alergam, un trăsnet ca În mijlocul verii ne-a făcut să ne culcăm la pământ instinctiv. Două dintre mașini, aruncate de explozie pe marginea șoselei, ardeau. Una era răsturnată. În preajma locului, urlete de tot felul și vânzoleală a celor răniți. Cei care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răsturnată. În preajma locului, urlete de tot felul și vânzoleală a celor răniți. Cei care probabil au scăpat neatinși, au deschis focul cu automatele... Trăgeau la Întâmplare. Nu aveau cum să ne vadă. Le trebuia curaj să iasă de pe șosea... Noi alergam, pentru a ne depărta de locul unde puteau veni Întăriri care să ia terenul la scotocit. Când am considerat că suntem destul de departe de pericol, ne-am oprit, să ne tragem sufletul și să luăm În gură măcar un pesmet
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreo două sute de pași până la intrarea pe făgașul gârlei, când tot dinspre soare a apărut un alt avion. Acesta Însă era de vânătoare... Asta Însemna că ne „mirosise” observatorul de pe avionul de recunoaștere și ne-a dat În „grija” vânătorului... Alergam spre râpa Mântuirii noastre... Vânătorul cred că ne luase deja În colimator!... Mai aveam zece pași până În crăpătura râpei, când un picaj nebun al avionului, Însoțit de o rafală prelungă de mitralieră, ne-a forțat să ne facem una cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu mi am permis să-l Întreb nimic pe căpitan. Am scos doar foaia de cort și l-am Înfășurat În ea. Le am dat câte o Înghițitură de rom. Păpădie mi-a lăsat pe rus În primire și a alergat să-i aducă pe toți ai noștri și pe cei doi ruși rămași În grija lui Undiță. ― I-au găsit! Ce bine-mi pare! - s-a bucurat Despina. ― Din câte aud eu, numele lui Păpădie apare În mijlocul celor mai delicate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acestuia. Pierduse mult sânge și era inconștient. Am vrut să știu cum Îl cheamă, dar nu am găsit nici un document asupra lui. Era Îmbrăcat În combinezon alb de camuflaj, semn că ar fi putut face parte din rândul cercetașilor. Am alergat Îndată la profesor și i-am prezentat situația. ― Vai, vai, vai! - s-a jelit Elena, ca și cum ar fi fost de față la Întâmplare. ― „Nicule, du-l imediat În sala de operație și pregătește-te pentru a mă ajuta, poate Îl
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
târg. Pe scaunul improvizat dintr-o scândură, acoperită cu un țol, ședeau doi țărani; unul cu plete sure, iar celălalt mult mai tânăr. În față, de-a dreptul pe fânul de pe pomostină, se afla cel pe post de vizitiu. Calul alerga Într-un trap monoton, sforăind din când În când. Înaintea lor se legăna coviltirul unei căruțe de șetrari, purtată de doi cai focoși... Cum au ajuns la Hanul Trei Sarmale, căruța șetrarilor a cotit-o pe un drumeag la dreapta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai frumoși, fără să-i fi cerut acest lucru. Parcă mi-a ghicit intențiile.” - gândea profesorul despre nenea Mitru... Când au ajuns la poarta casei sale, a coborât. ― Un bob zăbavă, fraților. Mă Întorc Îndată - i-a rugat profesorul. A alergat În casă. ― Lia, am o mare rugăminte la tine. Îmbracă-te și hai cu mine. La poartă ne așteaptă o birjă. ― Dar ce s-a Întâmplat? E noapte... Unde mergem? ― Ai să vezi. Te aștept, scumpo. Despina, care a auzit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acolo unde mergem... Tot ce se poate. Dar Grădina lui Pester sigur a fost. Când se aflau bine așezați pe pernele birjei, Nicu a poruncit: ― La Breazu, jupâne! ― La Breazu mergem, domnule profesor - a răspuns birjarul amuzat. Cei doi cai alergau cu pas ușor pe calea Copoului. Profesorul, ținând-o pe Lia de mână, vorbea despre locurile pe unde treceau: ― Pe aici, pe vremuri se afla Bariera Copou. Colo, pe Sărărie, se găsea chiristegia, loc de unde puteai să cumperi tot ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apoi În capătul de sus al Sărăriei. ― Dorința clientului e poruncă pentru mine. Hai, Surule tată!... Calul depăna calea călcând cu eleganță. Birjarul Îl lăuda din când În când: ― Așa, băiatul tatii. Să arătăm dragilor noștri clienți că știm să alergăm de mai mare dragul... Când luna urcase câteva prăjini pe cer și Îi privea cu față argintie, Maria și Gruia se aflau deja la poarta casei. După ce au achitat costul călătoriei, s-au grăbit să intre În casă, să vadă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fulgerându-l cu privirea prin lentilele ochelarilor săi albăstrii. Celălalt râse din nou, dar parcă cu mai puțină poftă, și se apucă să scrie grăbit în fișele lui de inventar. Pentru Virgil iarna vitregă era legată de alte griji. El alergă în stânga și-n dreapta prin nămeți și prin viscol, ca să aranjeze cu botezul copilului. În cele din urmă, evenimentul avu loc într-o zi de marți, cu zăpezi acoperind pe jumătate ferestrele casei, la lumina lămpii și a lumânărilor, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ajungă!... În afară de faptul că, așa taciturn cum era, emitea periodic astfel de idei, vrednice să intre în folclorul studențesc, Mircea Cartojan era un tip chibzuit și cumpănit, cu simțul sacrificiului individual pe altarul învățământului matematic, care nu numai că nu alerga, precum amicul Dobrescu, după fete, dar avea și o filozofie un pic misogină în această privință. A, obișnuia el să spună, când venea vorba despre colegele lor din facultate, ce-mi tot împuiați mie capul cu fetele?... Or fi ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un copil dolofan și foarte gălăgios, în timp ce Ștefănel, destul de răsărit acum și pe deasupra semănând leit cu tatăl său, mai puțin faptul că el nu era surd, o zbughi ca din pușcă pe poarta casei și începu să urle și să alerge prin curte ca un sălbatic, fugărind găinile pașnice și stârnind o hărmălaie cumplită, până în clipa când vecinul Caloianu, venit și el să dea o mână de ajutor la descărcarea lucrurilor din mașină, îl amenință pe bulgărește cu o sfântă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în picioare ca un automat și începe să tragă pe el hainele risipite în dezordine. "Vineri ! Dora a fost operată miercurii 11 noiembrie, sunt peste patruzeci și opt de ore de atunci ! Ce se întâmplă cu mine ? Unde sunt ? Să alerg repede la ea !" Bagă repede în buzunarul bluzonului ceea ce crede a fi batista lui căzută pe jos, umedă și mototolită. Coboară în grabă o scară în spirală pe care nu își amintește să o fi urcat. Se oprește la recepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
adâncimile lui. Transpirația lui Victor devine rece când prin minte îi trece gândul nechemat : "La fel cu ochii necunoscutei..." Reușește, în fine, să murmure o întrebare banală : Cum te simți ? Foarte bine, nu mă doare nimic. Mi-e numai foame. Alerg... Ce să-ți aduc ? Nimic, mai stai cu mine, te rog. Masa de seară se apropie și ei știu ce am voie să mănânc. Dacă o să mă ajuți tu, o să mănânc cu plăcere. Abia spre prânz mi-au oprit alimentația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și să căptușim viitorul nostru bârlog. Minodora se juca cu Vasili printre copaci și ierburi, fără să își dea seama, dragii de ei, cât de util avea să devină jocul lor. Își alegeau o plantă din "Farmacia plantelor", după care alergau să o găsească și să o culeagă. Spre seară culeseseră două mănunchiuri de sunătoare și unul de coada șoricelului. În afară de asta au mai cules zmeură și niște ciuperci pe care Ulitia le-a identificat deîndată ca fiind mânătărci foarte gustoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
două buchete de vâsc cu bobițe ca de ceară și, culmea norocului, cu un iepure înghețat bocnă care căzuse pradă unei capcane puse de Vasili pe malul iazului. În după amiaza aceleiași zile am auzit clinchete de zurgălăi și am alergat în întâmpinarea lui Axel. Dar nu, nu era el ci un mujic din Gherasimovka care ne aducea foarte puțin din proviziile de care mai aveam nevoie ca să supraviețuim până în primăvară. Ne-am bucurat totuși pentru un săculeț cu linte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
O persoană în plus la această întâlnire și încă nu una oarecare, ci medicul spitalului, ar da de gândit superiorilor noștri care au urechi peste tot." În ziua aceea au ridicat-o pe Minodora. A plecat veselă, încrezătoare, semeață. Am alergat după mașină făcând semne disperate la care ea mi-a răspuns cu un zâmbet larg și cu un gest de tandrețe și încurajare. Avea încă încredere în oameni. Nu știa, era prea tânără ca să știe, că printre oameni sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
surprinde repetând în minte angajamentul luat împreună cu Dora cu ani în urmă și pe care Alindora i-l reamintise pentru a nu îl lăsa să fie copleșit de durere atunci, după ce primise scrisoarea de la acel Ciprian. După telefonul cu Dorina, alergase la spital cu scrisoarea în mâinile tremurânde. Cu o convingătoare voce blândă, Alindora a repetat cuvintele Dorei de atunci, din spital, adăugând doar câteva cuvinte: "A plecat fără să sufere, fără să fie victima vreunei înverșunări terapeutice. A plecat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scump lipsa de inspirație... I-adevărat, mama! Dar nimeni nu se aștepta la o asemenea surpriză-bombă! Să-i fi văzut pe barosanii de la CC, de la minister și de la KGB ce fețe-fețe mai făceau de parcă fură cuprinși de o adevărată panică. Alergau de colo-colo fără niciun rost și dând indicații contradictorii, dar noi ne-am văzut de-ale noastre și chiar am aflat multe lucruri interesante, fără să ne pese de prapaganda lor. Taci, Vovenka-mamă! Că ne mai aude careva! Ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
plecat cu toții. S-au pustiit și școlile!.. Dar și casele de vacanță ce fuseseră construite cu ceva timp în urmă... Spurcata Dobarilor mi-a nenorocit feciorul! Clevetea Ilaria în neștire... În timp ce la casa Dobarilor, un băiețel de vreo doi-trei anișori aleargă cu șurubelul gol prin curte și întreabă la nesfârșit: Mama! Dar teatea al meu când vine acas' la mine? Când vor înflori cireșii, dragul mamei Vasilaș, răspundea Măriuța-mama ce scotea la iveală câte o lacrimă amară în coada ochilor căprui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
existenței mă aflu și-mi răspund mereu la fel: "Ființarea mea rătăcește în zona critică a reinventării, a descoperirii acelui nou moment zero al supraviețuirii decente, ai uitat?" Dar eram pregătită pentru singurătate?... Oare nu fug de singurătatea în doi alergând după o utopică lipsă de dependență față de alții, de un altul? E ca și cum aș pretinde că există drumeț fără drum și călător fără cale, nu? Știu asta, dar e un risc asumat. Nu spuneai tu că nu doar a te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Micul depravat e un fel de sinonim pentru Micul prinț, altfel era lipsită de noimă toată atenția aceasta specială de care mă bucuram. Până și cârjiștii de pe casa scării blocului meu își făceau timp să spună, după ce treceam pe lângă ei, alergând, ceva în genul "of, iată generația de mâine", dar, sincer să fiu, numai într-o singură situație, când oftatul a fost slobozit de un cârjist țâfnos pentru că tocmai îi făcusem lipeala pudelului său de apartament, aflat în călduri, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe lume, s-a întristat brusc și, ținând lacrima în cumpănă, mi-a spus ca unui prieten foarte drag: Nimeni nu s-a mărturisit mai bine decât Ucu..." Am văzut-o apoi întorcându-se și mi s-a părut că aleargă cu pașii unui om care are o mare durere în suflet. A doua zi trebuia să merg negreșit la Ucu. Urma să-i spun că Valy nu l-a uitat și că, la urma-urmei, un fleac de ploaie de gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]