6,823 matches
-
posibilă utilizarea ei în tratamentul balnear cu apă și nămol Ă Nuntasi-Tuzla). Insulele Bisericuța și Popina, cetățile Istria de pe malul lacului Sinoe și cetatea Heracleea ĂEnisala) sunt valorificate turistic. ROȘU - cel mai tipic lac de baraj natural prin surpare și alunecare. Situat în Carpații Orientali, lacul s-a format prin bararea văii Bicazului de o alunecare de pe pantele muntelui Ghilcoș în anul 1837. În Lacul Roșu, cantonat la 980 m altitudine în Masivul Hășmaș, se varsă mai mulți afluenți: dinspre N-
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
Popina, cetățile Istria de pe malul lacului Sinoe și cetatea Heracleea ĂEnisala) sunt valorificate turistic. ROȘU - cel mai tipic lac de baraj natural prin surpare și alunecare. Situat în Carpații Orientali, lacul s-a format prin bararea văii Bicazului de o alunecare de pe pantele muntelui Ghilcoș în anul 1837. În Lacul Roșu, cantonat la 980 m altitudine în Masivul Hășmaș, se varsă mai mulți afluenți: dinspre N-V pârâul Suhard, iar dinspre S pârâul Oii cu afluenții Licașul și Pârâul Roșu, toți
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
IZVOARE Izvoare termale a căror temperatură se situiază MEZOTERMALE între 37 și 42 0C. JURASIC A doua perioadă a Mezozoicului. Ădupă numele Munților Jura ce separă Franța de Elveția). LAC DE BARAJ Lac format prin bararea unei văi de o alunecare NATURAL de teren. LAC DE BARAJ Cuvetă lacustră formată prin bararea unei văi VULCANIC de către lava răcită și consolidată. LAC GLACIAR Suprafață lacustră ce a luat naștere în scobiturile ghețarilor de odinioară sau în spatele unui prag de morene. LAC TECTONIC
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
iluminatoare, Însuflețitoare, fertilizatoare, transformatoare, respectiv vindecătoare”. Arhetipal fulgerul „semnifică o modificare de stare bruscă, neașteptată și copleșitoare Jung)”. Rulandus, În Lexicon Alchemiae, merge mai departe cu interpretarea. El ar reprezenta acum acea “mentis sive animi lapsus in alteram mundum”, adică alunecarea spiritului sau sufletului În cealaltă lume”. Iată cum Luceafărul vindecător, eliberator emerge În lumea cealaltă, care este lumea Cătălinei cu scopul de a o elibera și de a o vindeca de impuritățile mundane. Jacob Bohme credea că În „spiritul fulgerului
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
vitalitatea organismului. - Procedee de automasaj -Alunecările ușoare și ritmice sau netezirea Aceste mișcări pot fi asemănătoare cu acțiunea de mângâiere a pielii, care se execută alternativ sau concomitent cu ambele palme, cu degetele întinse și apropiate sau ușor depărtate. Sensul alunecărilor este determinat de circulația superficială sau de întoarcerea sângelui din vene și capilare. Pe membrele superioare sau inferioare alunecările se îndreaptă de la extremități spre rădăcina lor, pe trunchi urmează sensul circulației spre inimă iar pe gât se îndreaptă de la cap
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
mângâiere a pielii, care se execută alternativ sau concomitent cu ambele palme, cu degetele întinse și apropiate sau ușor depărtate. Sensul alunecărilor este determinat de circulația superficială sau de întoarcerea sângelui din vene și capilare. Pe membrele superioare sau inferioare alunecările se îndreaptă de la extremități spre rădăcina lor, pe trunchi urmează sensul circulației spre inimă iar pe gât se îndreaptă de la cap spre omoplați și umeri. Principalul și cel mai important efect al alunecărilor este activarea circulației sângelui din venele și
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
și capilare. Pe membrele superioare sau inferioare alunecările se îndreaptă de la extremități spre rădăcina lor, pe trunchi urmează sensul circulației spre inimă iar pe gât se îndreaptă de la cap spre omoplați și umeri. Principalul și cel mai important efect al alunecărilor este activarea circulației sângelui din venele și capilarele superficiale, accelerarea scurgerii limfei în spațiile intercelulare și pe căile limfatice. Alunecările ample și ușoare executate ritmic sau însoțite de vibrații pot să diminueze iritabilitatea unor persoane sensibile și să scadă durerea
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
spre inimă iar pe gât se îndreaptă de la cap spre omoplați și umeri. Principalul și cel mai important efect al alunecărilor este activarea circulației sângelui din venele și capilarele superficiale, accelerarea scurgerii limfei în spațiile intercelulare și pe căile limfatice. Alunecările ample și ușoare executate ritmic sau însoțite de vibrații pot să diminueze iritabilitatea unor persoane sensibile și să scadă durerea sau contracția musculară a regiunii sau a segmentului masat. Aplicându-se netezirea înaintea altor manevre mai puternice se obține o
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
un acut simț al tragicului mereu proiectat în orizont cosmic" (Dan Mănucă). Poemele sale datorează foarte mult expresionismului, exploatând teme și motive specifice semne, (pre)vestiri, profeții, explozii ontologice într-o cromatică adesea violentă. Eul liric are, în general, conștiința alunecării ființei înspre un gol ce atrage magnetic (Bușteanul) și tentația asumării unui ton întunecat profetic: Ne-a ajuns toamna,/ suntem reci, suntem schelete funebre/ și suntem goi,/ va veni și iarna,/ și ne va ucide gheața" ( Cred). Suferința uriașă de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
toate textele ce decupează, uneori sincopat, frânturi ale căutării (inclusiv al unui sine aproape pierdut, risipit în cioburile unor oglinzi sparte sau ascuns în spatele unor ochelari fumurii -metafore ale deghizării, ale iluzoriului și deformării) bate un frison al zădărniciei, al alunecării cu o lentoare agonică spre neant, spre Mulțimea vidă. Spectaculos este însă modul în care (și prin poezie) se poate încerca, până la final, separarea identității de alteritate paradigmă a universului însuși, în care există doar "trupuri și fețe ce seamănă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un sensibil, complex tratat thanatologic de o profunzime cum greu se întâlnește în lirica actuală: floarea de amarylis, Pasărea-Moarte, capul "ca o meduză roșie" al lui Hipolit, Regina-Păianjen, măselarița, mătrăguna și mătasea broaștei, Vârcolacul anonim etc. tematizează aceeași obsesie a alunecării lente în vidul existențial. Nu puține dintre texte meditează pe mai vechiul raport Eros-Thanatos. Dragostea întunecată, care dă naștere și paradoxal ucide, este invocată câteodată, ca un etern Ianus bifrons ("O, dragoste,/ zeu cu două fețe,/ una mușcând-o pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuvintele adunate/ în rânduri solemne/ când de nicăieri nu va răsuna/ focul de armă/ ce fior metafizic ar putea să se nască/ dintr-o înșiruire cuviincioasă de vorbe// nici calde nici reci Revenind la modalitățile prin care poetul se opune alunecării nedorite înspre abis ("Absorbis/ zeul cel trist și însingurat/ mă trage în adâncuri"), să observăm că iubirea îi apare drept cea mai vizibilă dintre toate "săgețile de lumină/ înveninate de muzica mută a substanței". În special majoritatea poemelor din O
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
săptămâni/ de viață continuă/ cu inima pe sfoara suferinței/ suspendată într-un balans nestăpânit//...// rup/ cu lopata inimii/ din zidul cazematei/ sap în tranșeele clepsidrei// un drum către tine/ Beatrice/ îndrumătoarea prin labirint". Clipa transformată în mistică, religiozitatea clipei smulse alunecării spre moarte, accidentalul transformat în transcendental, iată, până la urmă, însuși sensul vieții în care crede, obstinat, poetul, și cu care își învestește, lucid, și discursul liric, infuzat constant cu sintagme de gen, menite a așeza totul sub semnul sacralității. Ostentația
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Lucianograma tipică mai târzie a poetului ("Lucian Vasiliu/ este inventatorul/ unei monadologii desuete/ așadar,/ bun de răstignit/ pe un perete// el e un fel/ de/ n-ar mai fi-/ când bezmetic/ și când gri") se articulează pe același principiu al alunecării perpetue nu atât între "orgoliu și umilință", între sens și nonsens, cât între haos și ordine, între ființă și neființă. În spațiul dintre ele, instanța auctorială poate textualiza în voie "mesajul ultimității" (Vladimir Jankélévitch). Din fericire însă, în cursul acestui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Am iubit! Și cunosc gustul dragostei fără măsură./ Ascultați că vă grăește amorul prin a mea gură") nu le era străină o atitudine ce presupunea, după cum a observat G. Călinescu încă din Poezia realelor, "continua raportare a empiricului la metafizic", "alunecarea continuă și savantă între mistic și profan". Conjugarea în diferite proporții a celor două coordonate avea ca rezultat o paletă variată de trăiri și atitudini: și dorința nerușinată, "pohta" de carne, adică sexualitatea frustă, și metafizica erosului, spiritualizarea nevoii de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tradiția franceză, adulterul nu strică decât rareori căsătoria; de regulă, soțul înșelat își accepta problemă cu stoicism. El își poartă fără dramă faimoasele coarne. Gelozia amoroasă a fost întotdeauna considerată în Franța un defect. Adulterul feminin, calificat de regulă drept "alunecare regresiva", nu are pentru femeia pariziana aceeași conotație. Adulterul se integrează în viață Parizienei că o experiență organică, care deschide perspective noi și nu comportă remușcări. Psihologia Parizienei se aseamănă cu cea a soțului, care nu are complexul infidelității, ci
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care, potrivit lui Sergio Pautasso, în anii douăzeci, treizeci, patruzeci a construit poezia, iar în deceniile patru și cinci a început să contureze proiecte de poetica.251 Atunci cand sicilianul afirmă în discursurile postbelice necesitatea angajării sociale a artei condeiului, cănd remarcă alunecarea monologului spre dialog, spre o compoziție dramatică, teatrală, orientată spre receptor, el contura, de fapt, un tablou general al tendințelor principale din poezia italiană a momentului, în care propria creație se integra, tehnic și conceptual, numai parțial.252 Într-adevăr
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în cel de-al doilea. Imagini precum apă apune (Oboi scufundat); apă statuta (Apăstătută) sau și pe a mea față pipai a ta scoarță (Copac, trad. RC), percepute în lumina suprapunerii apă eu poetic arbore accentuează dramatismul trecerii timpului, al alunecării spre bătrânețe.275 În alte versuri cuvintele poetului sunt păsări ce căuta hrană: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea (Iarnă străveche, trad. MB) sau frunze: Nu ai lăsat nici frunză, nici cuvânt (Dușmana morții), silabe de frunze ( Cariere
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
timp îndepărtat în care, firește, eul dorește să se întoarcă: pe bănci, în noapte / stăteam culcat, tăcerea căutăm / și ochii cu linii drepte și curbe de spirale / uneau aceleași / stele ce vedeam, copil fiind, / întins pe pietrele de lângă Platani (Revenirile). Alunecarea spre trecut urmează un traseu mental geometric ale cărui curbe redeschid o lume apusa impregnata de miresme, imagini trăite, sunete, ritmuri, lecturi: mireasma de fructe uscate pe rogojini; mama, într-un colț în penumbra, povestea fiului risipitor / care mereu mă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
hâr (Berbec, trad. MB). Focalizând atenția strict asupra momentului tainic al renașterii din ritmicitatea ciclica a naturii ce se regenerează, motivul vântului introduce, la fel ca în unele contexte leopardiene, imagini auditive (vocile-ngropate). Momentul tainic este o poartă ce permite alunecarea spre o dimensiune telurica, primordială, mitică: și-un freamăt cuprinde străvechile ape (idem).350 Viziunile celor doi poeți se apropie așadar prin faptul că motivul amintit, secondat, întâi la Leopardi, apoi la Quasimodo, de imagini acustice marchează revenirea naturii la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a schimbărilor climatice. Una dintre măsurile cele mai adecvate pentru reducerea schimbărilor climatice ar fi reintensificarea procesului de reîmpădurire. Această măsură nu numai că ar ajuta la echilibrarea ecosistemelor forestiere, dar ar reduce de asemenea, și eroziunea solului, ar preveni alunecările de teren și inundațiile iar, în același timp, ar încuraja turismul. Pădurile trebuie populate cu specii de copaci mai puțin vulnerabile (de exemplu, fag în zonele joase de munte și gorun în zonele joase de deal). Este necesar ca speciile
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
care ea o sustrage repetiției" (Deleuze:1995, pp.115-116). Dacă vom urma ipoteza freudiană despre déjà-vu, atunci ne vom ralia accepțiunii conform căreia repetiția nu ține nici de memorie voluntară, nici de intelect, ci de imaginație: "Ea contractă cazurile, elementele, alunecările, momentele omogene, contopindu-le într-o impresie calitativă internă de o anumită pondere. [...] Timpul nu se constituie decât în sinteza originară întemeiată pe repetiția clipelor" (ibidem). Angajamentul valorizării reciproce repetiție-diferență se verifică și în registrul mitului, într-o lumină care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pentru banii săi ("aurul lui") nu avea vreo o dorință. Această remarcă nu are legătură imediată cu evenimentele descrise în acel context, dar, prin materialitatea și subtilitatea ei socială, nu se arată a fi nici rodul unei minți bolnave, cu alunecări subite spre fabulos și haotic. Întocîndu-ne la conotațiile ei neașteptate, sîntem nevoiți să constatăm că motivul financiar ar fi putut fi foarte bine mobilul uciderii unui stăpîn bogat de către servitor și, intuindu-l, "psihopatul" lui Poe îl menționează îngrijorat, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
simultan./ Vine vederea, mai intâi, apoi pauză,/ nu există ochi pentru ce vine;/ vine mirosul, apoi liniște,/ nu există nări pentru ce vine;/ apoi gustul, vibrația umedă,/ apoi iarăși lipsă,/ apoi timpanele pentru lenesșle / mișcări de eclipsă;/ apoi pipăitul, mângâiatul, alunecare / pe o ondulă întinsă,/ iarna-nghețată-a mișcărilor / mereu cu suprafața ninsă." (A zecea elegie) De o izbitoare asemănătoare cu un alt text blagian, În lan121, este poemul Imn, în care metafora blagiană este transpusă în literă de femeie: "Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
situează Raluca Bădoi tentativa de restituire a unei împreună reflecții asupra subiectivității și limbajului, înscrisă în demersul contemporan filosofic și de fenomenologie a religiosului al unor autori precum Janicaud, Greisch sau Stéphane Habib. Calea eu-lui se comunică, dar niciodată integral, alunecarea "cuantică" între rostire, nerostire, rostire incompletă, indicibil și tăcere constituind tot atîtea grade de înțelegere a limbajului lévinasian, pe care autoarea le parcurge cu admirabil curaj. Acolo unde limbajul rațional și intelectul devotat logicii binare nu mai pătrund, pătrunde în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]