3,081 matches
-
ați merge la un altfel de om. Eu nu sînt așa. Mă gîndesc la sănătatea soției dumneavoastră. Mă gîndesc la propria mea nevastă. Regret. Reggie Își clătină capul dezaprobator. — E-un gen ciudat de a face afaceri, spuse el cu amărăciune, dacă nu vă supărați. Un preț o lună și altul, următoarea. Ce contează pentru dumneavoastră, dacă chestia aia tot e acolo... dădu din cap spre stomacul lui Viv - ce contează două sau trei săptămîni? Domnul Imrie zîmbi de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și situația disperată În care se afla. — Întotdeauna se Întîmplă la fel, spuse ea cu tristețe. Se termină urît, de fiecare dată. Chiar și acum. El era preocupat În continuare de buton. — Cum? Ce? — Ca acum. Vocea i se risipi. Amărăciunea pe care o afișa, valul acela de autocompătimire o obosiseră. Începu să plîngă din nou. El lăsă focul baltă, se ridică, veni și se așeză cu stîngăcie lîngă ea. Îi luă pălăria din cap și-i netezi părul și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trecut pe-acolo. — Nu am Întrebat pe nimeni, m-am uitat doar. Am intrat și m-am uitat În jur. Nimeni nu m-a oprit. — De ce n-ai venit după ceai, În seara asta? — De ce crezi? Îl Întrebă Alec cu amărăciune. M-am certat cu nenorocitul ăla de taică-meu. M-am... Începu să vorbească din nou mai tare. Ticălosul m-a lovit! Uite! Vezi? Își Întoarse fața și i-o arătă lui Duncan. Avea o urmă roșie pe pomete. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Atunci ce-o să ne facem? Mai sînt luni Întregi pînă-n iulie, răspunse Duncan. Se poate Întîmpla orice În acest timp. Poate o să sărim În aer pînă-n iulie! Alec clătină iar din cap dezaprobator. — N-o să se-ntîmple așa ceva, zise el cu amărăciune. Știu eu că n-o să fie așa. Aș vrea eu! În schimb, mor copii, bătrîne, și proști - proști cărora nu le pasă de război. Băieți care sînt prea proști să le pese că-s soldați, să vadă că războiul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
generozitatea virtuții. Marile calități nu au fost de ajuns; Galicanismul l-a dus la pierzare, căci el propovăduia o Religie regală, galicanismul avea ca păcat originar ascultarea de rege; a fost îndeajuns atît ca să devină simbolul tuturor oprobriilor, al tuturor amărăciunilor care i s-au pus pe seamă; acea ură nu a fost ură împotriva Clerului, a fost ură împotriva regelui care persecuta și Clerul și, prin Cler, Religia. 119. Să mai facem și o altă reflecție. Pentru un cuceritor, pentru
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mai cumplită care amenință Biserica; o amenință în surdină; iar cei care denunță această amenințare, care descoperă trădarea, sînt turbulenți, sînt perturbatori ai societății. Și totuși Biserica geme și pe drept poate spune cuvintele Profetului "că în timp de pace amărăciunea sa s-a făcut și mai amară". Așadar, dacă vreo voce întrerupe tăcerea de moarte și se înalță să vorbească despre mijloacele de însănătoșire care îi rămîn Bisericii, priviți pe cel căruia îi aparține, ea poate fi a unui simplu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
arbitru și nu numai pentru că așa îi stă în fire) față de acele patru stări, atît de bine descrise de sfîntul menționat mai sus și care sînt următoarele: I față de sănătate și față de boală; II față de bogății și utilități sau față de amărăciunile vieții; III față de onoruri sau față de disprețul lumii; IV față de o viață lungă sau scurtă sau pe care acceptă să o scurteze prin trudă și osteneli. 21. Examinarea, pe care și-o va face lui însuși ucenicul lui Cristos ca să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
o refuz pe Xenia, vreau să spun, eu sunt atât de dependentă de manichiură, încât mă dor unghiile dacă nu-s vopsite cu lac de unghii rozalb de la NARS. Dar știți ce? Durerea de unghii era floare la ureche în comparație cu amărăciunea care mă copleșea acum. În a patra zi, Julie m-a anunțat că mă scoate în oraș. Gemenele Vandonbilt dădeau o masă pentru strângere de fonduri în beneficiul unei școli guatemaleze de fete. Gemenele o făceau pe Julie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dincolo de răbdările omului, m-am cinchit pe geamblac, iar Pamfil Duran, spre a-mi face loc îndeajuns, și-a dat drumul încetișor pe o latură a sondei, ancorându-se în frânghii Nu știu cât voi fi șezut eu așa, dospind în mine amărăciunea și deznădejdea ci, în răstimpuri, bolta nișei se lărgea nemăsurat și iar se strângea la loc, umflându-se și chircindu-se, zvâcnind și bătând, întocmai ca o inimă aievea de vietate Și din podelele de deasupra, cobora o masă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
canafuri albastre la poale, întinsă frumos, pe masă. Nici n-au dat răspuns de cuviință, când Trandafira s-a alintat, ca orice gospodină, ce așteaptă răsplata laudei, zicând precum că bucatele ei nu-s așa de deocheate... Nepăsarea lor stârni amărăciunea lui Vartolomei, care spuse, cu năduf: Ehehei, dacă ați fi nimerit, aici, nu peste multă vreme, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, când e hram, la noi, în sat!... Ce de bunătăți v-ar trece pe dinaintea ochilor, că vi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lulelei sale, cu arabul de argint, care cerea o nouă doză de tutun de Virginia, și rosti sentențios: Fata tatii, să știi că Viața însăși este o entitate pusă între paranteze, iar omenirea are nesăbuința de a o lăsa cu amărăciunea ei necamuflată și îndeobște cu rădăcinile pătrate neextrase. Nu-i dădu în continuare nici cea mai mică atenție, parametrii de frumusețe a femeilor și moda pe care o cunoscuse el, cândva, fiind departe de indigoul jeans-ilor și de formele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Mult mai mult. Dar tot plecând de la amărâtele alea de poezele autocolante. De care rareori am fost mulțumiți. Fiindcă se părea că, sfielnic, Încă din seara aceea În sufletele noastre se trezise ideea de nu face doar literatură. Și că amărăciunea mea și a lui Cătălin, aceea că lumea nu prea citește, nu va rămâne decât un ingredient marginal În bucătăria noastră. Ne era teamă să nu părem nici niște scriitorași frustrați și nici educatori ai poporului. O vreme, de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
răsuna ca un strigăt răscolitor a unei singurătăți insuportabile. Atunci când se apropiase, plutonierul ridicase spre el niște ochii tulburi. Nu din cauza beției, chiar dacă masa plină cu sticle putea să sugereze asta. Privirea subofițerului oglindea o tristețe extremă, parcă adunase acolo amărăciunea lumii întregi, dincolo de care întrezărise uimit zidul cenușiu al unei disperări absolute. Luase loc pe scaunul alăturat, conștient că nu trebuie să spună nimic. Adevărata comunicare, suflet-suflet, nu are nevoie de cuvinte. Și-au turnat în pahare și au băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mult. De fapt, totul. Este cea care ar fi trebuit să-mi devină soție. Iar cele două fetițe sunt copiii noștri. O rază fugară trece peste chipul lui și pentru o clipă, dar numai pentru o clipă, ochii reflectară bucurie, amărăciune, disperare, speranță. Mă priviți oarecum ciudat. De ce? Credeți că asta îmi va afecta capacitatea decizională sau că voi uita responsabilitatea ce o am pentru viața fiecărui soldat din subordine? Exclus, vă garantez asta. Cum cei trei continuă tăcuți să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
păcii, în sfârșit totdeauna și față cu toate chestiunile mari, partidul conservator a combătut guvernul, dar niciodată nu i-a făcut greutăți. În deosebi "Timpul", organul partidului conservator, a combătut mereu pe guvern, l-a combătut adeseori chiar cu multă amărăciune; niciodată însă nu a uitat că, fie oricât de rău, acest guvern din nenorocire reprezentă statul român. Dovadă ne sânt coloanele acestui ziar. Ca opoziție, am dat părerea noastră asupra faptelor guvernului ne-am rostit asupra politicei ce credeam că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nenorocire reprezentă statul român. Dovadă ne sânt coloanele acestui ziar. Ca opoziție, am dat părerea noastră asupra faptelor guvernului ne-am rostit asupra politicei ce credeam că este bine de a se urma din partea statului român și adeseori, plini de amărăciune, am mustrat pe aceia cari nu voiau să înțeleagă sfaturile bărbaților politici din partidul conservator. Atunci când era vorba să se încheie o convenție cu Rusia, ne-am rostit în cuvinte lămurite că atitudinea statului român față cu Rusia trebuie să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
numărul de miercuri al ziarului "Timpul" îmi faceți onoarea de-a vă ocupa de persoana mea spre a condamna participarea mea la comisiunea mixtă, menită a da o dezlegare chestiunii evreiești, și vă grăbiți totodată de-a constata, nu fără amărăciune, deplina mea izolare în mijlocul partidului conservator. Mergeți chiar mai departe. Dând comisiunii numele de consiliu de familie roșu, aveți aerul de-a insinua că aș fi intrat și eu în sânul acestei patriotice familii. Îmi veți permite o mică întîmpinare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
evreu lucrul e lesne de înțeles. Un asemenea scriitor va vorbi asemenea adeseori cu asprime despre creștinism, va trebui să condamne cu asprime orice trecere la creștinătate a coreligionarilor săi; ba vom trebui să-i trecem cu vederea chiar puțină amărăciune și o seamă de nedreptăți, pentru că are de spus atâtea lucruri triste. Numai două cereri trebuie să-i facem ca polemica sa contra religiei imensei majorități a concetăț[eni]lor săi să nu treacă peste orice margine a moderațiunii și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
petrecerilor lor deșănțate, încît apariția celei cu coasa și cu rânjet perpetuu le provoacă cel mult un nou hohot de râs descreierat și un ultim scuipat aruncat Aceleia drept în figură..." Chipul marelui poet nu exprima însă nici regret, nici amărăciune și mi se păru că niciodată nu-l văzusem atât de senin și de spiritualizat. Rămaserăm câtva timp tăcuți. Așadar eu eram ultimul care aflam și foarte târziu că i se luase catedra. În ceea ce îi privea pe discipolii lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-ar fi fost de efect în procesul verbal. Forma era mai importantă decât fondul. ― Doamnelor? Domnilor? (Semne din cap aprobatoare. Van Leuwen își îndreptă atenția asupra persoanei care făcea obiectul acestei discuții. Al acestei disecții, se gândi ea cu amărăciune.) Binevoiți a ne scuza, master principal Ripley? ― Sigur că nu. Se întoarse tremurând de indignare, pentru a părăsi sala. Văzu în treacăt ecranul cu imaginea lui Dallas. Căpitanul Dallas. Dallas, prietenul ei. Dallas, iubitul ei. Dallas care murise. Ieși furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cauciuc. Vocea Unu încheie: - Și mi s-a mai spus, să le îndepărtăm repede, după cum ai auzit și tu. Iarăși nu păru să existe nevoie de răspuns din nici o parte. Dar Gosseyn începu dintr-o dată să capete o senzație de amărăciune. Vocea individului avea o tonalitate mai sus. "...Oare-mi scapă mie ceva? Sau - se corectă Gosseyn în gând - mi-a scăpat deja?" Vocea Unu continua să aibă un zâmbet ușor, atotștiutor. - Vreau să te asigur că rapiditatea eu care vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
îmbolnăvește, față de un copil nebun care dispune de un control special asupra energiei brute. Neașteptate vorbe. Dar, pe de altă parte, nu foarte neașteptate. Predecesorii Gosseyn întâlniseră și-i observaseră pe veterani. Așa că, acum, tăcut, când auzi cuvintele pline de amărăciune, Gosseyn dădu din cap nefericit. Se gândi: "Sunt pe cale să aud o tentativă de a mă implica în politica secretă a unui grup de rezistență -- și bineânțeles că răspunsul la această discuție, conform Semanticii Generale, trebuia să fie - ei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
crimă, atunci ar fi mai simplu să-l ucidă pe băiat și să dea vina pe acest individ străin, misterios, care fusese adus la bord împotriva sfatului complotiștilor. Cam asta putea fi treaba. Gosseyn își dădu seama că zâmbea cu amărăciune. Adevărul era, gândi el, că ar trebui timp ca lucrurile să ia amploare. Așa că răspunsul său preliminar trebuia să fie... Întrebări. Prima întrebare pe care o puse părea departe de scopul plănuit al interogatoriului. Dar avea rostul ei. - Tatăl tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
el și tânărul împărat, îndreptându-se către ceva ce părea a fi un perete decorat. Nu fu prea surprins când decorațiunea se dovedi a fi câmpul de joacă pentru jocul de scroob. Ce caut eu aici? se-ntrebă el, cu amărăciune. Dar știa ce caută. Se salvase de la o confruntare cu un băiat nebun prin introducerea elementului joc. Și acum, același băiat era nerăbdător să-i prezinte o suprafață lăcuită de perete unde, când apăsai pe un mic motiv de desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
potrivit, nu numai pentru Enin. dar și pentru mine. Imediat după asta trecură prin ușa cea albastră care era deschisă, și ea o trânti în urma ei. Gosseyn auzi pocnetul unei închizători automate. 8 Acesta nu era, cu siguranță, - gândi cu amărăciune Gosseyn Trei - unul din marile momente ale istoriei. ...Un supra-om - în felul ei, aceasta era o descriere potrivită pentru indivizii Gilbert Gosseyn din univers - fusese împins de o femeie de tip uman să participe la ceea ce părea un act sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]