2,758 matches
-
bucuria vieții, și că antonimul ei, adică lenea, îl putrezește. Românul a văzut întotdeauna în leneș un individ în decompoziție, de aceea l-a numit putoare sau puturos, cuvinte derivate din etimonul latin putor putoris, adică dihor, jivină care își amețește prada, exalând un iz insuportabil. Ei bine, poate o asemenea făptură să vorbească cetățenilor despre muncă? Adică tocmai celor care aproape cinci decenii au fost înșelați, exploatați până la sânge, mânați la spargeri de normă, de acel partid numit impropriu, la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
-l închidă pe Ioan în temniță. Sosind ziua sa de naștere, Irod a făcut ospăț mare. La acesta, fiica Irodiadei, Salomeea, a dansat și a plăcut lui Irod și celor ce erau cu el la mese. Acesta i-a făgăduit, amețit de băutură, că-i va da orice îi va cere, până chiar la jumătate din împărăția sa. Irodiada și-a sfătuit fiica să ceară capul Sfântului Ioan Botezătorul. Irod s-a tulburat auzind aceasta, dar ca să nu se facă de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
mele s-au prăbușit În jalnice bârfe de mahala, nu mă lăsa, uite că se Întoarce... Să bem. De data asta Îi acord o atenție mai delicată, gândindu-mă cu bucurie la urechile lui roșii... Bem În continuare și ne amețim bine. Matei cel istovit de fericire toastează În cinstea mea, eu În cinstea lui, se felicită pentru norocul de a avea o iubită atât de reușită și un prieten atât de... În fine, ea se ridică spunând franc unde se
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-ncerc a le plăti eu. Știrbei Rosetti Cabală mare. [2] Sluga * Dimitrie - plan scenă tragică Știrbei plan scenă tragică Să-l văz pe Christache. Să fac curte fetei. Să-l fac a crede că voi s-o iau. Să-l amețesc pe bulgar până ce se va da cu totul. La bătrân * 2000 la maica Fevronia 1000 Vasilicei (? ) Prințul Știrbei Titu Pogor (să iau Cabala lui cu mine) M. E. Redactor-șef al ziarului conservator "Timpul" [3] 2292 Datoria: Maroneanu Scrisoarea: Maroneanu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
adevărat, murmură el. Și aproape că îi dădură lacrimile când văzu că Germanicus îl așezase pe fiul său mai mic, Gajus Caesar, pe osia cvadrigii triumfale, cu lorica strălucitoare și celebrele caligae, refăcute după o măsură mai mare. Copilul fu amețit de emoție și din înaltul cvadrigii salută mulțimea, trimise sărutări, râse; iar mulțimea îl iubi pe dată; iar în mijlocul ei, un veteran strigă porecla drăgăstoasă: — Caligula! Alții însă, cuprinși de o mânie înghețată, șoptiră că Germanicus voia să agite plebea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dacă străbăteai un drum larg, printre două șiruri de animale înaripate - sfincși și lei - sculptate în granit. Doi piloni titanici, din pietre ciclopice, netede și perfect îmbinate, încadrau intrarea. Dimensiunile tuturor lucrurilor pe care le vedeau erau enorme, încât îi amețeau. Pe fațadele pilonilor erau sculptate mii se semne riguros aliniate: animale stilizate, figuri divine necunoscute, desene criptice. Fuseseră incizate adânc în piatră, ca să reziste de-a lungul mileniilor. Dar sensul lor rămânea de nepătruns. Germanicus puse mâna pe umărul fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întuneca mințile și îi comunică: — Senatorii, care au fost deja anunțați, te așteaptă ca să oficializeze numirea ta. Îi arătă cu respect decretul prin care el, Macro, era numit în locul său. Îl privi cu un respect militar rigid pe Sejanus, care, amețit de acea veste, îi aduna pe ofițerii lui nedumeriți și preda însemnele. Îi văzu pe ofițeri privindu-l atent pe el, munteanul din Alba Fucens, pe care nimeni nu-l cunoștea, și se gândi că aveau să aibă ocazia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe Helen Remington, Vaughan păși spre trioul care ședea pe sofaua dublă din față. Bărbatul, un producător de televiziune care regizase primele emisiuni ale lui Vaughan, clătină încurajator din cap cât timp Vaughan explică accidentul lui Seagrave, însă era prea amețit de hașișul pe care-l fumase - fumul dulceag plutea într-o diagonală lentă prin cameră - ca să-și direcționeze mintea spre posibilitatea unei emisiuni. Lângă el, pe sofa, o femeie tânără cu față pătrățoasă pregătea un alt joint; în timp ce răsucea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întoarse către mine, cu un zâmbet liniștitor pe buzele cicatrizate, adoptând postura sa cea mai reușită - profil pe diagonală - ca și când l-aș fi supus unei audiții pentru noul său serial de televiziune. Vorbi pe-o voce distantă și confuză, parcă amețit de hașișul pe care-l fuma: - Ballard, femeia aia e baza fanteziilor tuturor subiecților pe care i-am testat. Timpul pe care-l avem la dispoziție e limitat, chiar dacă tu ești prea obsedat de propria-ți persoană ca să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
părul lung și fără manșetă la cămașă, debarcau fără nici un gologan în pungă, dar plini de iluzii, din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i înțelegeau, iar afurisita de școală n-o terminau; orbiți de prestigiul îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor îndoielnic prin vreo foaie literară și înghițită pînă la urmă de apele turburi ale gazetăriei” (Beldie, Memorii..., p. 163). Situația nu fusese fundamental alta „la Centru”: „În Franța, romantismul și simbolismul datorează imens exodului provincial. La noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se găseau tot felul de substanțe spirtoase ușor inflamabile. Alea s-au răsturnat, venind,în dezordine, unele peste altele. Incendiul, odată pornit, continua să cucerească, rapid, obiect cu obiect, încăpere cu încăpere, om cu om. Pe jumătate beți, pe jumătate amețiți de extaz, mulți nu au realizat ce se întâmplă, ce, de fapt, li s-a întâmplat, lor înșiși, tuturor, de altfel. Torța nu a durat prea mult.Pe unii, și pe unele, i-a surprins în timpul exercițiului sexual. Au ars
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de cel pe care mi l-aș fi dorit omul vieții mele! Drum bun... dacă n-a fost să fie...încă o dată, drum bun! Adio! DUMINICA NEAGRĂ Deasupra - soarele, bogat, atotcuprinzător, ademenitor;împrejur - alb, un alb, cât vedeai cu ochii, amețindu-te de drag și de plăcere, dacă priveai mai mult decât câteva clipe,în același loc;între soare și între împrejur, cerul, albastru, un albastru deschis, ca niște ochi de fată foarte frumoasă: și, dedesupt, abisul! Abisul, ca o irezistibilă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
micul Maricel. De nu departe de Moscova, trupele invadatoare au fost date peste cap. A început sfârșitul. În haos,în debandadă,în distrugeri de toate felurile și categoriile. În sfârtecătura de armată în care se aflau și cei câțiva ostași amețiți de situație, se găsea și Maricel Dumistrăcel. Pumnii de ostași,întâlniți, ici și colea, erau, rând pe rând, adunați, și făcuți convoi în formă de omidă, care se târa, se tot târa, nimeni dintre ei neștiind, unde și pentru ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ei. Dimpotrivă, pe zi ce trecea se ofilea, se închidea în ea. Nunta avu loc în primăvară și fără fast. După cununia religioasă au pornit cu toții spre căminul cultural unde s-a pus masa. Chefuiră până dimineață. Petre se cam amețise, abia se mai ținea pe picioare, când se întoarseră spre casă. Avea chef să cânte pe drum. Frusinei nu-i plăcu lucrul acesta, îi venea să plângă de ciudă și de rușine; se abținu până ajunseră acasă. Acesta se culcă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de nimic. Pe masă văzu sticla de vin și se apucă din nou să bea. Îi venea să meargă la Frusina să își ceară iertare dar îi era teamă că Gheorghe nu îl va primi în curte. Nu era încă amețit. Se duse la părinții lui și le spuse că l-a părăsit nevasta. Mama lui îl întrebă, de ce, iar el nu-i spuse adevărul că este vinovat că o înșelase, îi zise numai că s-au certat și că i-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
funcția tatei, s-a speriat. Și-a rătăcit salariul pe care tocmai îl luase, nu mai știa ce a făcut cu el, săracul! Îl compătimea sincer mama lui. S-a înfuriat: - Ce îl compătimești atât? Asta este pastilă să ne amețească! Zise cu năduf. - Copile... a pierdut salariul pe o lună! nu-ți dai seama, are și el greutăți? - Dă-l încolo, eu tot nu cred! Nu i-a fost profesor în alți ani, a evitat clasa lui. Se auzea că
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
asupra fetei. Flora îl sărută la despărțire și plânge, fuge prin curte și plânge înăbușit, doar Laur îi aude suspinul. Merge încet, mai are doi pași până acasă și, extenuat, abia îi mai străbate, furia a trecut câmpul limită. Era amețit, cei câțiva zeci de metri către casă a plutit obosit în zorii fumurii,totuși clari ai dimineții. Totul s-a petrecut într-un fel de buimăceală palpabilă, stare de semitrezire cu marginile alburii ale unui viitor neîndoielnic, spre deosebire de un trecut
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
desenat sau sculptat cu picioarele sucite. Cu cât vraja e mai sucită, cu atât își va suci și-și va împiedica victima mai abitir. O va zăpăci, îi va ocupa gândul tot timpul, și atunci ea se va poticni, va ameți, nu-și va mai putea aduna mințile. Exact ca Fratele cel Mare, cu cântecele și dansurile lui. În parcarea pavată cu pietriș, la jumătatea drumului dintre bâlci și mașina lui Helen, Mona ține agenda în așa fel încât luminile bâlciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-mi arăți bogăția lumii. Gândurile însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere! Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Schiez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Razele lui mă învăluie și soare devin! Memento Mă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îmi pare că lumea se pregătește pentru un nou salt mai departe de singurătate știi cum e să ai o femeie frumoasă desculță pe soare timpul parcă-i o senzație de migdală înlăuntru e tot să păstrăm pleoapele deschise chiar dacă amețim vom reinventa un nou sor îl vom încolăci în îmbrățișarea de toate zilele și va fi măreț ca acest colind îmbrăcat în tine Trandafir SÎMPETRU <biography> S-a născut la 19 aprilie 1962 în comuna Jirlău,Jud Braila. Este prezent
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nici mare dihonie între ei n-ar fi fost vreodată. Da tu ce mai faci, mă Virgile, că nu te-am mai văzut la față de mult! schimbă în cele din urmă Lazăr vorba, arătându-și dinții într-un zâmbet prietenesc, amețit de lichiorul tare. Am auzit că Mariana o să-ți mai facă un copil... Virgil își goli paharul și încuviință din cap, dând să plece. Dar Lazăr îl rugă să-l aștepte și pe el, luă de sub tejghea o plasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de minut, goli toată stacana. Zaibărul lui Vică Scorțeanu era bun, deși nu tot atât de bun precum zaibărul Generalului, dar el nu găsi decât cuvinte de laudă pentru vinul lui Vică și, după a treia cană cu zaibăr de probă, se ameți atât de tare, încât îi dădu celuilalt banii cu portofel cu tot, drept plată. Dar Vică, om corect, luă patru bancnote și-i băgă înapoi în buzunar portofelul cu restul de bani, oferindu-se generos sa-i vândă și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apăsă și, în timp ce el apăsa, o ușă se tot deschidea și se tot închidea. I s-a părut ciudat bietului Prâslea, care urcă întro platformă zburătoare neagră, și, cum nu știa să piloteze, se învârti și se tot învârti până ameți. Apăsă apoi pe un buton, iar platforma zburătoare începu să zboare singură. Prâslea avea impresia ca se afla în spatele zgripțuroaicei care-l scoate pe tărâmul oamenilor. În timpul zborului, Prâslea deschide valiza cu arme și luă un aparat cu care își
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Gildas, cred că... O, Doamne! Ryan, vizibil enervat, tocmai Îl lovise zdravăn pe Gildas, expediindu-l ca pe o ghiulea Într-o masă care se răsturnă cu zgomot Într-o explozie de pahare sfărîmate. Acesta declanșă ilaritatea oamenilor, mult prea amețiți ca să se formalizeze. Stéphane Morineau nu se Încurcă În de politețuri. Îl apucă ferm pe Ryan de umăr. - O să-ți revii din beție În celulă! - Dar n-am băut decît o bere! Și el e cel care a sărit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
timp, să fi fost chiar pe urmele tatălui său? Și mama? Unde-i mama ta?, continuă înțeleptul, adulmecînd, pentru a cîta oară?, împrejurimile. "Începe iarăși", își spuse Lupino, neștiind ce să creadă. Cum putea acorda credit vorbelor unui lup care, amețit de căldură și de fumul gros pe care-l inhalase, părea să urmărească fantome?! Închise ochii preț de o secundă. "Ascultă-ți glasul inimii", spunea adesea Hana. Se lăsă, pentru a nu știu cîta oară, condus de glasul inimii și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]