3,529 matches
-
avea să-l supună în mod sigur Ellis Loew. Pe birourile noastre am găsit două note identice din partea comandantului Green: „Vă prezentați la raport în biroul meu mâine, 22.01.1947, la ora 18.00“. Cuvintele scrise de mână păreau amenințătoare. Lee nu se prezentă la serviciu la ora opt. Am stat timp de-o oră la biroul meu, închipuindu-mi-l neliniștit din pricina eliberării lui Bobby De Witt, prizonierul propriilor lui fantasme, acum, că i se luase cazul Dalia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aș fi dat cu capul într-un zid. Procurorul se retrase în partea cealaltă a camerei, Koenig mă apucă de brațe, iar Vogel își puse mâinile pe pieptul meu și mă împinse afară din cameră. Loew îmi aruncă o privire amenințătoare din prag, apoi Fritzie îmi ridică bărbia și-mi spuse: — Am o slăbiciune pentru semigrei. Dacă promiți că nu dai în Billy, te ajut să-l găsești pe partenerul tău. Am aprobat tăcut din cap, iar Koenig m-a eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bărbat din jurul ei, duceam involuntar mâna la revolver. Timpul se scurgea încetișor, într-o pâclă bleumarin și kaki, cu un strop de negru la mijloc. Madeleine bea, sporovăia și respingea avansuri, concentrându-și atenția asupra unui marinar îndesat. La privirile amenințătoare ale individului, clica din jurul ei se risipi încetul cu încetul. Am terminat carafa. Holbatul la bar mă împiedica să gândesc, jazzul bubuind la maximum mă făcea să-mi țin urechile pâlnie, ca să prind vocile pe care le acoperea muzica, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Insch rar și apăsat, vânătoarea asta de vrăjitoare va fi floare la ureche În comparație cu a mea. Și când o să aflu cine a făcut-o, Îl voi atârna cu fuduliile de tavan! Făcu din nou o pauză pentru a se uita amenințător la fiecare. — Bine, acum sarcinile de azi. Inspectorul se așeză pe marginea biroului și citi cu voce tare numele: cine va merge din ușă În ușă, cine va face investigații pe malul râului, cine va rămâne să răspundă la telefoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mare și frumoasă pe care Logan o printă color. Douăsprezece exemplare. Geordie avea o față mare cu trăsături colțuroase, o coafură umflată și o mustață de vedetă porno. Exact genul de față care să se ducă și să ceară bani amenințător. Arăta mult mai terciuit și palid acum că era mort, dar era categoric omul pe care-l scoseseră din port cu genunchii hăcuiți. Și ca să fie totul sigur, amprentele se potriveau perfect. Logan Îi sună Înapoi pe cei de la Lothian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încruntat la Insch și la Logan când aceștia intrară. — Domnul „Far-Quar-Son“, spuse inspectorul. Ce mă bucur să vă văd din nou pe picioare. Sandy Șarpele se uită chiorâș la el. — I-ați dat drumul, zise el pe un ton jos, amenințător. — Exact. A dat o declarație și a fost eliberat, urmând să revină aici luni la patru. Mi-a spart nasul! Vorbele fură punctate cu un pumn, trâtit drept În masă, ceea ce făcu servieta să sară. — A, nu e chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
respecte un legământ, după o mare victorie. Via Sacra de la Miletus era un lung urcuș mărginit de două șiruri de morminte și cenotafe; îl parcurseră în timp ce umbrele se alungeau în după-amiaza de toamnă, iar imensele coloane ale Didymaion-ului se înălțau amenințătoare în vârf. Unele erau în picioare, altele căzuseră și zăceau bucăți, altele încă mai așteptau să fie cioplite, neterminate, fiindcă giganticul templu fusese devastat cu sălbăticie într-un război mai vechi și fusese reconstruit prost și numai în parte: nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ceilalți, ceea ce-i dădea un aer singuratic. Se spunea că ar fi avut șaptezeci și trei de ani. Avea pieptul foarte lat și, cu siguranță, așa cum se povestea, fusese foarte puternic în tinerețe. Ținea buzele strânse, iar expresia lui era amenințătoare, așa cum a fost înfățișată în mii de statui și monede. Pielea însă îi era pătată, roșiatică pe alocuri - semn al vreunei infecții repetate. Acest detaliu dezgustător îl făcea uman, viu. În spatele lui, coloanele, marea, insulele, coasta îndepărtată, cerul alcătuiau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numește? Pe fața lui Tiberius se citi dezolarea provocată de acea întrebare infantilă. Cu o indiferență plină de dispreț, răspunse: — Nu știu. Apoi fu cuprins de neliniștea lui obișnuită; așteptă ca tânărul să mai spună ceva, iar tăcerea lui era amenințătoare. Gândurile lui Gajus se succedau cu repeziciune, confuze. Lui Tiberius nu-i fusese niciodată milă de cineva; cu siguranță, nu-i era milă nici de el, cu toate că îi destina căsătoria aceea importantă și misterioasă. Observă - o privire ce dură o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
va distruge, și primul simptom al contagierii este grija exagerată a bărbaților pentru propriul corp, pentru păr, pentru îmbrăcăminte. Ore de care era privată gândirea profundă, istovirea energiei virile care făcea ca Roma să fie teribilă în fața dușmanilor. Adăugă și, amenințător, promise că avea să și scrie: — Acum mulți preferă să vadă dezordinea în treburile statului decât în cârlionții părului lor. Numai în păr, îi lămuri, pentru că acum, după moda grecească, nimeni nu mai purta barbă, ca vechii senatori. Împăratul trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aminte de asta. Va trebui să anuleze toate legile nebunești: impozitele, comitia electorale, cetățenia romană, regulamentele cu privire la agricultură. Le va anula pe toate deodată, chiar din prima zi. Nu va lăsa nimănui timp să vorbească. Glasul îi era trufaș și amenințător. Asiaticus se gândi că era un aliat periculos. Pe când ceilalți se ridicau și-și aranjau faldurile togilor, le spuse calm că vorbiseră despre toate, dar că nu discutaseră despre felul cum aveau să-i ia viața celui din cauza căruia, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
parc sau într-o excursie mai lungă, în afara orașului sau la muzeu, fie, pur și simplu, la o „ceașcă“ de vorbă, așa, ca de la mamă la fiică. Atunci, desigur, urgențele mele încetează să mai fie urgențe, iar deadline-urile se adună amenințător, ceea ce duce, inevitabil, la alte perioade de absență din relația cu fetele... Am descoperit treptat că îmi e mult mai ușor să mă adun și să mă concentrez atunci când îi știu pe George și pe fete acasă, în camerele de
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
copacilor, tot mai sus, zbor. În sfârșit, am o senzație bruscă de ușurare și o bucurie imensă mă inundă. Uneori, În vis, ieșind din apă, mă Înconjoară din toate părțile armate de șerpi Încolătăciți, Încârligați În snopi solzoși; aceștia șuieră amenințător, Încercând să mă muște, se zbat Împletindu-și trupurile În grămezi răsucite, se rostogolesc cu limbile Învinețite atârnând În afară. Alerg, alerg Îngrozit și numai zborul mă salvează În ultimul moment de primejdia iminentă; Întotdeauna, ridicarea de la pământ este grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și paradisiace; În același timp, a o privi din mai multe unghiuri Înseamnă a străbate o infinitate de itinerarii posibile; concavitatea alungită În scoică dă impresia vagă și obsedantă a unui sex uriaș ce se cască spre tine absorbant și amenințător. Abia acum observi că obsesia sexului feminin Însoțește tot timpul privirea scotocitoare a actantului romanesc retras Într-un anonimat foarte dubios. Răstorn ceașca de cafea, i-o dau vrăjitoarei, adică lui A. Aceasta Îmi „citește“ destinul: „Tu ești aici Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Piața Unirii după ce respir puțin aer faustic și mă Îndrept către colina ce urcă lin; mă așez În iarbă și ascult dangătul materiei; jos, la baza colinei, unde Începe aleea, iarba a crescut Înaltă și grasă; piciorul meu se mișcă amenințător către un melc Învărgat, lăsând o dâră de bale argintoase pe lujerul ierbii; Îl iau În palmă, nu se strânge, e lipicios, miroase a spermă proaspătă, Îi recit: „La râpa Uvedenrode/ Ce multe gasteropode/ supramuzicale/ suprasexuale“. Este extrem de atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bocanci de o măsură foarte neobișnuită, „sunt ai soțului, nu te speria, este În deplasare“, mă apasă lipsa de vizibilitate, trec prea brusc de la lumina albă de afară la acest clarobscur, În care obiectele se amplifică, se dilată Întinzând tentacule amenințătoare spre mine; mă Împiedic de franjurile covorului și am impresia că cineva mă trage de picior, mă ține În loc; În toată camera spațiul e ocupat de un pat de lemn enorm, cu tăblii Înalte, ale cărui margini sunt lucrate fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
palmele. Când se intimidează, Îi transpiră palmele. E oribilă. Îmi iau o mină cât mai serioasă și declam pe nas: „Cererea În căsătorie se aprobă!“. Se uită la mine uimită. „Glumești?“ „Deloc!“ „Și mi-o spui cu aceste cuvinte?“ Devin amenințător. „Nu mai este de actualitate cererea ta?“ „N-am zis asta. Dar cum ți-a venit așa, după ce m-ai batjocorit atât? Mi-ai spus că vreau să fac o mesalliance scârboasă, ca să-mi Împrospătez sângele puturos cu vigoarea plebeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
interesa absolut deloc mâncarea. Nici măcar Magicianul. - E timpul să mergi la culcare. - E 9:38 abia, se lamentă Rhyme. E abia după-amiază. Deci nu e. Timpul. Să merg. La culcare. Reușise să-și modeleze vocea astfel încât să pară infantilă și amenințătoare în același timp. - Să fim serioși. Avem un psihopat care nu se hotărăște cât de des să facă o nouă victimă. Ba la patru ore, ba la două, spuse el privind la ceas. Chiar acum, ar putea să fie pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Magicianul se schimbă deodată la față. Se întoarse dintr-o singură mișcare cu fața la monitor și citi la rândul său mesajul. Făcu o grimasă și deconectă telefonul de la computer, iar pe acesta din urmă îl scoase din priză. Apoi, se apropie amenințător spre Rhyme, care își afundă iute capul între perne, așteptându-se ca dintr-o secundă în alta să simtă tăietura lamei. Dar Magicianul se depărtase puțin, respirând adânc. Păru mai degrabă impresionat decât enervat de încercarea lui Rhyme. - Știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
e acum în afara oglinzii. Totul dispare sub fum, ea se deghizează foarte repede și apare în chip de Satan. Iluzionistul este acum în iad, imobilizat pe pământ. Un cerc de flăcări îl înconjoară, iar un zid de foc se apropie amenințător de el. Exact înainte de a fi înghițit de aceste flăcări, scapă de lanțuri și trece prin foc, reușind să se pună la adăpost. Diavolul începe să alerge spre protagonist, își ia zborul și dispare. Iluzionistul sparge suprafața oglinzii cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
progătește să cotrobăie din nou. De această dată, detectivul verifică fiecare dinte în parte. Găsi un al doilea instrument într-un dinte fals similar în partea din stânga jos. - Voi avea grijă să fii pus într-un loc special, spuse locotenentul amenințător. Chemă apoi prin stație un agent de poliție, care intră în cameră cu două perechi de cătușe pe care le folosi pentru picioarele lui Weir. - Dar așa nu pot să mai merg, se lamentă iluzionistul. - Pași de bebeluș, spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
căsuța vocală din Las Vegas era fals. - Doar că l-a sunat și pe celălalt asistent, Keating, și s-a dat drept Weir, nu-i așa? întrebă Sellito. - Da. A întrebat despre incendiul din Ohio pe un ton ciudat și amenințător. Asta pentru a susține ceea ce credeam și noi: că Weir e la New York pentru a se răzbuna pe Kadesky. Trebuia să lase o urmă care să ne arate că Weir a revenit la suprafață. Cum ar fi fost să comande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ale Domnului, aterizase pe pervaz. În funcție de lumină și de gradul tău de atenție, păsările par a se mări sau a se micșora. În seara aceasta păreau mai mari decât văzute la lumina zilei, iar formele lor erau magnifice. Dar și amenințătoare; nu erau mulțumite de sunetele ce răzbăteau dinspre Cirque Fantastique din Central Park. Ei bine, nici Rhyme nu era prea bucuros din cauza asta. Ațipise de vreo zece minute, doar pentru a fi trezit de un ropot sonor de aplauze venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încălzit și hrănit creatura aceea nenorocită care devenise soțul meu. Propriul meu Lazăr. Mai avem multe de făcut. Nu vorbim prea mult despre asta, dar e mereu acolo, ca un musafir neinvitat și nedorit în casa noastră: o prezență întunecată, amenințătoare, care nu ne lasă niciodată să uităm că e acolo. Charlie își revine încet - dar revine la o altă lume, una în care soția lui e mai prevenitoare și mai cinică, unde încrederea mai are mult până să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu fața spre Leigh, sprijinindu-și capul acoperit de cârlionți negri în mâna dreaptă. Netezi așternuturile și bătu ușor cu palma stângă locul de lângă el, gest care se voia ademenitor, ispititor, dar care lui Leigh i se părea întotdeauna puțin amenințător. — Mai am doar câteva pagini. Te deranjează lumina? Pot să mă duc în sufragerie. El oftă și-și luă cartea Cum să-ți păstrezi greutatea să citească. Nu e vorba de lumină, iubito, știi și tu. Doar că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]