2,414 matches
-
Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a fost rector între 1970 și 1976. A debutat în ziarul „Flacăra roșie” din Arad în 1951. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1965-1968) și redactor-șef la „Amfiteatru” (1969-1974). A mai publicat în „Lupta de clasă”, „Era socialistă”, „Revista de filozofie”, „Viața Românească”, „Gazeta literară” etc. Publică, din necesități didactice, broșurile „Problema categoriilor estetice” și „Frumosul și valoarea estetică” (1968), dar abia cărțile următoare, „Ce se va întâmpla
Gheorghe Achiței () [Corola-website/Science/335153_a_336482]
-
inimă răzbunătoare. În tot acest timp Vitellia este măcinată de vină dar Servilia o avertizează că lacrimile nu îl vor salva pe Sesto. Vitellia decide să mărturisească tot în fața lui Titus, renunțând la dorința ei de a fi împărăteasă. În amfiteatru, condamnații (inclusiv Sesto) așteaptă să fie aruncați fiarelor sălbatice. Titus este pe cale să își anunțe mila când Vitellia sosește pentru a mărturisi că ea a gândit planul lui Sesto. Deși este șocat, împăratul o include și pe ea în clemența
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
firma Proconces.ro, aflată la momentul respectiv în insolvență. Ultimul proprietar, o companie spaniolă, a elaborat un proiect ce prevedea restaurarea casei și construirea unui imobil modern, din sticlă, în spatele acesteia. Înălțimea clădirii de sticlă este egală cu cea a amfiteatrelor din strada Cihoschi. Proiectul nu a mai avut finanțare și a fost preluat de ASE odată cu achiziționarea imobilului. Construcția urmează să înceapă la sfârșitul lunii iulie 2015, conform proiectului elaborat de compania spaniolă. Imobilul de sticlă nu va depăși cornișa
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
eveniment: „"mișcarea spontană s-a cristalizat, după vreo 50 de ore, fixându-și obiectivul de a trata câteva probleme majore ale sistemului universitar. S-au făcut liste, s-a lucrat pe grupuri, s-au perindat vreo 500 de oameni prin amfiteatrul Vasile Pârvan, în turnul de la etajul 3 al Facultății de Istorie. S-au lansat idei, critici, polemici, s‑au născut valuri de compasiune și solidaritate, care au murit la fel de repede pe cât au apărut, gâtuite de orgolii și, vai!, de frustrări
Mihail Bumbeș () [Corola-website/Science/331866_a_333195]
-
restul mișcării, simțind că acțiunea le-a fost confiscată de unii din afară - printre aceștia din urmă Bumbeș, „o feministă” și „un anarhist” - și că nu se mai identifică cu revendicările celorlalți studenți care au continuat să se întâlnească în amfiteatru. Informal, au existat două grupuri de lucru: studenții și non-studenții. Primii i-au acuzat pe ceilalți că vor să le confiște mișcarea. În tumultul incriminărilor fiecare s-a făcut vinovat de câte ceva: că nu mai e solidar, că n-a
Mihail Bumbeș () [Corola-website/Science/331866_a_333195]
-
în 2009, J.J. Goldberg îl descria pe Scalia ca „reper intelectual al majorității conservatoare a Curții”. El a călătorit prin școlile de drept din țară și a ținut prelegeri pe tema legii și democrației. Aparițiile sale în campusurile universitare umpleau amfiteatrele. Ginsburg arăta că Scalia este „foarte conectat la generația actuală de studenți la drept ... Studenții își pun acum «Societatea Federalistă» în CV.” John Paul Stevens, care a fost judecător la Curtea Supremă aproape tot mandatul lui Scalia până când s-a
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
(în ) este un vast amfiteatru roman din orașul Durrës, Albania. Construit în secolul al II-lea AD în orașul Dyrrachium din provincia Macedonia în timpul domniei împăratului roman Traian, el se află azi în centrul orașului și este doar pe jumătate scos de sub pământ. este unul
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
Albania. Construit în secolul al II-lea AD în orașul Dyrrachium din provincia Macedonia în timpul domniei împăratului roman Traian, el se află azi în centrul orașului și este doar pe jumătate scos de sub pământ. este unul dintre cele mai mari amfiteatre din Peninsula Balcanică, putând adăposti într-o vreme circa 20.000 de persoane, și este unicat în Albania. A fost redescoperit în secolul al XX-lea și a devenit astăzi o atracție turistică populară, deși o mare parte a structurii
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
circa 20.000 de persoane, și este unicat în Albania. A fost redescoperit în secolul al XX-lea și a devenit astăzi o atracție turistică populară, deși o mare parte a structurii sale nu a fost încă descoperită de sub pământ. Amfiteatrul din Durrës candidează pentru lista monumentelor incluse în Patrimoniul Universal. Amfiteatrul a fost construit la începutul secolului al II-lea AD. Orașul Durrës, anticul Epidamnos sau Dyrrachion/Dyrrachium, a fost primul oraș de la Marea Adriatică, fiind fondat în anul 627 î.Hr.
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
fost redescoperit în secolul al XX-lea și a devenit astăzi o atracție turistică populară, deși o mare parte a structurii sale nu a fost încă descoperită de sub pământ. Amfiteatrul din Durrës candidează pentru lista monumentelor incluse în Patrimoniul Universal. Amfiteatrul a fost construit la începutul secolului al II-lea AD. Orașul Durrës, anticul Epidamnos sau Dyrrachion/Dyrrachium, a fost primul oraș de la Marea Adriatică, fiind fondat în anul 627 î.Hr. Amfiteatrul a fost folosit pentru spectacole până în secolul al IV-lea
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
din Durrës candidează pentru lista monumentelor incluse în Patrimoniul Universal. Amfiteatrul a fost construit la începutul secolului al II-lea AD. Orașul Durrës, anticul Epidamnos sau Dyrrachion/Dyrrachium, a fost primul oraș de la Marea Adriatică, fiind fondat în anul 627 î.Hr. Amfiteatrul a fost folosit pentru spectacole până în secolul al IV-lea AD. Cutremurul din 345/346 a deteriorat probabil monumentul și a pus capăt spectacolelor "ludii gladiatorii". Capela creștină timpurie a fost amenajată în amfiteatru în cea de-a doua jumătate
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
fiind fondat în anul 627 î.Hr. Amfiteatrul a fost folosit pentru spectacole până în secolul al IV-lea AD. Cutremurul din 345/346 a deteriorat probabil monumentul și a pus capăt spectacolelor "ludii gladiatorii". Capela creștină timpurie a fost amenajată în amfiteatru în cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea, fiind decorată cu mai multe fresce. Câteva decenii mai târziu, în secolul al VI-lea, ea a fost placată cu mozaicuri. O altă capelă medievală a fost amenajată în
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
al IV-lea, fiind decorată cu mai multe fresce. Câteva decenii mai târziu, în secolul al VI-lea, ea a fost placată cu mozaicuri. O altă capelă medievală a fost amenajată în secolul al XIII-lea, fiind decorată cu fresce. Amfiteatrul a fost acoperit cu pământ în secolul al XVI-lea, după ocupația otomană, atunci când s-a construit un zid în apropiere. Marin Barleti, istoric și preot catolic, descria monumentul ca fiind „o construcție frumoasă”. Aproximativ o treime din situl arheologic
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
istoric și preot catolic, descria monumentul ca fiind „o construcție frumoasă”. Aproximativ o treime din situl arheologic a fost descoperită și excavată în anii 1960 de către Vangjel Toci; restul a fost excavat în anii 1980 de către Lida Miraj. După excavare, amfiteatrul a început să se deterioreze lent, deoarece nu s-au realizat lucrări de conservare până în anii 2000, iar în jurul sitului s-au construit mai multe clădiri. În anul 2004 Universitatea din Parma a început realizarea unor lucrări de restaurare pentru
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
deterioreze lent, deoarece nu s-au realizat lucrări de conservare până în anii 2000, iar în jurul sitului s-au construit mai multe clădiri. În anul 2004 Universitatea din Parma a început realizarea unor lucrări de restaurare pentru a salva acest monument. Amfiteatrul are o formă eliptică, cu axele de 132,4 metri și 113,2 de metri. Arena are dimensiunea de 61,4 metri x 42,2 metri și este înaltă de 20 de metri. Amfiteatrul este construit pe o pantă de
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
restaurare pentru a salva acest monument. Amfiteatrul are o formă eliptică, cu axele de 132,4 metri și 113,2 de metri. Arena are dimensiunea de 61,4 metri x 42,2 metri și este înaltă de 20 de metri. Amfiteatrul este construit pe o pantă de deal, iar în interiorul său există scări și galerii amplasate la diferite niveluri. Capela cu mozaicuri este păstrată într-o stare cât mai asemănătoare cu cea inițială. Pe alocuri, cavea edificiului este încă vizibilă. Situl
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
deal, iar în interiorul său există scări și galerii amplasate la diferite niveluri. Capela cu mozaicuri este păstrată într-o stare cât mai asemănătoare cu cea inițială. Pe alocuri, cavea edificiului este încă vizibilă. Situl arheologic funcționează în prezent ca muzeu. Amfiteatrul este înconjurat pe toate părțile de orașul Durres, iar clădiri moderne sunt construite chiar deasupra unei secțiuni a arenei. Presiunea urbană produsă de dezvoltarea orașului amenință conservarea pe termen lung a sitului. Municipalitatea din Durrës plănuiește în prezent să demoleze
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
toate părțile de orașul Durres, iar clădiri moderne sunt construite chiar deasupra unei secțiuni a arenei. Presiunea urbană produsă de dezvoltarea orașului amenință conservarea pe termen lung a sitului. Municipalitatea din Durrës plănuiește în prezent să demoleze clădirile din vecinătatea amfiteatrului. De-a lungul anilor, structura monumentului a început să se deterioreze lent, ca și mozaicurile și frescele. Există în prezent deficiențe structurale care trebuie remediate urgent. În anul 2013 amfiteatrul a fost selectat de Europa Nostra pe o listă scurtă
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
din Durrës plănuiește în prezent să demoleze clădirile din vecinătatea amfiteatrului. De-a lungul anilor, structura monumentului a început să se deterioreze lent, ca și mozaicurile și frescele. Există în prezent deficiențe structurale care trebuie remediate urgent. În anul 2013 amfiteatrul a fost selectat de Europa Nostra pe o listă scurtă, împreună cu alte 13 situri, a celor mai periclitate monumente de patrimoniu cultural din Europa.
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
Zamfir Dumitrescu și pe Ștefan Câlția. Înaintea absolvirii Academiei de Artă, pictorul Corneliu Ionescu a debutat în arta plastică fiind laureat al Festivalului Național de Artă Studențească din anul 1977 și mai apoi, în anul 1980 a obținut premiul revistelor „Amfiteatru” și „Viața Studențească”. Debutul expozițional, Corneliu Ionescu l-a avut în cadrul Festivalului național de artă studențească din Sibiu - 1975. În timpul aniilor de studii la Academia de Arte din București a expus lucrări la Expoziția intinerantă de artă plastică - 1977, la
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
aniilor de studii la Academia de Arte din București a expus lucrări la Expoziția intinerantă de artă plastică - 1977, la Bienala tineretului din Iași - 1978, la prima expoziție personală de la Teatrul Mic din București din anul - 1978 și la Galeriile Amfiteatru din București - 1979, unde a prezentat unsprezece picturi intitulate "Atelier, Masă cu obiecte, Fructe și obiecte, Natură statică cu scoică, Natură statică, Eva, Portret cu draperie, Studentă, Peisaj industrial, Peisaj agrar" și "Portret". În perioada 1991 - 1995, Corneliu Ionescu a
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
Aici a realizat un scurt-metraj intitulat „M-a trimis mama la piață” (pelicula s-a pierdut). Imediat după absolvirea Facultății (cu o teză despre Mateiu I. Caragiale), a fost angajat ca redactor la "Viața studențească" (1965), apoi la nou-înființata revistă "Amfiteatru" (redactor-șef, Ion Băieșu), unde a coordonat paginile de teatru și film. A trecut, în 1968, la revista Contemporanul, unde - până la prematura sa dispariție - a publicat sute de cronici de teatru, alăturându-și săptămânal semnătura unor nume prestigioase, precum Ana
Dinu Kivu () [Corola-website/Science/333636_a_334965]
-
de dealuri mai mult sau mai puțin rotunjite. Întinse suprafețe sunt supuse eroziunii, cu văi adânci disecate de traversarea râurilor mai sus enumerate; de asemenea sunt răspândite rigolele, ravenele și hârtoapele (depresiuni cu diametrul de 3-5 km în formă de amfiteatre mari). Alunecările de teren pe locuri sunt carstice. Actualele verigi de dealuri mai mari sau mai mici, s-au format în timpurile miocenului, atunci sedimentele continentale s-au depus sub formă de argile, marne, calcare, nisipuri, gresii și loess cuaternar
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
la Brăila într-o familie de intelectuali. În anul 1981, la vârsta de 11 ani, obține un premiu pentru poezie de la revista „Cronica”. În această revistă i-a fost publicat și primul poem. A mai publicat poezie în revistele literare "Amfiteatru", "Contemporanul", "Limba și literatura română", și "Luceafărul". A fost student la Facultatea de Elecroenergetică din Iași. În iulie 1991, aflându-se în vacanță la Brăila, a fost bătut de cinci foști colegi de clasă și a decedat după o săptâmână
Ronald Gasparic () [Corola-website/Science/333029_a_334358]
-
fiu Tudor, care a murit bolnav la Paris în 1955. Pentru contribuția sa pe tărâm social, cultural și umanitar, Arethiei Tătărescu i s a conferit diploma de Cetățean de Onoare al Orașului Târgu Jiu, eveniment care a avut loc în Amfiteatrul Liceului Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu pe data de 13 septembrie 1936 După anul 1947 Arethia Tătărescu a avut mult de suferit ajungând să trăiască în condiții de viață precare, întrucât bunurile familiei Tătărescu au fost naționalizate. În anul 1968
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]