39,601 matches
-
al originalității - problematica este importantă și nu maniera în care scrii despre ea. Alt mare loc comun este "Copilăria de aur". Pasajul plecării micului țăran la un liceu din oraș seamănă cu o altă plecare traumatizantă la învățătură, cea din Amintiri din copilărie. Sînt apoi cîteva "mistificări" elementare care nu pot fi trecute cu vederea de către un cititor atent. Octavian Paler insistă asupra lipsei sale de vocație de om public. I-ar lipsi și voința de a deveni o figură publică
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
necunoscute. Trebuia să mă deprind acum să zic "vopsea", în loc de "văcsea", sau "puțin" în loc de "o țîră" și să evit vorbe care ar fi sunat bizar, de neînțeles, în urechea unui bucureștean ca "teșculă", "cătrăniță", "pălan", "recăl", "pocie" sau "părușcă"." Însă amintirea relaxată a acestor lucruri este imediat încărcată cu meditații stereotipe: Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decît noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea". Acest reflex esopic (de sublimare de la particular
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
la general - să ne amintim și de gustul pentru parabolă din alte scrieri) este cu atît mai ciudat cu cît Octavian Paler nu este la prima carte de confesiuni. El și-a făcut un stil din a-și "vicia" metafizic amintirile, experiența personală (să ne gîndim la Drumuri prin memorie sau la Mitologii subiective). Însă această găselniță s-a transformat treptat în neputința de a scrie memorii sau jurnal, autentice. Autorul și-a pierdut simțul realității (al autenticității, de fapt), iar
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
Monica Spiridon - Ștefan Bănulescu (monografie), Editura Aula, Colecția �Canon", 2000, 20. 000 lei. Steagul sus! "Partea nevăzută a lucrurilor" nu constituie un pretext literar pentru autoarea cărții despre care vom vorbi în continuare. Maria Frunzetti - Mia, ca personaj al propriilor amintiri - , talentată pianistă și, din 1965, cadru universitar la Conservatorul bucureștean, e o femeie care a crezut toată viața într-un echilibru subtil și secret a tot ce se întîmplă, încercînd întotdeauna să pună în acord concretul cu un counterpart - ca să
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
talent, iar Confesiunile ei dezvăluie o viață trăită, cum spune chiar ea, într-o continuă încercare de a "ține steagul sus". Maria Frunzetti - Confesiuni, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, 51.000 lei. Aici și acum Dacă Maria Frunzetti, autoarea volumului de amintiri prezentat înainte, își asumă cu eleganță o sinceritate netrucată și încearcă să trăiască plenar viața, să-și reprezinte obiectiv (i.e. onest) experiențele trăite (educația de tip interbelic poartă ceva răspundere în acest sens, am putea spune fără a mitiza foarte
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
devenind excesivă. Destinele personajelor sînt împrăștiate ca lucrurile din casa lor, alcătuindu-se bizar din trecut și prezent, incert și dezechilibrant. Ca să ajungi la esența neputințelor și a dramelor, a revoltei trebuie să dai la o parte amestecul de obiecte, amintiri și obsesii, să înlături pînza de păianjen care le-a acoperit. La fel face și Artur. Undeva în spatele scenei, într-un ungher slab luminat, încremeniți în rutina gesturilor și obiceiurilor, prinse în țesătura păianjenului, Eleonora, Eugenia, Eugeniusz și Edek joacă
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
este sau nu o vrăjitoare, o posedată? Răspunsul nu poate fi unic și de mai mare importanță sînt concluziile de parcurs. Evenimentele trăite de ea, fie că au avut cu adevărat conținutul demonic pe care ea li-l atribuie în amintire, fie că au fost 'simple' atrocități familiale cum se întîmplă peste tot și cu o frecvență mai mare decît s-ar crede, sînt de natură să dea de gîndit, și cu siguranță că aceasta a fost intenția primară a autoarei
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
am ridicat cortina mea acoperitoare peste câteva decenii din veacul care s-a încheiat. Aveam 9 ani când un unchi, bariton la el acasă, m-a luat binișor de mână și m-a dus la Operă. Aceasta este singura mea amintire de pe atunci care și-a păstrat în flou-ul imaginilor pierdute conturul vizibil: ca o fotografie. Văd scena îndepărtată; văd un plan static. Unul singur. Dar știu cine cânta în Bărbierul din Sevilla: Figaro se numea Alexiu Rosina era Margareta
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
de la școala germană din Făgăraș/ Fogarasch - acest "ceai dansant" printre sași purta numele de exitus. în jurul sensurilor multiple ale cuvîntului latinesc - de la denotativul "ieșire" la "sfîrșit, moarte" și "succes, rezolvare fericită a unei situații dificile" - se țese rețeaua densă a amintirilor, orientînd posibilele interpretări: n-am putut să nu remarc faptul că totdeauna comunitatea germană, în special, și societatea românească interbelică, în general, se asociază cu exitus ca "dispariție, moarte", iar experiențele tînărului - rînd pe rînd/ alternativ cu "dispariție" (a dragostei
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
în general, se asociază cu exitus ca "dispariție, moarte", iar experiențele tînărului - rînd pe rînd/ alternativ cu "dispariție" (a dragostei, a prieteniei) cu "reușită" (în dragoste, în prietenie). Principala direcție de dezvoltare a textului este asociația liberă de idei și amintiri, în tradiția proustiană, realizată cu mare grijă pentru detalii - în special saltul în timp e un prilej pentru exerciții de virtuozitate literară. în mod evident, întregul roman ar merita o analiză mult mai amănunțită decît cea dintr-o recenzie, însă
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
Subiectul mini-poemelor din E vremea să porți cercei se schimbă însă cu totul. Autoarea a împlinit 30 de ani, a depășit chiar această vîrstă grea și scrie mai degrabă despre un prezent înghețat, lăsînd cumva în urmă deopotrivă reveriile și amintirile, imaginile vechi și imaginile construite: "Cîndva mi se părea ușor să-mi iau bocceluța și să plec. Un gest de rezervă totdeauna amînat. Pînă cînd am devenit un balot plin de haine vechi, amintiri răzlețe și tot felul de texte
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
cumva în urmă deopotrivă reveriile și amintirile, imaginile vechi și imaginile construite: "Cîndva mi se părea ușor să-mi iau bocceluța și să plec. Un gest de rezervă totdeauna amînat. Pînă cînd am devenit un balot plin de haine vechi, amintiri răzlețe și tot felul de texte. Abia mai reușeam să-mi păstrez echilibrul. Și - ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns - totul părea să se agațe de mine: frînturi de discuții, etichete, rețete, tăieturi din ziare. Pînă și firele
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
apoi soția lui Roșca, fostul guvernator al Basarabiei între 1916 și 1919, Irina, soția lui Manolescu-Strunga, soția lui Titel Petrescu, a lui George Brătianu, a lui Vasilescu-Colorado (cel executat la Canal), Sanda Tătărescu-Negroponte și alte infractoare primejdioase pentru regimul comunist. Amintirile Dorinei Potârcă (1907-1997), profesoară de franceză la București, ar putea fi coroborate cu ale Oanei Orlea din I-ați boarfele și pleacă!, trecută și ea prin aceleași locuri, chiar dacă nu ca fiică a lui Bâzu Cantacuzino. * Academia Română pe urmele Uniunii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15634_a_16959]
-
ajunge nevastă de ministru în București ajutând-o pe Nora, care, treptat, se va distanța de ea, mai ales după ce intrase, ca studentă, într-o organizație de tineri ce combătea regimul... Cel mai mult o revoltă efectele colectivizării la sate. Amintirea bunicului ei drag Păvăluț o urmărește pretutindeni... Va încerca și să noteze obsesia ei... Fraza lungă, nervoasă: După ce Domnica (personaj inventat - n.n.) a înțărcat copilul cu o foaie de pelin ruptă din șanțul veșnic noroios și plin de bălării de lângă
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
distorsionării pe care comunismul a produs-o în imaginea identitară a fiecăreia dintre țările estice. Și, mai ales, refacerea memoriei ca premisă a vindecării identitare. Mistificările succesive pe care propaganda comunistă le-a operat asupra istoriei au repercusiuni chiar asupra amintirilor personale, particulare, ale celor care au trăit-o (așa cum demonstrează Daniela Koleva în analiza povestirilor despre 9 septembrie 1944, data-simbol a instaurării comunismului în Bulgaria). Comunismul a creat o "memory distortion" (Ștefan Borbely) ale cărei efecte se văd, printre altele
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
răscruce de trecut și viitor. O știm de la Sfîntul Augustin și de la Plotin, însă o aflăm, din nou, din basmul al cărui erou e Harry Potter. Răscruce multiplă și pe infinite planuri. Intersecție în care fiecare dintre noi e și amintirea a ceea ce a fost și preștiința (nu doar premoniția) a ceea ce va fi. Tocmai pentru că e vorba despre preștiință - și nu premoniție - viitorul e tot o amintire. Proiectată în present - prezentul Celuilalt - cu ajutorul propriului sine, gasit și mai în trecut
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
multiplă și pe infinite planuri. Intersecție în care fiecare dintre noi e și amintirea a ceea ce a fost și preștiința (nu doar premoniția) a ceea ce va fi. Tocmai pentru că e vorba despre preștiință - și nu premoniție - viitorul e tot o amintire. Proiectată în present - prezentul Celuilalt - cu ajutorul propriului sine, gasit și mai în trecut. Într-un jurnal. De jurnal avem nevoie pentru a-i influența pe alții și a-i face și mai dependenți de noi. Pentru a-i face să
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Constantin Țoiu În amintirea Dorei A fost odată ca niciodată o gărgăriță ce trăia singură la marginea unei păduri. Rița - fiindcă acesta era numel ei - locuia sub o foaie de pelin. Bărbatul ei, pe care îl chema Vântuleț, și care era un strănepot de-
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
în jos, poate în semn prematur de dispreț față de lumea pe care mulți credeau că o va părăsi la fel de prematur." Prins într-o relație abjectă cu o cusătoreasă din vecini, Messer dispare din sanatoriu și din lume, lăsînd în urma lui amintirea și fotografia unei nunți. Dar ce fel de nuntă? Și în ce fel poetul "reușește" în aceste memorii romanțate scrise la începutul secolului 21 să împlinească o dragoste exemplară, frustrantă și nefericită de la sfîrșitul secolului 19? Nu e cumva naratorul
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
anul grațierii), murind tîrziu și tot dîrz, deabia în noiembrie 1976 la vîrsta înaintată de 81 de ani. Și-a scris, în 1945, niște Memorii, pe care le-a publicat. Cum tot avea vreme și era liber a mai scris Amintiri, care astăzi sînt publicate de Fundația Academia Civică (editor dl Romulus Rusan) și, deși scrise idilic bătrînește, lipsite de flacăra intelectualității autentice, amintirile tîrzii ale lui Ilie Lazăr se citesc cu real interes. Născut în 1895 în Giuleștii Maramureșului, Ilie
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
niște Memorii, pe care le-a publicat. Cum tot avea vreme și era liber a mai scris Amintiri, care astăzi sînt publicate de Fundația Academia Civică (editor dl Romulus Rusan) și, deși scrise idilic bătrînește, lipsite de flacăra intelectualității autentice, amintirile tîrzii ale lui Ilie Lazăr se citesc cu real interes. Născut în 1895 în Giuleștii Maramureșului, Ilie Lazăr are aproape biografia standard a intelectualului ardelean. Avea în ascendență cîteva familii de preoți și protopopi și era mîndru că, în Maramureș
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
Dar rămîne faptul că în cîțiva ani buni de guvernare, datorită condițiilor amintite, PNȚ nu și-a putut înfăptui programul de guvernare. Ilie Lazăr, devenit membru al Delegației permanente a PNȚ și conducător al filialei ei maramureșene, se plînge, în amintirile sale, de incorectitudinea procedeelor electorale ale țării, care mergeau pînă la falsificarea și furtul urnelor. A fost o prea tristă realitate. Ceea ce nu ne explică Ilie Lazăr sînt cauzele care au dus la aceste consecințe nefaste. Realitatea este că și
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
aflînd că Antonescu va fi atunci pe front, l-a convocat la Palat, în 23 august, arestîndu-l. Și cum, din păcate, lipsind grupa de luptători penețiști conduși chiar de Ilie Lazăr, s-a apelat la echipa condusă de comunistul Bodnăraș. Amintirile lui Ilie Lazăr trebuie citite, chiar cu acele inevitabile scăpări de condei ale bătrînului bărbat politic. Ilie Lazăr, Amintiri. Editor Romulus Rusan. Prefață de Dan Radosev. Fundația Academia Civică. Biblioteca Sighet, 2000.
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
din păcate, lipsind grupa de luptători penețiști conduși chiar de Ilie Lazăr, s-a apelat la echipa condusă de comunistul Bodnăraș. Amintirile lui Ilie Lazăr trebuie citite, chiar cu acele inevitabile scăpări de condei ale bătrînului bărbat politic. Ilie Lazăr, Amintiri. Editor Romulus Rusan. Prefață de Dan Radosev. Fundația Academia Civică. Biblioteca Sighet, 2000.
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
care o așteptase. Frank Doel nu mai e, librăria s-a închis, iar firma, șterpelită de un admirator, e în camera ei, printre cărțile pe care, cu atâta dragoste, le-a strâns. Fidelitate? Bucurie? Farsă a destinului? Oricum, o dureroasă amintire! Ceea ce i se întâmplă i se pare de necrezut: ,,Fani din lumea întreagă mă consideră prietenă! La Londra, pentru cele câteva scrisori pe care le-am scris, se află pe locul fostei librării o placă de aramă cu numele meu
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]