2,761 matches
-
de un generator electric. Din echipajul de 1751 de oameni, au pierit 1650 de oameni. Grupul operativ TF-58 a navigat spre vest, în timpul nopții pentru a ataca japonezii în zori. Patrulele de căutare au pornit la prima lumină a zilei. Amiralul "Ozawa" s-a transferat pe distrugătorul "Wakatsuki", după ce portavionul Taiho a fost lovit, dar radioul de la bord nu a fost capabil să trimită numărul necesar de mesaje, așa că la ora 13:00 s-a transferat pe portavionul "Zuikaku". Aici a
Bătălia din Marea Filipinelor () [Corola-website/Science/325075_a_326404]
-
Kanrin Maru, care a fost folosit în curând de Ambasada Japoniei în SUA. În anii care au urmat Japonia a trimis la studii navale în Occident mai mulți studenți, începând o tradiție a educării liderilor în Vest ca în cazul amiralilor: Takeaki Enomoto, Heihachirō Tōgō și Yamamoto Isoroku În 1863 iulie Japonia a lansat prima sa navă de luptă construită în Japonia, Chiyoda. Era o navă din lemn, cu un deplasament de 138 tone. În anii 1870-1880 a rămas în principal
Marina Imperială Japoneză () [Corola-website/Science/325201_a_326530]
-
târziu, Flota Japoneză Combinată a pierdut patru dintre portavioanele sale în Bătălia de la Midway. Aliații au contracarat amenințările la adresa Australiei printr-o o concentrare de trupe și avioane, cu scopul de a plănui atacul și recucerirea Filipinelor. În martie 1942 amiralul Ernest King, pe atunci comandantul Flotei SUA, a pledat pentru un atac de la Noile Hebride prin Insulele Solomon către Arhipelagul Bismarck. După victoria de la Midway, generalul Douglas MacArthur, care a primit comanda trupelor din Pacificul de Sud-Vest, a propus un atac
Campania din insulele Solomon () [Corola-website/Science/325296_a_326625]
-
a reocupa Rabaul, pe care japonezii l-au fortificat și îl foloseau ca bază pentru operațiuni. Marina Statelor Unite a susținut o abordare mai graduală, pornind de la Noua Guinee și avansând spre insulele Solomon. Aceste propuneri concurente au fost rezolvate de către amiralul King și șeful de stat major, generalul George C. Marshall, care a adoptat un plan cu trei obiective. Primul obiectiv a fost implementat de o directivă a Șefului de stat major la 2 iulie 1942, dând operațiunii numele de Operation
Campania din insulele Solomon () [Corola-website/Science/325296_a_326625]
-
Amiralul (în ) este un film biografic istoric rusesc din 2008 despre Aleksandr Kolceak, un viceamiral în Marina Imperială Rusă și conducător al Mișcării Albe anticomuniste în timpul Războiului Civil Rus. Filmul prezintă, de asemenea, triunghiul amoros format de amiral, soția sa și
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
Amiralul (în ) este un film biografic istoric rusesc din 2008 despre Aleksandr Kolceak, un viceamiral în Marina Imperială Rusă și conducător al Mișcării Albe anticomuniste în timpul Războiului Civil Rus. Filmul prezintă, de asemenea, triunghiul amoros format de amiral, soția sa și poeta Anna Timiriova. Potrivit regizorului Andrei Kravciuk: "[Filmul este] despre un om care încearcă să facă istorie, să ia parte în mod activ la istorie, când este prins în turbulențe. Cu toate acestea, el continuă lupta, își
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
În timp ce haosul domnește pe nava sa, Kolceak pune mâna pe unul dintre tunuri și reușește să avarieze grav nava germană. Acest lucru îi oferă doar un scurt răgaz, totuși. Dându-și seama că nava inamică îi blochează calea de retragere, amiralul își informează oamenii că singura modalitate de a reveni în siguranță este de a ademeni nava germană înspre una dintre minele sale. Pe măsură ce nava se îndreaptă spre câmpul de mine pe care le-au pus rușii, amiralul își îndeamnă oamenii
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
calea de retragere, amiralul își informează oamenii că singura modalitate de a reveni în siguranță este de a ademeni nava germană înspre una dintre minele sale. Pe măsură ce nava se îndreaptă spre câmpul de mine pe care le-au pus rușii, amiralul își îndeamnă oamenii să facă rugăciuni pentru ca Dumnezeu să-i protejeze. Deși nava rusă abia abia evită propriile mine, nava germană nu este atât de norocoasă și se scufundă. Mai târziu, la baza navală din Marele Ducat al Finlandei, Kolceak
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
prietenului apropiat Serghei Timiriov. Între cei doi devine evidentă o puternică atracție. Deși Serghei îi reamintește soției sale că ei s-au căsătorit în fața lui Dumnezeu, Anna este de neînduplecat și nu dorește nimic mai mult decât să fie cu amiralul. Deși speriată că-și va pierde soțul, Sofia Kolceak (Anna Kovalciuk) se oferă să plece la Petrograd și-și lasă soțul să rămână cu Anna dacă el dorește acest lucru. Amiralul, cu toate acestea, îi spune ferm: "Tu ești soția
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
nu dorește nimic mai mult decât să fie cu amiralul. Deși speriată că-și va pierde soțul, Sofia Kolceak (Anna Kovalciuk) se oferă să plece la Petrograd și-și lasă soțul să rămână cu Anna dacă el dorește acest lucru. Amiralul, cu toate acestea, îi spune ferm: "Tu ești soția mea și eu sunt soțul tău. Așa va fi întotdeauna." Sentimentele lui pentru Anna continuă totuși să crească în intensitate. Atunci când ea se apropie de el pentru a-i da o
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
pentru Anna continuă totuși să crească în intensitate. Atunci când ea se apropie de el pentru a-i da o scrisoare de dragoste, Kolceak o informează că ei nu mai pot să se mai întâlnească. Când Anna vrea să afle de ce, amiralul îi răspunde: Pentru că te iubesc." Mai târziu, el este informat că Țarul (Nicolae Burliaev) l-a promovat la gradul de viceamiral comandant al Flotei din Marea Neagră, cu baza la Sevastopol. După ce a primit în ultimul moment o scrisoare de la Kolceak
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
sugerează să apere orașul Omsk până la capăt, Kolceak hotărăște evacuarea orașului Omsk și stabilirea orașului Irkutsk ca nouă capitală a Rusiei anticomuniste. În timpul evacuării orașului Omsk, Anna este recunoscută de un ofițer alb care îl informează pe Kolceak. Profund mișcat, amiralul merge la ea și anunță că, deși a făcut o dată greșeala de a o părăsi, el nu va face acest lucru din nou. În trenul care merge spre Irkutsk, Kolceak o informează pe Anna că el i-a scris soției
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
al generalului francez Maurice Janin și al Legiunilor Cehoslovace. Deoarece apărarea orașului se dezintegrează, Armata Roșie le oferă militarilor străini doar o singură cale de a rămâne în viață. Ca urmare, generalul Janin este de acord să-l predea pe amiralul Kolceak. Acesta este plasat în stare de arest de către cehi și predat roșilor. În ciuda încercărilor lui Kolceak de a o proteja, Anna insistă asupra faptului că, în calitate de soție a sa, și ea trebuie să fie arestată. Lui Kolceak i se
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
bărbatul pe care l-au ales. Piesa muzicală principală a filmului se numește "Anna". Ea este interpretată de cântăreața rusă Victoria Daineko. Muzica piesei a fost compusă de Igor Matvienko, iar poezia a fost scrisă de Anna Timiriova în memoria amiralului. Cântecul "Vopreki" ("În ciuda") a fost scris de către Konstantin Meladze. Acest cântec este interpretat de cântărețul rus Valeri Meladze.
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
Sassari în Sardinia. O parte a flotei comerciale genoveze înfrânsese o forță pisană, pe când naviga către Bizanț. Flota genoveză a blocat Porto Pisano și ataca vasele pisane care navigau prin Marea Mediterană. O forță genoveză de 30 de vase conduse de către amiralul Benedetto Zaccaria s-a deplasat la Porto Torres, pentru a sprijini forțele genoveze care începuseră să fie asediate la Sassari. Dorind să își atragă adversarul la luptă și să transforme acțiunea într-una decisivă, genovezii și-au dispus flota în
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]
-
adversarul la luptă și să transforme acțiunea într-una decisivă, genovezii și-au dispus flota în două linii paralele. Prima era compusă, potrivit lui Agostino Giustiniani, din 58 de galere și opt "panfili" (un tip de galeră ușoară de origine levantină). Amiralul genovez Oberto Doria staționa în centrul și în partea din față a liniei sale. La dreapta se aflau galerele familiei Spinola, dintre care patru purtau numele a patru dintre cele opt "companii" în care orașul Genova era împărțit: Castello, Piazzalunga
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]
-
un nou motiv de tensiune a izbucnit între cele două republici rivale. Între 1030 și 1035, Pisa a continuat să lupte cu succes împotriva altor orașe rivale din Sicilia și chiar să cucerească Cartagina în Africa de nord. În 1051-1052, amiralul pisan Jacopo Ciurini a reușit să cucerească insula Corsica, provocând și mai mult dușmănia genovezilor. În 1063, pisanii s-au apropiat de normandul Roger I al Sicliei, care conducea o campanie care va dura peste trei decenii de cucerire a
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
de a-mi efectua cercetările istorice, în calea calea mersului meu pe uscat pentru a strânge colecții punându-se toate piedicile posibile” în timp ce Darwin primea toate invitațiile din partea demnitarilor de pe țărm și a primit ajutor la împachetarea colecțiilor. Cu permisiunea amiralului comandant, McCormick a părăsit vasul în aprilie 1832 și s-a întors în Anglia. Medicul asistent Benjamin Bynoe a fost numit medic al expediției în locul său. În timp ce "Beagle" era ancorat la Bahía Blanca, Darwin și FitzRoy au plecat într-o
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
1976. În decembrie 1981, a avut loc o schimbare importantă la nivelul conducerii militare a Argentinei, care a adus în prim plan o nouă “juntă”, în fruntea căreia se găsea Gen. Leopoldo Galtieri, în calitate de președinte, brigadierul Basilio Lami Dozo, și amiralul Jorge Anaya. Ultimul a fost principalul artizan al soluției militare a conflictului cu Marea Britanie, ce data de aproape un secol și jumătate. El a considerat că Marea Britanie era prea departe ca să poată da o replică militară Argentinei.]] Alegând calea acțiunii
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
insulei, folosind un echipament de radioamator, care a confirmat prezența unei flote argentiniene și că forțele argentiniene au preluat controlul asupra insulei. Oficialitățile britanice au numit operațiunile militare de ripostă, “Operațiunea Corporate”. Comandant al forței expediționare britanice a fost numit Amiralul Sir John Fieldhouse. Operațiunea a debutat în 1 aprilie 1982 și s-a terminat în 20 iunie 1982. În vederea recuperării controlului asupra Insulelor Falkland, comandamentul britanic a inițiat o serie de operații. Ca răspuns la cele întâmplate în Georgia de
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Ulterior s-a speculat că toate aceste știri erau destinate să alarmeze conducerea militară a Argentinei, pentru a renunța la invazie. În ziua următoare, în timpul unei reuniuni a cabinetului de criză, prezidată de primul ministru Margaret Thatcher, șeful forțelor navale, amiralul Sir Henry Leach, a afirmat că “Marea Britanie poate și trebuie să trimită o forță expediționară dacă insulele sunt invadate”. Pe 1 aprilie, Henry Leach a transmis ordinul ca forța navală britanică ce făcea exerciții în Mediterana să fie pregătită să
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
ore mai târziu, devastat de incendii și explozii care au continuat încă 6 zile, după care s-a scufundat, în data de 10 mai, undeva în afara zonei de excludere totală instituită de britanici. Incidentul a fost descris în amănunt de către amiralul Sandy Woodward, în cartea sa intitulată “100 de zile”, în primul capitol. În timpul conflictului din Insulele Falkland, Sandy Woodward era ofițer pe nava “Sheffield”. Înspre mijlocul lunii mai, ritmul operațiunilor militare britanice s-a intensificat, pe de o parte datorită
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
explodat la contactul cu navele britanice, dat fiindcă piloții nu au reușit să se ridice la o înălțime suficientă. Ulterior, armurierii argentinieni au rezolvat problema, montând focoase improvizate, cu întârziere la explozie. În cartea autobiografică despre războiul din Insulele Falkland, amiralul Woodward acuză BBC-ul de divulgarea informațiilor care au condus la modificarea focoaselor bombelor argentiniene. BBC ar fi anunțat că nu s-a auzit detonarea bombelor în ciuda bombardamentului argentinian relativ intens, informație preluată de la un oficial al Ministerului Apărării. Amiralul
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
amiralul Woodward acuză BBC-ul de divulgarea informațiilor care au condus la modificarea focoaselor bombelor argentiniene. BBC ar fi anunțat că nu s-a auzit detonarea bombelor în ciuda bombardamentului argentinian relativ intens, informație preluată de la un oficial al Ministerului Apărării. Amiralul Woodward a acuzat BBC-ul că a fost mai interest de acuratețea informațiilor difuzate decât de viețile soldaților britanici. Colonelul H. Jones, a adus aceleași acuzații BBC-ului, arătând că acesta a dezvăluit în mod iresponsabil, argentinienilor, iminența atacului de la
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
acord, prin care fata sa urma să se căsătorească cu fiul principelui, Landulf, gastald de Suessola. Acesta din urmă, răsculat apoi contra lui Lando I, a pornit o expediție asupra Capuei, fiind însoțit de Grigore, fiul lui Sergiu, și de amiralul Cezar de Neapole. Expediția s-a încheiat însă fără rezultat. Ceilalți fii ai lui Sergiu, Athanasie și Ștefan, au jucat și eu roluri importante în politica napolitană. Athanasie a devenit episcop de Napoli, cu acordul imperial, precum și legat papal și
Sergiu I de Neapole () [Corola-website/Science/324638_a_325967]