3,631 matches
-
Nicolas, minți ea fără rușine, expediindu-i un zîmbet pocăit bunicului ei. Îmi pare rău că am Întîrziat, bunicule. Arthus Îi zîmbi scurt În chip de răspuns și reîncepu să mănînce. Nepoata lui Îi strecură o privire piezișă și se amuză În sinea ei de ușurința cu care Îl Îmbrobodea. Dacă ar fi știut el că-și petrecuse o parte a nopții afară, și mai cu seamă dacă ar fi știut cu cine, cu siguranță că i-ar fi scăzut pofta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
buzunar. Mă voi mulțumi să-i Înapoiez brățara și, dacă ea confirmă versiunea lui Nicolas... - Nu! Nu face asta! Marie se opri din gest și se pregăti pentru revolta pe care o anunțau trăsăturile chipului lui Chantal, brusc Înăsprite. - Te amuză s-o pui pe pariziancă pe jăratec, nu-i așa? A-ți bate joc de o burgheză Îți oferă probabil o schimbare față de pleava obișnuită! Te credeam mai presus de lucrurile astea, Marie Kermeur, dar ești la fel ca ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întoarse. Un sentiment tulburător, pe care nu-l putu defini, o făcu să tremure. Își adună pletele În mînă și rupse vraja clipei. - Pentru un irlandez, n-ai păstrat nici o urmă de accent... Ryan Începu iar să rîdă, Marie Îl amuza Într-adevăr. - Confidențe sau interogatoriu, cu dumneata nu poți știi niciodată... Trăiesc de foarte mult timp În Franța... Ești un personaj cu adevărat adorabil. Șovăind Între Încîntare și stinghereală, Marie se scutură, se scuză că Încă nu-i mulțumise pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și se duse liniștit să-și pună crosa În cărucior. - SÎnt dezolat că te dezamăgesc, Gwen, dar nu mă aflu la originea acestei scurgeri de informații, chiar dacă trebuie să recunosc că mă covîrșește de plăcere, și doar pentru că m-a amuzat n-am să rețin termenul grosolan cu care m-ai abordat, adăugă el cu suavitate, În timp ce alegea cu mare grijă o crosă de lemn. - Ticălosule! SÎnt sigură că Yves e cel care ți-a strecurat istoria asta, replică ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
exagerată teoria, dar stă În picioare... Bun, acu’ un’ te duci? Marie Își luase arma din sertarul biroului și o strecură În holster. - Mă duc să văd ce crede Ryan despre ipoteza mea! - Vin cu dumneata! Nu că m-ar amuza, da’ dacă n-o fac, Fersen mă jupoaie. Marie refuză categoric: Caradec Își continua cercetările și trebuia să trimită rezultatul prin fax la jandarmerie, așa că trebuia ca Stéphane să rămînă la locul lui. Curajul natural al lui Morineau nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care le-a putut face strămoșul meu! Și nu m-am jucat niciodată cu copiii din sat, tata Îmi trăgea cîteva bastoane zdravene pentru mai puțin de atît... - Au murit toți, PM, În afară de dumneata... - Credeți cumva că lucrul ăsta mă amuză? Ce pot eu face? - Ai profitat de sosirea lui Ryan pe insulă pentru a te debarasa de ceilalți, ai lăsat să cadă vina pe el și apoi l-ai ucis, după care ai ucis-o pe Gwen... - Nu, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
telefonic, zise ea uitîndu-se În altă parte, În timp ce Marie Își Încheia nasturii de la bluză, iar Lucas Își lua cămașa pusă pe un scaun. - Pierric Le Bihan a ieșit din comă. Poate vorbi. Îmi pare bine. Foarte bine. Lucas o privi, amuzat de avîntul ei. - Vrei să zici, pentru Pierric? - Și pentru el. Închise ușa În urma ei. De pe puntea goeletei, Christian o urmări din ochi pe Marie, care cobora din mașina de teren și se Îndrepta spre bacul gata de plecare, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe stradă nu mi le amintea În mod special. Am trecut pe lângă mulți tineri, imigranți - mai ales negri, mult mai mulți decât În adolescența mea, asta era o reală schimbare. Apoi m-am prezentat la liceu. Pe director l-a amuzat că sunt un fost elev, a vrut să-mi caute dosarul, eu Însă am schimbat subiectul, am reușit să evit. Aveam trei clase: una de-a X-a și două de-a XI-a. Problema, mi-am dat seama rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
exact convingerea contrară. „Echilibrul e posibil pentru toți, și pe dată”, nu ezita să afirme redactorul. După această primă pagină combativă, chiar angajată, restul publicației devenea mai vesel: sfaturi practice, jocuri educative, rubrici „e bine să știm”. Astfel, Michel se amuză să-și calculeze consumul zilnic de calorii. În ultimele săptămâni nu măturase, nu călcase, nu Înotase, nu jucase tenis, nici dragoste nu făcuse; singurele trei acțiuni pe care le putea bifa erau următoarele: a sta așezat, a sta culcat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Articulează cuvintele cu repulsie. — O glumă de pe internet ? o îngân pierită. Ce vrei să spui ? — Nu știai ? Se pare că în anumite cercuri juridice noul termen pentru cincizeci de milioane de lire este „o Samantha”. Crede-mă, nu m-am amuzat deloc. — Mamă, îmi pare atât de rău... — Bine măcar că am reușit să opresc povestea să nu ajungă la presă. Am vorbit la Carter Spink și m-au încredințat că nu vor merge mai departe. Ar trebui să fii recunoscătoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în serviciul lor. Procesez informațiile. — Și de ce au plecat cei de dinainte ? E o casă foarte frumoasă. — Soții Geiger le-au făcut o ofertă pe care n-au putut s-o refuze. Colțurile gurii i se mișcă, semn că... se amuză? — Ce ? zic intrigată. Ce s-a întâmplat ? — Păi... Lasă mopul jos. A fost destul de comic. Casa a fost folosită ca locație pentru un film BBC de epocă. La două săptămâni după ce a fost difuzat filmul, Trish și Eddie au apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spre mine. Fă-mi alta, se poate ? Asta a fost prea slabă. Mă întorc în casă și arunc cărțile pe masa de la bucătărie. Reumplu filtrul cu apă și golesc cafetiera la chiuvetă, cu un zbang. — Ești bine ? Nathaniel mă privește amuzat din ușă. Cum e fata ? — Oribilă, izbucnesc, nereușind să mă stăpânesc. N-are absolut nici urmă de maniere. Mă tratează ca pe o sclavă de pe plantație. Trebuie să-i despachetez lucrurile... și să-i fac amestecul ăsta idiot de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Iris. — Noapte bună, bunicule, zic. O spun automat, fără să-mi dau seama ce spun. Rămân împietrită, cu sângele ridicându-mi-se în obraji de jenă, sperând că nu s-a prins nimeni. Dar Nathaniel se răsucește încetișor spre mine, amuzat la culme. E limpede că m-a auzit. — Noapte bună, Mary Ellen. Ridică din sprâncene. — Noapte bună, Jim Bob, răspund nonșalantă. — Sincer, mă văd mai degrabă ca un John Boy. — Hmmm. Îl măsor bine din priviri. OK, dacă ții tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ea se dă înapoi, cu un țipăt. — Ia-l de aici ! Pune-l înapoi în heleșteu ! — V-a costat două sute de lire, spune Nathaniel ridicând din umeri. M-am gândit că poate vreți să-l salutați. Îmi aruncă o privire amuzată peste umărul lui Trish și reușesc cumva să-i surâd și eu. Pune-i pe toți înapoi. Trish se cutremură. O să vin să-i văd când înoată liniștiți. Se întoarce pe călcâie și pornește înapoi spre casă. — Ești bine ? Nathaniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
făcea pe dos”. Trocurile păguboase ale lui Dănilă, care dă pe rând boii săi “mari și frumoși” pe un car, carul pe o capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o traistă goală, seria de schimburi catastrofale, mai întâi amuză, apoi, însă, scandalizează, stupefiază. Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca oricare alta, o victimă neajutorată, rostogolindu-se inexorabil pe panta neștiinței sale. Rareori prostia și-a râs de om cu atâta cruzime: “parcă dracul mi-a luat mințile
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
gândul de ce am făcut noi. Se bucură cu sufletul. - Ah. Aici, zise Vindecătorul și-și puse mâna pe piept. Cred că știu ce spui. Da... Suflet să-i spunem atunci. Hm. Se rostește de parcă am da aerul afară. Sssuuuflet, se amuză el precum un copil. Eu cred că Bodolona s-a bucurat cu altceva dar, zău că te Înțeleg. Ce-ar fi dacă trimisul lui Moru ar fi, de fapt, un om bun? Un om bun la suflet? Încheie el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
diamante, pantofi de lac. Un reporter de la Daily News scrisese că banii lui „sunt ceva ce arunci de pe platforma ultimului vagon al unui tren expres”. Ravelstein mi‑a arătat tăietura din ziar, tăvălindu‑se de râs. Toate lucrurile acestea Îl amuzau nespus. Desigur, eu nu aveam aceleași rațiuni de a mă amuza. Vastele forțe hidraulice ale țării nu mă propulsaseră și pe mine așa cum făcuseră cu el. Deși eram cu mulți ani mai În vârstă decât Ravelstein, Între noi se legase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
banii lui „sunt ceva ce arunci de pe platforma ultimului vagon al unui tren expres”. Ravelstein mi‑a arătat tăietura din ziar, tăvălindu‑se de râs. Toate lucrurile acestea Îl amuzau nespus. Desigur, eu nu aveam aceleași rațiuni de a mă amuza. Vastele forțe hidraulice ale țării nu mă propulsaseră și pe mine așa cum făcuseră cu el. Deși eram cu mulți ani mai În vârstă decât Ravelstein, Între noi se legase o prietenie strânsă. În caracterul meu, ca și În al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca un rebel al campusului, care Încurajează răzmerițele. Spunea că grevele studențești și mișcările de preluare a puterii În campusuri contribuiseră să dea țara mult Înapoi. Nu‑i curta pe studenți cu Încercări de familiarism sau căutând să‑i scandalizeze - amuzându‑i cum fac profesorii histrionici - prin expresii ca „căcat” sau “Îl bag În mă‑sa!” N‑avea În el nimic din neîmblânzitul campusului. Slăbiciunile, friabilitățile lui erau vizibile. Știa, În chip obsesiv, ce Înseamnă să fii dat la fund de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Întâmplă În jur. Abe știa - știa ce anume trebuia reținut, perceput conștient, și ce putea fi dat la o parte. A obiecta la felul de a mânca al lui Abe ar fi fost o dovadă de meschinărie. Pe Ravelstein Îl amuza să observe În legătură cu doamna Glyph: - N‑avea ea de gând să lase un jidan să se poarte nepoliticos la masa ei. Profesorul Glyph, soțul doamnei, nu avea asemenea prejudecăți. Era un bărbat Înalt, grav. Afișa o atitudine cuviincioasă, dar expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
protejat al lui Herbert, care pe zi ce trece devine tot mai ovreios și mai josnic și mai insuportabil - cu fața aceea nerușinată de cotoi jidovescă” - Kogon ți‑a povestit toate astea? - Te cred. El nu putea decât să se amuze. Îmi spunea că femeia era un Verdurin - un neobosit cățărător social. Și când mai sunt și cultivați, asemenea oameni fac tot ce pot ca să‑i excludă pe evreii din jurul lor. - Dar nici un om serios n‑ar fi putut s‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ea vine pe planul doi. Nu‑i propriu‑zis un caz de sclavie sexuală sau de psihopatologie. Dar de robie umană, da. Pentru tine, Însă, nu‑i decât marginală. Viciile astea minore - torturile sexuale, nu te‑ar Împiedica să te amuzi și să te relaxezi În pura inocență verde a Munților Albi. - De atunci de când ai dat buzna peste noi la Paris, a Început să spună că Între mine și tine e ceva. La auzul acestor cuvinte, Ravelstein a rămas Încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Tu pe cine ai... o nevastă creștină? Te bazezi doar pe o teorie - egalitatea În fața legii. E o mare ușurare să știi că te bucuri de garanții constituționale care, cu siguranță, sunt apreciate și de alți devotați ai Constituției... Se amuza. Eu nu obiectam. Mă distra faptul că descoperise un sistem În activitățile mele. - Presupun și că plătești impozite grase. - Absolut. Și acum au mai apărut și niște taxe educaționale anuale. - Îmi dau seama despre ce fel de educație poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a mai rămas doar o săptămână de trăit.” La auzul acestei replici, Ravelstein Își zvârlea capul pe spate, Închidea ochii și se scutura de râs. În felul meu, aveam și eu aceeași reacție. Așa cum am mai spus, faptul că ne amuzam de aceleași lucruri ne unise, dar acesta ar fi doar un mod firav, anemic, de a explica lucrurile. O bucurie gălăgioasă, un immenso giubilo - o uriașă armonie Îmbinată ne alipea, ne conecta, și ar fi cu neputință să Încerc a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
le istorisesc propria lor poveste. Dintre milioane și sute de milioane de oameni, numai lor le‑a ieșit treaba bine. Au trăit o mare poveste de dragoste și câteva decenii de fericire firească, fără efort. Fiecare dintre ei l‑a amuzat pe celălalt prin excentricitățile respective. Cum ar putea suporta să minimalizeze asemenea performanță printr‑o sinucidere...? Îmi dădeam seama că doamna Battle auzea ceea ce sperase să audă. Dorea să mă asculte pledând pentru continuarea vieții. - Dar el, Battle, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]