8,708 matches
-
rămas între noi (n-a venit nici un alt participant la croazieră cu grupul nostru), dăm, de cum ajungem la Delfi, un spectacol foarte românesc. Se încinge, în stradă, la câțiva pași de ghereta paznicului, o târguială penibilă. Motivul? Unul banal. În antichitate, exista o "poruncă" deasupra intrării pe "domeniile lui Apolo": "Cel cu mâinile necurate să nu se apropie. Departe de aici". Astăzi, nu mai contează cum arată mâinile. Important e să scoți din buzunar, fie suma necesară unui bilet de intrare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu mai aștept, dar "cerberul" de la poartă, plictisit, probabil, să ne vadă ciorovăindu-ne, ne face semn să intrăm. Urc de unul singur fosta Cale Sacră, ce suie în serpentină povârnișul pe care, din gloria celui mai mare oracol al antichității, a rămas un fel de cimitir arheologic. Vom sta puțin aici. Autobuzul ne așteaptă să ne ducă înapoi la Atena. N-am timp de reverie și nici chef după sfertul de oră pierdut la intrare. Mă mărginesc să privesc, să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sub privirile admirative ale senatorilor. Statuile se animă și vorbesc la ore fixe, dar numai noaptea când afluența jucătorilor crește. Nu lipsește, constat, nici "David", al lui Michelangelo, o copie la fel de bună cum e aceea din Piața Signoriei de la Florența. Antichitatea este amestecată cu Renașterea și cu barocul, dar ce contează? Cei care au imaginat "Palatul Cezarilor" nu s-au sinchisit de asemenea fleacuri. Au cheltuit milioane de dolari pentru a obține ceva de un prost gust monumental, luxos și ostentativ
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trecutului, exemplu și înștiințare a prezentului, avertisment al viitorului.(Miguel de Cervantes în Don Quijote de la Mancha); Istoria este martorul care confirmă trecerea timpului; iluminează realitatea, vitalizează memoria, oferă călăuzire în viața de zi cu zi și ne aduce știri din antichitate. (Cicero); Istoria nu e ceea ce s-a întâmplat. Istoria e ceea ce ne spun istoricii că s-a întâmplat.(Julian Barnes (15 mai 1989). Și pentru a demonstra că paginile de istorie nu sunt întotdeauna o ficțiune, un fals - după cum sugerează
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
bibliotecă, dar n-am răbdare s-o caut. M-a entuziasmat, inițial, ironia cu care Fontenelle îi socotește pe preoții lui Apolo nu doar niște escroci, care au organizat la Delfi cea mai mare și cea mai rentabilă escrocherie a antichității, ci și niște diletanți. Hexametrii în care ei tălmăceau bolboroselile Pythiei îl puneau pe zeul poeziei în situația penibilă de a se dovedi un poet minor, un fel de versificator de duzină, un veleitar. Apolo, ca poet, nu era bun
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mă răzbun, însă am fugit de-acolo, chinuit de visele erotice pe care le aveam noapte de noapte. Ca să-mi pierd urma, m-am îmbarcat pe un vapor care m-a lăsat în insula Rodos. Acolo am făcut negoț cu antichități, trafic de droguri și, în cele din urmă, ca să scap de ochii poliției, am trăit printre pescari, strângând date despre sirene. Dar nu m-am putut abține când m-am îndrăgostit de nevasta unuia din pescari. A trebuit din nou
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a ceea ce se înțelege prin "aventurier". Sedentar incorigibil, mi-am ratat cu seninătate reveriile din tinerețe. N-am ajuns nici la Polul Nord, nici să refac traseul lui Don Quijote, cum am visat. M-am ocupat, cu pasiune, de civilizația greacă, de antichitatea romană, de Evul Mediu și de Renaștere, dar n-am devenit "specialist" în nimic. Mi-a lipsit, dintre calitățile ardelenilor, disciplina. Am înlocuit-o cu fervoarea în dezordine. Când mi s-a oferit un post de asistent la catedra de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mulțime de imprudențe, bunăoară traversa strada printre camionete, cînd le dădeau drumul acasă și o lua pe un maidan, singur și adus de spate... Pe aici Își croia drum pe jos pînă acasă. Julius cu preludiul lui și Susan cu antichitățile ei. De cîtăva vreme se dădea În vînt după lucrurile vechi și valoroase; era un moment potrivit, fiindcă de cîteva săptămîni Juan Lucas era vîrÎt pînă peste cap Într-o mulțime de afaceri noi, investind nebunește, ceva cu niște americani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o felie de pîine prăjită unsă cu marmeladă. Susan cumpărase o mulțime de servicii de ceai! Ce să vă mai spun! Se dădea În vînt după obiectele vechi... Și cît mai sofisticate. RÎnd pe rînd, Învățase toate numele obiectelor de antichități și bineînțeles că le pronunța delicios. Într-o zi și-a făcut apariția singurică În Mercedesul ei, aducînd o ușă foarte veche pe care o cumpărase la o mănăstire În demolare. Moartă de frică se vîrÎse cu automobilul prin coclaurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sens al cuvântului, mult mai „sociologic“, față de misticul, esteticul și religiosul primei accepții. Fericirea pe care oa menii o caută înde obște n-are nimic de-a face cu experiențele extatice. Dimpotrivă, e vorba de fai moasa aurea mediocritas a antichității, de cultivarea grădinii proprii, de tihna și pacea unei vieți înțe lepte, potrivite omului, lipsite de zbucium și de excese. În acest sens filozofii invidiau viața simplă și mulțumită a păstorilor, împlinirea celor ce n-au ambiții mari, ci se
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aparte: o deosebită vioiciune, o privire inteligentă, un chip de-o asprime nemaiîntâlnită. Popa, care, pe vremuri în copilărie și adolescență, fusese bun la carte și învățase cu mare drag (bineînțeles, doar la materiile care îl atrăgeau) știa că, în antichitate trăise cineva cu numele Epaminonda. Sună frumos și impunător: E-pa-mi-nonda! Majestuos, chiar! Să fi fost vreo regină ori împărăteasă? Sau vreo zeiță? Ar fi vrut preotul să caute în Istoria Antică. Dar nu de răsfoit cărți avea el timp; venirea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
drept de cetate. Cele câteva milenii de existenă umană au demonstrat că, atunci când poezia a fost sugrumată, asupra oamenilor s-au abătut cele mai teribile nenorociri. Pe urmă, poetul a fost, este și va fi poet, indiferent că scrie în antichitate, sub negura Inchiziției ori în era zborurilor intergalactice. Mi-ați cerut o definiție. R: Da. P: Îmi vine tare greu să v-o dau. R: De ce? P: Pentru că s-a grăbit altcineva s-o formuleze înaintea mea. Ascultați: ((Poetul ca
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
facă niște considerații despre paginile scrise, lumea transfigurată între două tic-tacuri. Sunt înserate apoi niște versuri. Reîntorcându-se în lumea școlii, construiește imaginea unui personaj feminin, Epaminonda, numită așa de tatăl ei, preotul Petru Toma, crezând că vestitul personaj din antichitatea greacă era o femeie, un reflex al snobismului. În schimb, părintele era cam iubăreț și cam mulți copii din sat îi semănau. Revenind la lumea școlii, este memorabilă Natalia Udrea, celebra NU, care întruchipează pe conducătorul infatuat, rupt de realitate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-se că sosiseră forțele paramilitare să-i rechiziționeze casa pentru proiectul ăsta nou cu Așezământul natural. Maistrul militar Rupp stătea în pragul lui Mark, bătând terțete în lemnul artificial al ușii. Prin ferestre pătrundea fondul muzical al unei emisiuni despre antichități de la postul public. —Gus. Care-i treaba? Deschide, Gus. Nu poți să stai supărat pe noi la infinit. Mark stătea de cealaltă parte a ușii, învârtind o cheie articulată de 90 cm. Când realiză cine era, strigă prin placajul subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
împreună cu un mod de a se prezenta și de a spune umil și cu demnitate”. Este problema unui limbaj nou care este unul din punctele ferme ale „noii evanghelizări”. a) «Vorbirea desăvârșită» își are istoria ei. Cultura occidentală, încă din antichitate, a încercat să descopere, să codifice și să transmită regulile vorbirii și ale scrierii frumoase, pentru a învinge și a convinge, în așa fel încât să transforme vocea și pana în arme puternice de comunicare. „Re-torica” este o artă care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
distinctă de cealaltă dimensiune pe care am putea-o defini profană. Ideea că religia privește doar sfera divinului, adică în special convingerile despre Dumnezeu, separată de restul experienței umane, este rezultatul categoriilor conceptuale moderne occidentale; această idee este absentă în antichitate. Cu alte cuvinte, în Orientul Apropiat antic nu exista o „dimensiune” religioasă separabilă de cea profană sau cotidiană, deoarece simțământul religios al acestor popoare pătrundea toate laturile ființei umane, nu numai pe cea a credinței în Dumnezeu. În consecință, studiul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
2. MUZICA ÎN EPOCA PATRISTICĂ 2.1 Muzica ecleziastică în primele secole: moștenirea ebraică și elaborarea patristică-monastică Răspândirea și caracteristicile cultului creștin constituie un element sine qua non pentru a înțelege noul mod de a concepe și practica muzica față de Antichitate. Liturgia, încă de la originile sale iudeocreștine, a fost expresia concepțiilor teologice. Cu toate acestea, tradiția sinagogală-ecleziastică nu a avut o dezvoltare speculativă de tip filozofic-matematic, analogă celei care a avut loc în sânul tradiției greco-romane. Analiza formelor liturgice-muzicale, considerate în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzicii ca asceză, care duce cu mintea la estetica pitagoreică a numerelor și muzica, sunet sensibil, obiect de plăcere, care trimite cu gândul la estetica aristotelică și la concepția muzicii înțeleasă ca o imitație a pasiunilor. Aceste două concepții caracteristice antichității grecești, opuse între ele, vor continua să coexiste de-a lungul întregului Ev Mediu creștin și chiar după. 2.5 Severino Boezio (476-525 d. Cr.) De origine roman, Boezio a fost autorul căruia îi datorăm opera cea mai importantă care
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
vor continua să coexiste de-a lungul întregului Ev Mediu creștin și chiar după. 2.5 Severino Boezio (476-525 d. Cr.) De origine roman, Boezio a fost autorul căruia îi datorăm opera cea mai importantă care a transmis informațiile din Antichitate în Evul Mediu. În ceea ce privește gândirea muzicală medievală, nu este exagerat să spunem că Boezio a fost autorul cel mai citit și care a influențat cel mai mult Evul Mediu, după cum demonstrează răspândirea tratatului său, De institutione musica, ale cărui citate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Evul Mediu, după cum demonstrează răspândirea tratatului său, De institutione musica, ale cărui citate și referințe sunt prezente în toate lucrările medievale și ale cărui manuscrise conțin un corpus imens de glose marginale. În lucrarea sa, Boezio compendiază teoria armonică din Antichitatea târzie, făcând referință îndeosebi la tratatul armonic al lui Nicomaco di Gerasa, confruntându-se apoi cu teoria lui Aristosen și a lui Ptolomeu. De la Nicomaco, Boezio a împrumutat structura neopitagoreică, bazată pe număr. Acesta din urmă este și arhetipul creației
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
parametrul cosmologic și mai atentă la aspectul interior și la experiența cântecului. Acest șir de teoreticieni ai muzicii, de la Augustin la Isidor din Sevilla, constituie puntea de trecere de la lumea antică la cea medievală; ei sunt încă înrădăcinați în cultura antichității clasice, cu câteva presentimente mai mult sau mai puțin conștiente, despre profundele transformări care au avut loc în muzică sau erau în curs, în structura tehnică și funcția sa socială. 2.8 Atitudinea generală a Sfinților Părinți față de muzică Aproape
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
au mai fost și alte intervenții magisteriale, dar fără a aduce contribuții originale, toate făcând referință la tradiția bisericii și la documentele precedente. Muzica a avut dintotdeauna un impact asupra sufletului omului, motiv pentru care a fost folosită încă din antichitate și este cunoscută de orice civilizație și cultură, fie ea mediteraneană sau asiatică. În istoria muzicii, după cum am văzut, au fost numeroși muzicienii care au afirmat că muzica este mijlocul prin care se întâlnește divinitatea. Îl cităm doar pe Ernst
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dintre voi care au copii mici poate că au una deja. Stocuri noi sînt aduse rapid în magazine de la uzina Cortexin Adhoc Sanitation din New Cumbernauld. S-au dat comenzi mari la o mică fabrică din Unthank, care încă produce antichități din lut, și vom impulsiona astfel o parte neglijată a economiei orașului. Și, deși mulți vor trebui să se descurce fără așa ceva o perioadă scurtă de timp, sînt sigur că vor reuși să improvizeze, folosind o altă ustensilă casnică. în ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o cutie în formă de cabană. — Al naibii de miraculos, zise Macfee, deschizînd o altă cutie de bere. — Nu crezi că ne-am uitat destul? zise Helen. — Acesta este unul din multele ceasuri recuperate de curînd din muzee, depozite și magazine de antichități. Poate că nu pare impresionant, însă e primul ceas restaurat, funcționînd în ritm normal. Cînd vor fi reparate și celelalte, vor fi instalate în birourile administrației și vor fi reglate pe rînd după ceasul acesta. Sludden arătă spre greutatea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
regiunii Île-de-France. Aceasta cumula, în 2000, 109 009, adică 44 % din cele 246 735 de familii care datorau acest impozit, a cărui asietă exclude patrimoniul profesional (instrumente de lucru și participații financiare semnificative) și operele și obiectele de artă, precum și antichitățile (tablouri, vase, mobile). Dintre persoanele din regiune obligate la plata impozitului, aproape una din două locuiește la Paris (52 192, adică 47,8 %). La scară națională, capitala reunește 1 din 5 persoane obligate la plata acestui impozit (21,1 %) [Ministerul
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]