2,537 matches
-
au murit de foame pentru că germanii rechiziționau toate alimentele pentru armatele lor și nutrețul pentru caii de tracțiune. Atrocitățile față de populația evreiască au început imediat, așa numitele Einsatzgruppen fiind trimise să-i adune pe evrei și să-i împuște. Elementele antisemite locale au fost încurajate să provoace propriile lor pogromuri. În iulie 1941, unitatea SS a lui Erich von dem Bach-Zalewski a început organizarea sistematică a unor asasinate, printre care asasinarea a 30.000 de oameni la Babi Iar. Până la sfârșitul
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
a fost dus la un sanatoriu din Moroeni. A fost eliberat pe 12 noiembrie 1938. Eliade s-a distanțat ulterior de această atitudine, însă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinerețea sa. În timp ce scria articole antisemite , a luat poziție față de expatrierea unor mari intelectuali evrei și și-a menținut amiciția cu evrei ca Mihail Sebastian. Anumiți exegeți ai operei sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-a dezis niciodată de ideologia legionară, preferând
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-a dezis niciodată de ideologia legionară, preferând să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura , și că unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile în operele sale științifice. În ceea ce privește opera literară, drama "Iphigenia" a fost interpretată de unii comentatori, în frunte cu Mihail Sebastian, a fi o alegorie a morții lui Codreanu . Începând din 1957, Mircea Eliade se stabilește la Chicago
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
ul este o atitudine (politică, socială, religioasă, etc.) ostilă față de evrei pentru simplul fapt că sunt evrei. Termenul ("„us”") a fost lansat în 1879 de jurnalistul german Wilhelm Marr (1819-1904) într-o broșură propagandistă antisemită. Antisemitismul poate lua diverse forme: învățături religioase care proclamă inferioritatea evreilor, de exemplu cartea lui Martin Luther "„Evreii și minciunile lor”", carte în care Luther scria că evreii sunt otrăvitori de fântâni și ucigași de copii furați sau alt exemplu
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
prejudecăți, sau forme politice care pot merge de la încercarea de a discrimina, izola și oprima, până la violența fizică contra evreilor. Antisemitismul este în esență o formă de intoleranță etnico-religioasă, ca și xenofobia sau rasismul. În Israel, au fost arestați tineri antisemiți și neonaziști, rude de evrei. Există și un “antisemitism evreiesc” care se referă la faptul că unii evrei au adoptat stereotipurilor antisemite dominante sau care persistă în societățile non-iudaice în căre aceștia trăiesc. Conform lui de Fontette, antisemitismul trebuie delimitat
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
în esență o formă de intoleranță etnico-religioasă, ca și xenofobia sau rasismul. În Israel, au fost arestați tineri antisemiți și neonaziști, rude de evrei. Există și un “antisemitism evreiesc” care se referă la faptul că unii evrei au adoptat stereotipurilor antisemite dominante sau care persistă în societățile non-iudaice în căre aceștia trăiesc. Conform lui de Fontette, antisemitismul trebuie delimitat de critica academică a iudaismului, demers fără de care cea mai mare parte din literatura modernă de istoria religiilor, cea din statul Israel
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
non-iudaice în căre aceștia trăiesc. Conform lui de Fontette, antisemitismul trebuie delimitat de critica academică a iudaismului, demers fără de care cea mai mare parte din literatura modernă de istoria religiilor, cea din statul Israel contemporan inclusiv, ar fi și ea „antisemită”. Cum spunea cândva în parlamentul francez deputatul evreu Alfred Naquet, dacă antisemitismul ar însemna doar discuția pe tema și respingerea dogmei religiei iudaice, atunci chiar și evreii seculari - cum era el însuși - ar fi și ei „antisemiți”. Atitudinile antisemite (sau
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
fi și ea „antisemită”. Cum spunea cândva în parlamentul francez deputatul evreu Alfred Naquet, dacă antisemitismul ar însemna doar discuția pe tema și respingerea dogmei religiei iudaice, atunci chiar și evreii seculari - cum era el însuși - ar fi și ei „antisemiți”. Atitudinile antisemite (sau antisioniste) au avut la bază dezacordul privind creșterea influenței politice și economice a evreilor în diverse state europene și nu numai. Cunoscuți drept buni comercianți, evreii au ajuns să dețină averi importante, și implicit putere politică, fapt
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
ea „antisemită”. Cum spunea cândva în parlamentul francez deputatul evreu Alfred Naquet, dacă antisemitismul ar însemna doar discuția pe tema și respingerea dogmei religiei iudaice, atunci chiar și evreii seculari - cum era el însuși - ar fi și ei „antisemiți”. Atitudinile antisemite (sau antisioniste) au avut la bază dezacordul privind creșterea influenței politice și economice a evreilor în diverse state europene și nu numai. Cunoscuți drept buni comercianți, evreii au ajuns să dețină averi importante, și implicit putere politică, fapt ce a
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
-n lat. Antisemitismul modern este de obicei asociat neonazismului. În opinia cercetătorilor, cauzele antisemitismului românesc sunt similare cauzelor celorlalte antisemitisme europene. Inițial, ca peste tot în Europa, dogma creștină a reprezentat o sursă importantă de legitimare a atitudinilor și gesturilor antisemite. În epoca modernă însă, alți factori s-au alăturat unor convingeri religioase în ațâțarea urii contra evreilor. Studiile sociologice pun astfel accentul în explicarea exacerbării antisemitismului de la o perioadă la alta a istoriei României, pe factorii politici și sociali, cum
Antisemitism () [Corola-website/Science/297144_a_298473]
-
Alcibiade", în revistele "România Mare" și "Politica". Poezia pamflet „În apărarea lui Eminescu”, scrisă la începutul anilor 1980, ca răspuns la un articol al rabinului Moses Rosen, care denunța revenirea antisemitismului în cultura română și făcea referire la unele poezii antisemite ale lui Mihai Eminescu. a trezit reacții în presa internațională prin publicațiile "Washington Post" și "Paris Match". Adunate protestelor intelectualilor români, ele au dus la retragerea volumului antisemit "Saturnalii". În ultimii ani, Corneliu Vadim Tudor a exclus mai mulți membri
Corneliu Vadim Tudor () [Corola-website/Science/297233_a_298562]
-
denunța revenirea antisemitismului în cultura română și făcea referire la unele poezii antisemite ale lui Mihai Eminescu. a trezit reacții în presa internațională prin publicațiile "Washington Post" și "Paris Match". Adunate protestelor intelectualilor români, ele au dus la retragerea volumului antisemit "Saturnalii". În ultimii ani, Corneliu Vadim Tudor a exclus mai mulți membri care doreau schimbarea doctrinei PRM, printre care: Corneliu Ciontu, Lia Olguța Vasilescu, Daniela Buruiană, Codrin Ștefănescu, Anghel Stanciu, Dorel Onaca, Dan Claudiu Tănăsescu (revenit în PRM în 2009
Corneliu Vadim Tudor () [Corola-website/Science/297233_a_298562]
-
din Basarabia, regele Carol II decide să "cumpere cu monedă evreiască" simpatia și sprijinul lui Hitler la viitoarele tratative cu Ungaria și Bulgaria, ale căror pretenții teritoriale erau susținute de Germania. La 8 august 1940 regele semnează cele două decrete-lege antisemite promulgate de prim-ministrul Ion Gigurtu: "„Decretul-lege privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România”" și un al doilea decret, emis în aceeași zi, care interzicea "„căsătoriile între români și evreii de sânge sub sancțiunea de închisoare corecțională de la
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
de Mișcarea Legionară, legiferat prin legile lui Octavian Goga și Ion Gigurtu și amplificat de propaganda prilejuită de cedările de teritorii. Antisemitismul a fost aplicat minorității evreiești de regimul antonescian ca misiune principală de stat. Antonescu a promovat o politică antisemită de purificare etnică dură, concretizată prin masacre, atrocități și jafuri față de cetățenii români de etnie evreiască: Pogromul de la Iași, „trenurile morții”, deportările în Transnistria, Masacrul de la Odesa și altele. Ofensiva dezastruoasă pentru cucerirea Odesei (3 august - 16 octombrie 1941) și
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
europene”. Politica de purificare etnică declanșată și controlată de Ion Antonescu a fost aplicată atât prin declarații personale, cât și în cadrul ședințelor de cabinet, ca directive ministeriale. Într-o scrisoare de răspuns trimisă unui intelectual care i-a elogiat politica antisemită, Antonescu s-a obligat să-i elimine complet pe evreii din România: "„Nimeni și nimic nu mă va împiedica, atâta timp cât voiu trăi, de a împlini opera de purificare” ". În ședința din 8 iulie 1941 a cabinetului antonescian, viceprim-ministrul și ministrul
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
60 au fost găsite originale, 32 au fost reconcepute total și la multe altele s-au făcut adnotări, completări, eliminări și schimbări de cuvinte și fraze în scopul de a-l prezenta pe filosof ca un promotor al nazismului, xenofob, antisemit, cu vederi de extremă-dreapă, în profundă contradicție cu ideile lui Nietzsche și în concordanță cu propriile ei vederi. Ideologii naziști s-au grăbit să preia și să se împăuneze cu filosofia falsificată a lui Nietzsche. Un mic exemplu: în cartea
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
o largă toleranță, în pofida antisemitismului în creștere. În Monarhia Dunăreană, sub lunga domnie a lui Francisc Iosif I, evreii au fost emancipați și îl priveau pe împărat ca pe protectorul lor. Împăratului i s-a atribuit chiar o înclinare filosemită. Antisemiți fanatici l-au numit pe Francisc Iosif chiar „împăratul iudeilor”, deoarece acesta a refuzat în repetate rânduri să-l numească pe Karl Lueger primar al Vienei din cauza polemicilor lui antisemite. În domeniul educației generale, s-a ajuns prin școala obligatorie
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
lor. Împăratului i s-a atribuit chiar o înclinare filosemită. Antisemiți fanatici l-au numit pe Francisc Iosif chiar „împăratul iudeilor”, deoarece acesta a refuzat în repetate rânduri să-l numească pe Karl Lueger primar al Vienei din cauza polemicilor lui antisemite. În domeniul educației generale, s-a ajuns prin școala obligatorie la un recul constant al analfabetismului existent frecvent în special în părțile estice și sudice ale Dublei Monarhii. Cu toate acestea, analfabetismul a rămas mai departe o problemă serioasă a
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
mareșalul Philippe Pétain a cerut, la 22 iunie, armistițiul . Acesta din urmă a cerut și a obținut, la 10 iulie, puteri depline, lichidând, astfel, cea de a Treia Republică și punând bazele , care a dus o politică conservatoare, tradiționalistă și antisemită, în colaborare cu Germania Nazistă și în ciuda acțiunilor rezistenței din interiorul și . Debarcarea Aliaților, la 6 iunie 1944, în Normandia a anunțat sfârșitul ocupației naziste și începutul eliberării Europei. În total, conflictul a dus la moartea a mai puțini militari
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
difere mult de cea din teritoriile respective (germana de sus medie), (perioada B). Unele dialecte din Germania meridională și centrală și-au lăsat cel mai accentuat amprenta asupra limbii idiș. Idișul vechi (în germană Altjiddisch ori Altjüdisch): (1250-1500) - Din cauza manifestărilor antisemite și a pogromurilor, precum și mulțumită drepturilor acordate evreilor de Polonia, centrul comunității ebraice din Europa s-a mutat spre răsărit (Boemia-Moravia, Polonia și Lituania). În felul acesta, se ajunge la o nouă fază a limbii idiș. Primele urme scrise ale
Limba idiș () [Corola-website/Science/296712_a_298041]
-
ul sau național-socialismul (german) a fost ideologia și politica totalitară naționalistă, rasistă, antisemită și anticomunistă a Germaniei naziste, care au fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în statul german între 1933 și 1945. Cuvântul "nazism" provine de la prescurtarea numelui național-socialism ("Nationalsozialismus", prescurtat în germană "Nazi", pronunțat , v. AFI). În 1921 Hitler a
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
ideologie și politică militaristă de stat exaltată și extremă, care servea propriilor sale țeluri. ul este adesea confundat cu fascismul. Nazismul a preluat unele elemente din fascism: dictatura, iredentismul teritorial și bazele teoriei economice. Benito Mussolini, fondatorul fascismului, nu era antisemit până la realizarea unei alianțe cu Hitler, cel de la care provine rasismul prezent în nazism. Dictatorul spaniol Francisco Franco folosea des cuvântul „fascist” pentru a desemna pe cei care se opuneau comunismului. Din punct de vedere economic, nazismul și fascismul au
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
antisemitismul nu era nici el mai mic decât printre catolici.. Cartea lui Hitler (Mein Kampf) a fost editată de un preot, teolog și călugăr ieronimit catolic (Bernhard Stempfle), care de altfel era deja la acel moment editorul unui jurnal bavarez antisemit foarte popular în toată Germania (anume Miesbacher Anzeiger). Acesta a făcut (alături de alți naziști) corectura scrierii politice a lui Hitler, a publicat cartea acestuia la casa lui de publicații, dar a și avut o contribuție importantă în chiar scrierea celei
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
perioadă Imperiul colonial francez a ajuns la apogeu, Franța colonizând teritorii vaste din Africa și din sud-estul Asiei. Afacerea Dreyfus a fost un important moment de criză al republicii la sfârșitul secolului XIX, o afacere ce amesteca naționalismul cu sentimente antisemite militarism, ducând până la urmă la reconsiderarea actelor justiției. Anul 1905 a reprezentat un moment important, odată cu promulgarea legii de separare a bisericii față de stat, moment de la care mișcările anticlericale au devenit din ce în ce mai importante. Cu toate că regimul a reușit să supraviețuiască primului
A Treia Republică Franceză () [Corola-website/Science/296735_a_298064]
-
basarabeana Pаvel Alexаndrovici Krușevan a atribuit această crimă evreilor. Krușevan era pe atunci redactor la ziarul „Znamia” din Sankt-Petersburg și colabora cu ziarul „Bessarabeț”, primul cotidian din Chișinău, înființat de asemenea la inițiativa să, în limba rusă. Conform convingerilor sale antisemite, destul de răspîndite în acea vreme printre creștini, asasinatul adolescentului ucrainean din Dubăsari, Mihail Rîbacenko, cică ar fi rezultatul practicarii de către evrei a ritualului de sacrificii umane, în special ale creștinilor. Faptul în cauză a condus la o dezlănțuire de acte
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]