390,674 matches
-
încărcată de prigoană" cu vârf și îndesat, în filele căreia blestemul spurcă apa, orice înnoire fiind "stârpită": Cum liniștea ascunsă prin lucruri își descheie/ un nasture Ciorapul îi fuge Cum genunchii/ se umplu de uitare, de sonerii, de unghii/ și apa se dezbracă la geam ca o femeie/ Cum calul și paiața Cum glasul și copacul/ și pieptenele toamnei se-ncurcă între ele/ Cum nu mai cresc nici numeni nici nu mai pică stele" (Cum liniștea ascunsă prin lucruri își descheie
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
cvasifiziologic așezat în calea extincției. Un procedeu similar îl constituie melosul versului, incantația adesea de argheziană factură, în locul unui discurs prozastic, destrămat, așa cum ne așteptam: "M-am lăcomit cu gheara care scurmă./ }ărușii rădăcinilor mă-nțeapă./ Zac răscolit la fiecare apă,/ iar toamna-mi intră-n curte ca o turmă.// Când - leoarcă de neliniști - trec duiumul/ de amintiri ce-mi treieră pământul,/ mă povestesc legendele, iar vântul/ mă-mprăștie-ntre stele ca pe scrumuri.// Armura mea cu zări interioare/ presară secetele
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
brațele, apoi cu săbioara unei perii, după un lucru pe care, se pare, nu îl găsește; intră, din nou, în nemișcare. Cugetă stăruitor asupra următoarei zone spre care să se repeadă și pe care să o răscolească." (pp. 9-10). Dincolo de apele, deocamdată liniștite, ale nebuniei, dramaturgul speculează în modalitate realistă autocaracterizarea verbală. Intervențiile nu aparțin unor voci convenționale, golite de substanță umană și de personalitate, ci unor indivizi cu tipar mental și stil de exprimare inconfundabile. Deocamdată, cele mai bune efecte
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
ceea ce-l obligă Ťtraducereať făcută replicilor Tanasâcului): Vaco! OLIMPIA (și-a reluat răscolitul c-o și mai mare furie): Ei, pârț! (Pe neașteptate, își ridică spinarea și face un pas amenințător către pacienți): Bă, îngropaților! Dacă n-ar circula, ca apa de la robinete, injecțiile prin voi, ar jura groparii că n-ați fi decât doișpe bucăți de maimuțe, ciopârțite cu joagărele. (Pică pe gânduri) Ori nici de maimuțe... Că și maimuțele... E maimuțe și maimuțe... Unele o are mai groasă chiar
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
iubesc la nebunie, alfel mi-ar fi luat și cuvântul. Mistralul care dă cerului acest albastru intens și orgolios, cu, cât vezi cu ochii, albul măslinilor ca un sex de femeie stropit cu spermă, mistralul zguduind sub el pământul, biciuind apele Ronului și culcând la pământ chiparoșii, mistralul nebun și dezlănțuit care-mi mângâia obrajii, și pe el l-am pierdut pentru totdeauna. Am ezitat îndelung dacă să țin sau nu acest jurnal. Meseria mea este să calculez, nu să scriu
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
sunt în prealabil puse la fiert într-un cazan mare din fontă neagră, cu leșie. Apoi sunt frecate cu săpun, pe care fabricile de ulei din Marsilia ni-l trimit cu șlepul, după care sunt bătute și clătite cu multă apă. Am cultivat imensul teren de pe culmea colinei din spatele clădirilor ospiciului. Am plantat spaliere cu peri și viță-de-vie, meri, cireși și corcoduși. Avem legume din plin. Unii dintre bolnavii melancolici au o adevărată pasiune pentru grădinărit, care le calmează spiritul deranjat
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
revedere, nu înainte de a-i fi spus noului nostru pensionar că va fi primit a doua zi de domnul de Coulmiers, și m-am întors acasă, în locuința pe care o ocup, în stânga intrării în ospiciu, la doi pași de apa care curge, neîncetat, spre ocean. Domnul de Sade e conte, am aflat imediat din gura domnului de Coulmiers. Nu este un "celest", ca ceilalți. Este înregistrat aici ca "bolnav de poliție". Pentru cei ce nu cunosc nimic despre pensionarii acestei
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
lucru, dar în alt fel. Și astfel, fiecare filozof e o ramură sau o frunză a marii tulpini istorice pe care o numim de obicei cunoașterea umană. Așa ne închipuim cu toții filozofia de la Hegel încoace. Vedem gîndirea umană ca o apă care nu poate înainta decît prin ramificarea tot mai stufoasă și mai ireconcilibilă a afluenților ei cognitivi. Dacă acum un privitor contemporan ar deschide o ramură oarecare a filozofiei, intrînd în cămara cunoștințelor ei și cercetîndu-le valabilitatea, el ar putea
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
depărtare să indice faptul că iubirea a făcut-o să întrevadă orizonturi noi, să cunoască mult mai mult, să se cunoască mai adînc. E posibil ca licornul, îmbătat de farmecul primei îmbrățișări să vrea doar să-și potolească setea în apa ce mărginește insula. (Cîmpul azuriu din fața insulei ar putea să sugereze o apă). Apa spre care privește licornul este însă, ca iubirea, un abis și o oglindă. Doamna poate că-l reține nu neapărat spre a-l păstra doar pentru
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
să cunoască mult mai mult, să se cunoască mai adînc. E posibil ca licornul, îmbătat de farmecul primei îmbrățișări să vrea doar să-și potolească setea în apa ce mărginește insula. (Cîmpul azuriu din fața insulei ar putea să sugereze o apă). Apa spre care privește licornul este însă, ca iubirea, un abis și o oglindă. Doamna poate că-l reține nu neapărat spre a-l păstra doar pentru sine, ci și pentru a-l împiedica să cadă în apă. Cîtă vreme
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
cunoască mult mai mult, să se cunoască mai adînc. E posibil ca licornul, îmbătat de farmecul primei îmbrățișări să vrea doar să-și potolească setea în apa ce mărginește insula. (Cîmpul azuriu din fața insulei ar putea să sugereze o apă). Apa spre care privește licornul este însă, ca iubirea, un abis și o oglindă. Doamna poate că-l reține nu neapărat spre a-l păstra doar pentru sine, ci și pentru a-l împiedica să cadă în apă. Cîtă vreme e
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
sugereze o apă). Apa spre care privește licornul este însă, ca iubirea, un abis și o oglindă. Doamna poate că-l reține nu neapărat spre a-l păstra doar pentru sine, ci și pentru a-l împiedica să cadă în apă. Cîtă vreme e pe insulă și în poala ei, unicornul e în siguranță. Și totuși dorința de plecare, fie și în germene, în viitor, e manifestată de ambii parteneri. Nu putem ști ce se va întîmpla într-o ipotetică secvență
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
ai bătăii de joc și niște hoți fără egal, magiștri în a ne fura singuri căciula. Și m-a mai urmărit ceva tot astfel, obsesiv. Eram în Canary Wharf, la Londra, un complex de zgârie nori fabulos, construit direct în apă, cu linii de metrou suprapuse, aeriene și subterane, cu artere comerciale sub pământ (un adevărat oraș), cu impresionante piețe publice și parcuri și mi-am adus aminte de replica auzită de mine în țară, la televizor, din gura unei tinere
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
și mai încâlcită, decât o manipulare și o farsă, în care albul și negrul nu se mai deosebesc și se instalează o netulburată hegemonie a griului. În nici un caz nu vom ajunge în acest fel la năzuita, necesara despărțire a apelor de uscat, la acel ceas de cumpănă morală, de limpezire, de judecată calmă, nebelicoasă și de socotire cu noi înșine. Ce s-ar cuveni? În primul rând, s-ar cuveni să fie modificată legea respectivă: Securitate și poliție politică sunt
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
cântecul bradului, rostit monoton, pe două voci, la căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. - Bradule, bradule,/ Cin ți-a poruncit/ De mi-ai coborât/ De la loc pietros/ La loc mlăștinos/ De la loc cu piatră/ Aicea la apă?/ Pe unde-am umblat,/ Rea jale-am rămas;/ Pe unde-am bătut/ Rea jale-am făcut". Românul (mă rog, geto-dacul) s-a născut poet și Aia (devotata sa companioană getă) îl învață pe Ovidiu niște versuri superbe, peste care plutește
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
scuarul perfect proiectat de Robert Adam care înglobează rondurile cu verdeață dispuse într-un cerc perfect - un vis de secol XVIII scăldat și îmbrățișat de modernitate, de iluminatul stradal de deasupra și de cablurile de fibre optice de dedesubt, de apa proaspătă care aleargă prin conducte, de apele menajere evacuate într-o clipă. Observator curent al propriilor stări, se întreabă ce anume o fi declanșat această euforie prelungită, denaturantă. Poate, în timpul somnului, s-a produs un accident chimic la nivel molecular
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
înglobează rondurile cu verdeață dispuse într-un cerc perfect - un vis de secol XVIII scăldat și îmbrățișat de modernitate, de iluminatul stradal de deasupra și de cablurile de fibre optice de dedesubt, de apa proaspătă care aleargă prin conducte, de apele menajere evacuate într-o clipă. Observator curent al propriilor stări, se întreabă ce anume o fi declanșat această euforie prelungită, denaturantă. Poate, în timpul somnului, s-a produs un accident chimic la nivel molecular - ca atunci când răstorni o tavă cu băuturi
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
al Holocaustului, negreșit o crimă odioasă, nu e oare contraproductiv? Nu cumva e în măsură a atrage antipatia celor ce resimt genocidul roșu ca o fărădelege la fel de monstruoasă pe scara istoriei, chiar cu mai multe victime, și a da astfel apă la moară antisemitismului? Nici un genocid n-ar putea avea un "prestigiu" mai mare în comparație cu altele, în funcție de criterii de clasă, etnice, religioase, nu-i așa? Nu ne vom opri nici la amoralismul "devastatoarei de bărbați", nici la comerajul "subțire", nici la
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
proprietatea termenilor, edificând în maniera sado-maso, ironic, persiflant, sarcastic. Dorind să se smulgă din captivitatea plictiselii (adevărata dramă a omului!), nu poate evita unele ieșiri în decor, agravate de puseuri de narcisism. în privința femeilor, nu este un cuceritor, drept care dă apă la moară maschiliștilor și strategiei lor de a degrada discursul amoros, de a-l coborî în deriziune. Terminat de nevroză, ajuns omul fără însușiri, nemulțumit de slujba la Castel, abulic și considerându-se neisprăvitul neisprăviților, se consolează cu biblioteca în
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
culme a umorului, iar mie mi s-a părut extrem de tristă (smiorcăiam ceva pe la capătul ei): Christine conduce pe autostradă și împreună cu pasagerul ei observă un peștișor într-o pungă pe capota unei mașini, care se luptă să rămînă în apă, chiar dacă nivelul acesteia variază în funcție de mișcările automobilului. Tatăl și fetița din respectivul vehicul au cumpărat peștele de la magazin, dar, cu toate cumpărăturile l-au uitat pe capotă. E doar o chestiune de timp pînă cînd va cădea și punga se
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
și dramatismul scenariului stau pe muzică. Ea este însoțitoarea performanței unei trupe antrenate la sînge, a unei povești despre țigani, despre nomazi, despre iubire, despre concurență și reguli nescrise, pe care nimeni nu le încalcă. Spectacolul începe în susurul unei ape, unei coloane de apă care curge parcă din cer, fără oprire, pînă la sfîrșit, la care se adapă, în zorii abia iviți ai unei zile, niște cai splendizi. Splendizi. În dialogul celor două tipuri de sunete, fanfara și suflătorii ei
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
pe muzică. Ea este însoțitoarea performanței unei trupe antrenate la sînge, a unei povești despre țigani, despre nomazi, despre iubire, despre concurență și reguli nescrise, pe care nimeni nu le încalcă. Spectacolul începe în susurul unei ape, unei coloane de apă care curge parcă din cer, fără oprire, pînă la sfîrșit, la care se adapă, în zorii abia iviți ai unei zile, niște cai splendizi. Splendizi. În dialogul celor două tipuri de sunete, fanfara și suflătorii ei degajați, ei înșiși un
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
Kusturiza. Din cînd în cînd, aventura se oprește, parcă, iese din timp, și o mireasă merge în cercul arenei pe un cal alb, ireal, fluturîndu-și, la fel de ireal, voalul. E noapte, e tîrziu, clopotele bat în arenă, caii se strîng lîngă apă, țiganii prin coviltirele din șatră. Dimineața devreme, la cinci și jumătate, Bartabas intră în arena special amenajată la Boulbon. Lever de soleil, cel de-al doilea spectacol al lui. Luna e încă pe cer. Bartabas și calul lui, un cavaler
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
trebuie să posezi pentru a găsi o delectare în imaginea plajelor pline de chiștoace, de pungi de plastic, de resturi alimentare, necurățate cu săptămânile? Ce porniri penitente trebuie te anime pentru a accepta să parcurgi primejdiosul drum de la plajă la apa de-o curățenie îndoielnciă prin țesătura deasă și scârboasă de alge acumulate ca într-o junglă lichidă? Am împrumutat toate aceste exemple din relatările unor apropiați care s-au întors de curând de la mare, dar și din declarațiilor unora care
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
Ioan Colcer nu au, însă, cum să nu ne sensibilizeze: "Mă scol noaptea pe la trii ceas. Îmi pune bătrânuța un deț de palincă. Și tot ieu câte o gură și încep să scriu. Și apoi așe vin ideile ca și apa la moară. Și apoi la petrecanie îl cânt frumos. Un verș îmi ia cam trii - patru ore. Că nu-i ușor, trebe să rimeze. Da' nici asta nu-i destul, că strofele trebuie cumva legate unele de altele, altfel nu
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]