9,963 matches
-
trebuie să fim eliminați, pentru ca ei să se poate elibera de haina omenească și de blestemul Marelui Sfânt. Există în epopeea indiana Mahabharata o frază care cred că li se potrivește de minune: “ O, Ganga, blestemul grozav al marelui sfânt apasă asupra noastră: îmbracă haină omenească, naște-ne și ucide-ne apoi numaidecât în sfintele tale valuri, ca să putem scăpa cât mai curând de chinul de-a fi muritori.” De mii de ani ni se ascunde adevărul din carțile sacre, din
DESPRE ADEVĂRUL CREAŢIEI, ALTERNATIVĂ LA TOATE IDEILE ŞI CREDINŢELE RELIGIOASE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365693_a_367022]
-
de patruzeci de metri. Moșul spunea că acest cedru era neobișnuit. Trebuia purtată o bucățică de lemn din acest copac agățată la gât cu un șnur. Cine și-o va agăța la gât, va trebui să stea desculț în iarbă, apăsându-și cu palma stângă bucățica de lemn de cedru pe pieptul gol. După un minut, el va simți o căldură plăcută, emanată de cedru, după care tot corpul îi va fi străbătut de o discretă vibrație. Cu multă convingere, moșul
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
aștern prin pleoape ruginii, valsuri de amintiri strivite, mătură pașii verii târzii. Vântul tomnatic pare nebun, dezbracă orașul de vise, îmbată-n șoapte de rămas-bun, și frunzele către abise. Strada obosită-i pustie, pojar inundă caldarâmuri, valuri de ceață fumurie, apasă liniștea-n adâncuri. Orașul, tot viață înseamnă, în anotimpuri aproape îmi ești, și tu respiri aceeași toamnă, aceeași toamnă...și tu o iubești!.. Azi lacrimile-mi par nestinse, poate izvoresc mai sus de nori, prin ochii toamnelor distinse, se pierd
ACEEAŞI TOAMNĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366176_a_367505]
-
paroxism, un haiduc în lupta cu sistemul, înțelegând prin sistem ordinea planetară nedreaptă, coercitivă, atât la Bucuresti, cât și la New York. De altfel, domnul Ciucă este, deopotrivă, cetățean român și cetățean american (încă din anii ‘80), dar conștiința planetară nu apasă asupra identității sale de român și de oltean care luptă împotriva Guvernelor și dă cu barda în Dumnezeu, pentru că este anarhist și ateu. Poetul e dezamăgit de America, America își spionează poporul căruia îi acordă un înalt nivel de trai
VIRGIL CIUCĂ, UN ROMÂN AMERICAN ŞI POEZIA CA DISCURS MORAL ŞI REVENDICARE SOCIALĂ de AURELIU GOCI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366229_a_367558]
-
departe, tu aproape Tu aici, acolo eu, Despărțiți de-un drum de ape Și de lacrimi tot mereu... A plecat dorul în lume A plecat dorul în lume Rușinat săracul cum e, A plecat lăsând acasă Dorul ce cu dor apasă, A trecut în lacrimi pragul Și s-a-nstrăinat pribeagul A plecat de-acasă dorul, Nici stăpânii nu mai voru-l, Nici nevasta, fiica, fiul Stâlp la casă nu mai știu-l, Nici bătrânii nu mai strigu-l Când dă foamea, apa, frigul... A
ORI LUPŢI, ORI TE STINGI – GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI UNIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361603_a_362932]
-
de la etaj, O doamnă-și scoase pieptul din corsaj, Ea sperie o grupă de cumetri, dar vorba este din argint geometric, tot ce-am mințit devine sfânt fior, ființa eu mi-o aduc în cărucior. Penița-i plătită de cetățean, Apasă, deschide, ajută-l pe Mann, Fă și o baie, ia-ți și un soț, Patul e gata, pe hoț îl cheamă Helmholz, Trenul doboară copacii în mers, Ceaiul înghite, topește un vers, Mergi la hotel, oprește-te-n ușă, Ziua
AGONIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361700_a_363029]
-
pahar din raftul bufetului, scoase sticla cu apă minerală din frigider și îi duse colegei sale paharul plin. Georgeta apucă cu mâna tremurândă paharul din care căzu câteva picături pe jos, bău cu sete întregul conținut și cu cealaltă mâna apăsându-și pieptul, răsuflă puternic de parcă se ridicase o greutate de pe sternul său, greutate care nu o lăsa să mai respire. Simțea că se sufocă. Ridică privirea spre Sebastian și porni să plângă fără nicio jenă de parcă își pierduse cea mai
SENATORUL ZBIHLI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361688_a_363017]
-
BOIER CIOCOIU: Ați făcut o treabă minunată! Să mergem la conacul meu. Voi porunci să fie aprinse focurile, să pună berbecuții în proțap și să desfacă cepurile la butoaiele de tămâioasă românească! BOIER CONACU: De săptămâna următoare pe umerii voștri apasă o mare răspundere, Prințesa și Contele Dracula! - Va continua după Anul Nou - Referință Bibliografică: Regatul lui Dracula (II)- scenariu film / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1074, Anul III, 09 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
întunericul. Bacovia s-a simțit năruit de boală, nu de cea pe care corpul lui o făcea vizibilă, ci de cea interioară, care îi săpa zi de zi șanțuri adânci în existența sa: Amurgul galben m-a îngălbenit, și m-apasă, / Ca geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg (Scântei galbene). În creația poetului galbenul este stânjenitoarea culoare a bolii, nu a luminii eminesciene, ci un semn al oboselii fizice pentru că această oboseală este un rezultat al existenței unei lumi
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
plastic Igor Vieru sau cele care-i prezintă pe Stalin și Ribentrop în Kremlinul anului 1939 dau forță publicistică și o mai mare valoare documentară. Sunt încărcate de dramatism imaginile cu românii din Bucureștiul anului 1940, în genunchi pe caldarâm, apăsați de lacrima durerii, și cele cu tinerii cărora la Fântâna Albă li s-a pus mișelește pistolul la tâmple. Celor care au cartea Marianei Cristescu sau o s-o aibă le propun o clipă de reflecție ( Clipa de reflecție este rubrică
CÂND STRAJA NU PIERE..., CRONICĂ DE PROF.DR.VALENTIN MARICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351756_a_353085]
-
de cinteză trufașe: așa mă bucur!... V-ați speriat degeaba, boierule!... „Prostul... era să omoare bietul câine” Ce bine... că nu v-a rupt piciaorele, și-i aranjă mnanșetele pantalonilor, neuitând a rămâne câteva clipe cu mâinile pe pulpe fiebinți, apăsându-le cu tandreațe, dar fiind atentă la ochii lui dacă îi face vreun semn că a priceput mângâierea ei. - Nu câinele m-a mușcat... E mult mai rău, nici nu vă dați seama? Niciun semn „drăgălaș” din partea conașului, care se
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
inima, ar fi fost acum în altă postură. În raport cu viitorul sau prezentul, trecutul, prin caracterul său ireversibil, face referință mai întâi la o anumită pasivitate sau neputință. Nu numai că pare imposibil să acționăm asupra lui, dar el ne și apasă. Trecutul determină prezentul și viitorul. Fiind angajați, plasați în momentele unui timp care nu încetează să treacă, noi nu suntem, noi existăm, adică, introducem, prin conștiința noastră, neant în tot ceea ce ne este prezent. De exemplu, obiectul căruia mă opun
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
ea. Dar el se făcu că nu o aude. Continuă să-i maseze sânii cu o mână, iar cu cealaltă îi umezii vaginul, masîndu-i ritmic clitorisul. Ea gemu arcuindu-se. Nu rezistară nici unul și nici celălalt prea mult. Tânărul o apăsă ușor cu palma de după cap aplecînd-o în față, și așa, în poziția mamei iedului, o penetră. Ea gemu. Un geamăt ce-l scoase și acum din gât, numai gândindu-se cât de învolburată fusese atunci, precum marea acum în zi
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
de vârstnici. Mulți dintre ei se bucură de grija familiei, își cresc nepoții și au prieteni de-o viață. De sărbători, vor petrece alături de ei, se vor bucura de colinde și cadouri. 600.000 de bătrâni nu au această șansă. Apăsați de fiecare zi trăită în izolare, împovărați de griji materiale sau de boli supărătoare, bătrânii uitați de lume trăiesc dramă singurătății. Fundația Principesa Margareta a României își propune să alunge singurătatea și să redea demnitatea a mii de vârstnici care
SI TU POTI DEVENI VOLUNTAR IN PROIECTUL NICIODATA SINGUR de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351845_a_353174]
-
Tu citește-mă pe-o filă, e deschisă-n asfințit Că mi-e teamă că de mâine, zorii nu vor mai cânta. Scrie -acolo cu albastru, violet neliniștit Mai apare printre puncte...l-am cules din noaptea grea Ce-mi apasă pe corolă și mă roagă să renunț La culoare și un doliu să-mi aștern pe gene lungi; Eu voi renunța doar dacă îmi vei scrie un denunț Că sunt floarea cea albastră și la mine nu ajungi... Și îmi
ALBASTRUL DIN NOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351852_a_353181]
-
la mal sau așteptând să ridice ancora, spații comerciale, gălăgie multă și demonstrații în aer liber de dresură de albatroși și papagali, fachiri ambulanți ce-și țin pe burtă instrumente ascuțite și te lasă să le treci pe deasupra, să le apeși călcându-le, un mic circ care se încropește în fața cheiului de unde iei feribotul pentru câteva ore în largul oceanului, piațete cu buticuri și cu mărfuri în stradă și ale căror vânzători aproape că te trag de mânecă să le cumperi
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
cu aparatul, însă atunci Shakka a încetat subit să latre, semn că spiritul a plecat. Daniel mi-a spus speriat că... atunci când a ajuns la camera lui, si cand să pună mâna pe clanță să deschidă ușa, clanță s-a apăsat singură!!! Nu de mult se prăpădise Lăură, cea de a doua soție a mea și... noi am bănuit că a fost ea! Shakka înțelege o mulțime de cuvinte în limba română, recepționate de la mine și în engleză preluate del a
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
se pricepeau la nimic de altfel, decît, cum am constatat cu dezamăgire în primele vizite, nu se pricepeau decît să fumeze, să citească și, din cînd în cînd, cîte un păhărel de schotch cu gheață ... Reporter: Știu că exilul îl apasă pe Mircea Eliade. Era mulțumit de viața lui? Stelian Plesoiu: Da și nu! Sigur că maestrul, îmi permit să-l numesc așa, pentu că am învățat asta de la cei din jurul lui, tînjea după țară. Niciodată pînă la el sau de
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351870_a_353199]
-
Să nu-mi vezi paloarea frunții și o lacrimă-ntr-o mână Ți-o aduc ofrandă vie, n-am nimic la îndemână Și nici lacrima nu-mi vine să o plâng că mi-a secat Tot izvorul suferinței și m-apasă un păcat: Nu te mai găsesc în mine, deși știu că ești mereu Și în lacrimă și zâmbet... Dar acum sunt eu și eu Singură în întuneric, fără pic de lumânare Caut calea înspre tine și iubirea ta mă doare
BUSUIOCUL PLÂNGĂ-ŞI FLOAREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351972_a_353301]
-
aria durerii oferită clar, într-un amestec uniform de noi înșine, nouă. totul este grațioasa iluzie- unicat al gândirii umane, liberă să alerge circular sau razant în cușca valorilor false. gratiile au aroma minciunilor iar baza poate fi sigură dacă apeși cu toată talpa pe verbe. următorul actor- spectator poate intra... Referință Bibliografică: spectacol / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 789, Anul III, 27 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SPECTACOL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351982_a_353311]
-
într-o altă dimensiune spirituală (numai noi cei aleși!), glaciațiunea sau inversul ei, banalii supervulcani, seceta, ori, la alegere, inun- dația globală, un virus nedeclarat la vamă, un savant nebun ofticat pe șeful de laborator, ori o blondă tâmpită care apasă pe butonul nuclear crezând că e room-service. Se specifica foarte ferm că nu vor scăpa nici popoarele care au alt calendar, sau alte credințe întrucât, se știe precis, Dumnezeu lucrează numai și numai după calendarul creștin, cel de la Vatican. Omenirea
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1312 din 04 august 2014 Toate Articolele Autorului O ploaie lentă șiroia, Pe geamuri negre, mute, Și-n suflet grija dăinuia, Dar cine s-o asculte? Nici un cuvânt nu ai rostit. Și noaptea mă apasă, Te cred, știu că ai suferit, Dar grija nu mă lasă. O geana de lumină-ncet, În zori de zi apare apare. Mi-aduce grija, iar în piept... Tăcerea ta mă doare. Să fie oare adevărat, Ce ne spuneau bătrânii
GRIJA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352365_a_353694]
-
și să ascultăm de poruncile divine. Împăratul roman, filozoful Marcu Aureliu sfătuia să nu spunem niciodată: „nenorocitul de mine”, ci să rămânem senini, nici „încovoiați de prezent și nici neliniștiți din cauza viitorului”. De aceea religia ne învață că atunci când ne apasă grijile prea tare, când simțim că nu le mai putem duce în spate, să le lăsăm în seama lui Dumnezeu: „Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri
REPRIMAREA VIEŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1014 din 10 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352406_a_353735]
-
Biserica lui Hristos este mai întâi moartea și apoi viața. Fericitul Augustin - Duhul nostru este din Dumnezeu, deci numai în Dumnezeu el își poate găsi liniștea și fericirea. Fericitul Augustin - Smerenia covârșește păcatele noastre și ne ridică, iar mândria ne apasă sufletele spre pământ și ne coboară. Sf. Ioan Gură de Aur - Calea lui Hristos este crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate. Sf. Isaac Sirul - Roagă-te cum poți, ca să ajungi să te
CITATE MEMORABILE (17) de ION UNTARU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352479_a_353808]
-
Publicat în: Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN „CU VOI” prof.dr. Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie - / Și tot mai mult m-apasă / Ogrea mizantropie. (George Bacovia, Ego) Cuvinte cheie: anamneză, sentiment, retrăiri, Bacovia, plumb 1. Sensul legăturii poetului cu umbra retrăirilor sale Într-un sens anamnetic, versurile poeziei care deschid, sugerând pierderea ca înțeles al durerii unei existențe, volumul „Cu voi”, publicat
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]