2,819 matches
-
figură umană, lucrurile astea trebuie că se iau, gândi ea. Din Întâmplare se uită pe fereastra taxiului și recunoscu strada pe care treceau, aici locuiește violoncelistul și acela este parterul unde stă el. Morții i se păru că simte o apăsare bruscă În plexul solar, o agitație subită a nervilor, putea fi fiorul vânătorului când zărește prada, când o are În cătarea puștii, putea fi un fel de teamă obscură, ca și cum ar fi Început să-i fie frică de ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
buzele... un murmur cu gura închisă, pentru că și buzele noastre sunt acum lipite, sau, mai exact, jumătate din gura mea și jumătate din a ei. — Mă doare! - spune Amaranta, pe când o împing cu tot trupul pe saci și-i simt apăsarea sânilor și zvâcnetul pântecului. — Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat de păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce Amaranta, lovită cu dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din ochii noștri! Cu slujnicele, ca tatăl tău! Întoarce-te la maică-ta, du-te! — Cine e mama mea? — Anacleta Higueras, chiar dacă nu vrea să recunoască de când a murit Faustino. Noaptea, casele din Oquedal se lipesc de pământ, simțind parcă apăsarea greutății lunii joase, învăluită în aburi nesănătoși. — Ce e cântecul pe care-l cânta despre tatăl meu, Anacleta? o întreb pe femeie, nemișcată în fața ușii, ca o statuie într-o firidă, în biserică. E vorba de un mort, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bar, a dus-o acasă cu taxiul și, chiar înainte să ajungă, a tras-o spre el și a sărutat-o, unul dintre cele mai tandre și mai amețitoare săruturi din câte avusese parte vreodată. Combinase perfect buzele și limba, apăsarea ideală, doza necesară de pasiune. Și era clar că se baza pe o experiență solidă, fiind unul dintre cei mai cunoscuți și mai râvniți bărbați pe care ea îi cunoscuse. Cu toate astea, în ultimele luni începuse să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
după părerea lui, această carte — indiferent de subiectul ei — avea să fie într-adevăr un al doilea succes, sau totul era doar o fațadă? Putea fi atât de șarmant, de reverențios și de sclipitor pentru ca apoi — bam! — ca la o apăsare de buton să redevină ticălosul îngâmfat de care vorbea toată lumea. Se uită la ceas și văzu că mai avea o oră până să se cazeze la hotel, așa că, după ce luă o înghițitură de Bloody Mary uitându-se cu jind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de dimineață, petalele lor acopereau trotuarele prăfuite. Se vedea limpede că primăvara își sleise puterile, că se risipise în miile de flori care se deschideau pretutindeni în grădini și că acum avea să ațipească, să se strivească încet sub dubla apăsare a ciumei și a căldurii. Pentru toți concetățenii noștri, acest cer de vară, aceste străzi care păleau sub straturile de praf și plictiseală, avea același înțeles amenințător ca și sutele de morți cu care orașul se îngreuna zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sculase devreme, conform obiceiului. După un timp, mirată că nu-l vede pe părinte ieșind din odaie, se hotărâse, după multe ezitări, să-i bată în ușa. Îl găsise încă în pat, după o noapte de insomnie. Suferea de o apăsare în piept și părea mai congestionat ca de obicei. Conform propriilor ei cuvinte, îi propusese cu amabilitate să cheme un medic, dar propunerea îi fusese respinsă cu o violență pe care o considera regretabilă. Nu-i rămăsese altceva de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DREPTATE ȘI CĂ ERA PROBABIL PREA TÂRZIU. PĂRINTELE L-A PRIMIT CU ACELAȘI AER INDIFERENT. RIEUX L-A EXAMINAT ȘI A FOST UIMIT SĂ NU DESCOPERE NICI UNUL DIN SIMPTOMELE PRINCIPALE ALE CIUMEI BUBONICE SAU PULMONARE, ÎN AFARĂ DE OBTURAREA ȘI SENZAȚIA DE APĂSARE DIN PLĂMÂNI. ORICUM, PULSUL ERA ATÂT DE SLAB ȘI STAREA GENERALĂ ATÂT DE ALARMANTĂ, ÎNCÂT ERAU PUȚINE SPERANȚE. ― Nu aveți nici unul din simptomele principale ale maladiei, îi spusese el lui Paneloux. Dar, e adevărat, există o îndoială și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
profitul turcilor, domnilor sau marilor boieri, pe fondul agravant al calamităților naturale sau al războaielor. „Consecință acestor stări de lucruri este mizeria generală și mai grav, depopularea unor zone întinse”<footnote Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Chișinău, 1991, p. 125 footnote>. Apăsarea fiscală exagerată se datora în primul rând cheltuielilor făcute de voievozi pentru obținerea tronului și mai apoi, pentru rămânerea în scaun. Miron Costin preciza că „într-un singur an, 1664, cheltuielile făcute pentru menținerea în scaun a lui Eustratie Dabija
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
un maniac al punctualității, mereu cu ochii pe ceas, totul era rigoare; asta Îl obosise, ajunsese să nu mai suporte viața, care era un haos: de aceea, după cum scrisese În jurnalul personal, nu mai avea rost să trăiască. Sub această apăsare insuportabilă se scufundase, probabil, feribotul pe care se afla Împreună cu soția. Thomas pur și simplu Îl exaspera; fiul era parcă al altuia, Întîrzia la școală, venea mereu murdar acasă, cu maieul sau cămașa atîrnînd peste curea, nu ținea rînduială În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din tren, pe timpul întoarcerii de la Salamanca spre orașul natal, când ochilor săi li se oferă zarea crepusculară a podișului castilian și întinderile de pini și văzduhuri copleșitoare, pe care însă el nu le ia în seamă, strivit cum era de apăsarea unui destin ce-l anihila treptat sub povara sa. Și totuși adevăratul sens al Ceții îl reprezintă tocmai acea pulsație a transcendenței uitate sau omise, pe care numai reculegerile în deznădejdea rece din biserică (unde-l întâlnește și pe don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Augusto, câteva zile mai târziu, sună la casa lui don Fermín și-a doñei Ermelinda, servitoarea îl conduse în salon și-i spuse: „Îi anunț acum.“ Rămase o clipă singur, ca și cum s-ar fi aflat în vid. Simțea o puternică apăsare în piept. Îl sugruma o senzație angoasantă de solemnitate. Se așeză, pentru ca numaidecât să se ridice, și se distră privind tablourile atârnate pe pereți, printre care un portret al Eugeniei. Îi veni s-o ia la fugă, să evadeze. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e să plec într-o călătorie - și după o tăcere -: Ai să mă-nsoțești? — Don Augusto! — Lasă-l pe don! Ai să mă-nsoțești? — Cum vreți... O ceață îi invadă mintea lui Augusto; sângele începu să-i zvâcnească în tâmple, simți o apăsare în piept. Și ca să se elibereze de toate, începu să o sărute pe Rosarito pe ochi, încât ea fu silită să și-i închidă. Deodată se ridică și spuse, îndepărtând-o: — Lasă-mă! Lasă-mă! Mi-e frică! — Frică de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
căci, deși dormiți și visați, sunteți încă viu. Și-acum, adio! Și s-a risipit în ceața neagră. Am visat apoi că muream și-n chiar clipa când visam că-mi dădeam duhul, m-am trezit cu un fel de apăsare în piept. Iată istoria lui Augusto Pérez. Discurs funebru în chip de epilog Se obișnuiește ca la finalul romanelor și după moartea sau căsătoria eroului sau a protagonistul, să se ofere informații despre soarta de care au avut parte celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
clipa. — Noroc. Nathaniel ridică o sprânceană. Deschid ușa de la bucătărie și îi văd pe Trish și pe Eddie rătăcind prin hol, cu paharele de sherry în mână. — A, Samantha ! Gata ? Lui Trish i se luminează fața de nerăbdare și simt apăsarea unei vine uriașe pentru ceea ce tocmai urmează să fac. Dar nu am nici o altă soluție. Inspir adânc și-mi iau cea mai umană față de-spus-veștile-rele-unui-client. — Doamnă și domnule Geiger. Mă uit de la unul la celălalt, asigurându-mă că mă ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fi aerul proaspăt. Și serile libere. Weekendurile fără sarcini de serviciu. Să-mi fac planuri cu prietenii. Să stau la pub după ce mi-am terminat treaba și să beau cidru, fără să fac sau mă gândesc la nimic, fără nici o apăsare. Chiar dacă îmi oferă statutul de partener egal, asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Și nici pe mine. Are dreptate doamna Farley : am înflorit. Nu mai sunt o păstaie goală. De ce-aș vrea să redevin o păstaie goală ? Îmi dreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
decât ea, la forma unei pietre de unde pândea capul delicat al unei șopârle, ca de îndată să dispară. N-avea nici gânduri nici senzații, era doar cea mai mare dintre bucățile de lut, un bulgăre uscat pe care o ușoară apăsare a degetelor ar fi de ajuns s-o facă fărâme, un grăunte căzut din spic și purtat de hazardul unei furnici, o piatră unde din când în când se adăpostea o ființă vie, un scarabeu, sau o șopârlă, sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ale Orientului: o baie turcească la fel de Înclinată spre trândăveală ca și cele de la Istanbul sau Cairo, verande Împodobite cu palmieri și, În sala de gimnastică, Între bara fixă și cal, o cămilă electrică, menită să-i insufle călărețului, la simpla apăsare a unui buton miraculos, senzațiile săltărețe ale unei călătorii prin deșert. Dar, explorând Titanicul, nu căutam numai să-i descoperim exotismul. Ni se Întâmpla să ne dedăm și unor plăceri pur europene, să degustăm stridii, apoi un soté de pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vârful lansatorului. Nu era nici un semn al existenței vietății dincolo de aceste coturi, dar era mai bine să-și încerce norocul. Rezervorul armei era practic plin, iar creatura va da înapoi de frică, fiindcă făcuse deja cunoștință cu focul. O ușoară apăsare pe butonul roșu aruncă o limbă arzătoare pe lângă pereții, departe în față. Să ia o gustare! Flacăra tună în țeava îngustă și căldura îi arse pielea. Înaintă, având grijă să nu pună mâinile pe metalul încins. Îmbrăcămintea, din fericire era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
răsuci iute ridicând țeava armei. Sursa zgomotului se legăna în fata ei. Din plafon atârna un imens cocon. Semăna cu un hamac închis, tanslucid, urzit dintr-un fel de fibră albă foarte fină și foarte solidă. Degetele-i accentuară involuntar apăsarea pe trăgaciul armei. Înaintă. Lumina lanternei traversă învelișul coconului. Un corp înăuntru... Dallas! Terorizată, Ripley îi văzu ochii deschizându-se și privind-o țintă. Buzele se dezlipiră, conturând cuvinte. Ea se apropie mai mult și scârbită și fascinată. ― Ucide-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
apocalipsa... crepusculul lumii... mundus senescit. Și iubirea, bineînțeles, împărăția iubirii pe pământ, o mie de ani, frater, dulcissime frater, o mie și unu de ani, amantissime. În baie intrase vecinul Gafton, se auzea tusea și fornăiala lui Marcel Gafton. „Sub apăsarea formidabilă a imenselor hoarde nomade... trebuie să intri între romani pentru a-ți afla siguranța și chiar hrana... să recunoaștem bunăvoința și chiar înțelepciunea împăraților care primiră pe acești nomazi... ceea ce istoricii numesc infiltrarea barbarilor.“ Asta să le recite Barbarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ajunsese la etajul doi, la comutator. Filamentul pâlpâi, imediat se stinse, dar soneria se declanșă. Doamna Venera se mișca greu, de data asta, ocupată cu bucătăria sau cu lecturile sau cu igiena santinelei Tavi. Adolescentul Dominic își permise o nouă apăsare pe butonul soneriei. Nici o mișcare, de parcă surzise și Tavi, te pomenești, sau dormeau tun, amorezii, cine știe, cuplulglorios al filmului mut, Tavi și Tereza von Teresienstadt, adormiți tun în blindata lor iubire, oțel Krupp Sieg Heil, impenetrabil. Mai apăsă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să se închidă la loc porii care, adineauri, pocniseră bezmetici, să se chirceasă iar în clipa de dinainte de amețeala amăgirii că-și mai simte trupul, să se pogoare din nou în apăsarea nopții trecute, a zilei de ieri, a zilelor de alaltăieri și de din totdeauna parcă, a timpului sec, prăbușit după moartea lui Stelian. Dar miracolul nu venea. Dimpotrivă, chiar și așa, zăcând cu ochii închiși în fotoliu, simțea cum prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un răspuns. Are ceea ce trebuie să consacre titlul... Speranță! Dar știți câtă suferință este în lumea nevăzută a acestei speranțe? Duceți până la capăt lectura acestui volum, și veți afla. Îi apreciez inspirația, bucuria aceea omenească, cu care își traversează tristețile, apăsarea, tăietura, și, înainte de toate, sinceritatea. Îi respect suferința, cea care provoacă deschiderea. De ce are nevoie Vasilica Ilie de poezie, într-o lume în care numai poezia, deși multă, lipsește. Ea crede că poezia va învinge. Basileul, întru numele ei, Vasilica
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
singura care a răspuns Prezent. Vrem filmul înapoi! se auzi o voce, atât de puternică era vraja, încât un magistru, lovit de șoc, leșină. După o clipă se lumină încet, fixându-și masca răsucită caraghios, cu botul la spate. O apăsare de buton, pete albe pe cer, fulgere roșii, galaxii rotindu-se în sensul invers al acelor de ceasornic, stele căutându-și din beznă alinierea sub vechile semne zodiacale. Și când imaginea se liniști, prezentând fără sonor școala, dintre noi țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]