3,180 matches
-
de pe foaie, astfel că, în mai 2004, textul apărut în România literară a derapat uneori, în ciuda intențiilor mele, pe miriștea patetismului. Am evitat laudele de șănțate, e adevărat, dar nu sunt sigur că am reușit să scap cu desăvârșire de apăsările și de convențiile mo mentului aniversar. Cum însă autorul nu e nici pe departe judecătorul cel mai bun al pro priului text, îl las pe cititor să noteze, să surâdă, să se încrunte sau să strâmbe din nas. Iată, așadar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în noaptea nunții. Pentru băieți nu știu, fiindcă n-am fost niciodată băiat. Dar cred că ar fi fost o vizită în cartierul rău-famat din spatele hotelului Central, unde circulau „alea“. „Puritanismul e ghiuleaua legată de piciorul omenescului“ R.P. Cum suportați apăsarea convențiilor, doamnă Ralian? Și care dintre ele erau cele mai neplăcute? Ce părere aveți despre etichetă, e doar un moft? Care sunt avan tajele și care sunt neajunsurile etichetei? Cum priviți astăzi puritanismul? Ca pe un vaccin, sau ca pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
e doar un moft? Care sunt avan tajele și care sunt neajunsurile etichetei? Cum priviți astăzi puritanismul? Ca pe un vaccin, sau ca pe o formă de blocaj, de obtuzitate? A.R. Complicată întrebare. Lăsați-mă să mă gândesc. Așa. Apăsarea convențiilor. Eu mă flatez și cla mez sus și tare că detest convenționalismul și confor mismul. Dar nu sunt prea convinsă că e chiar așa. E imposibil ca educația mea protocolară să nu fi lăsat sechele. Țin minte că mama
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
erau capabili să mintă o lume întreagă și în același timp să citească, de mici, Pușkin, emanau parfumul lor inconfundabil și babuști atotștiutoare, erau irezistibili în toate, în ticăloșie și lirism, în nepăsare și Babel - mi se făcu rău: aceeași apăsare pe cord, o totală dezorganizare a respirației în care nu pulsa decât gândul de a mă arunca de aici, de sus, până acolo, peste masa cu pateuri în gură și bere în mână, împiedicându-i - o clipă, două, trei - să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
rațiunii. Iar rațiunea epocii noastre se numește socialism. Vechile valori umaniste au primit o energie nouă, plinul lor sens, ceea ce era dorință devine realitate, ceea ce era dibuire devine certitudine. Cum putea exista demnitate într-o lume bazată pe exploatare, pe apăsare națională, pe dispreț rasist? Cum putea exista colaborare într-o lume dominată de concurență? Ce valori morale se puteau dezvolta într-o lume în care aurul era suprema valoare? Cum se putea dezvolta cultura într-o lume în care analfabetismul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
înțelepciune condus de secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, românii știu, simt, înțeleg că destinul întregii națiuni și-a asumat componenta fundamentală a certitudinii depline în perspectiva luminoasă a mersului nostru înainte. Înțelegem istoria viitoare a României, eliberată de orice apăsare nefericită a întâmplării ori ingratitudinii soartei.“ („De veghe destinelor noastre istorice“, Scînteia, 26 ianuarie 1985) „Cu secretarul general al partidului și președintele Republicii în frunte, am gândit și modelat o țară, exemplul și îndemnurile sale constituind cuvântul de ordine al
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a preotului de atunci Pavel Monea, care a și scris pe foaia de început a Sfintei Evanghelii aceste cuvinte: «Toate cărțile bisericești cu litere latine au fost procurate prin mijlocirea și influența subscrisului prezentând în persoană rugarea bine motivată prin apăsările ce îndurăm și suferim din partea stăpânirii maștere maghiare, pe baza căreia în persoană rugând pe Mitropolitul Primat și pe ministrul cultelor Constantin Disescu al României, s-au îndurat a ne dona un rând de cărți bisericești în valoare de 500
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în primire de la grof, dimensionându-și cât mai realist resursa de hrană ce i-o oferea cele două jugăre de pământ, maximum, ce-i reveneau prin aplicarea prevederilor patentei imperiale. Iar atunci când își dădea seama că ceea ce va obține prin apăsarea fierului în brazdă nu-i era de ajuns, familia sa fiind prea numeroasă, pleca aiurea, singur sau cu turmă cu tot, întorcându-se dacă aprecia că a strâns atâta cheag încât familia lui nu va mai trage mâța de coadă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Primele întrebări ce suntem conduși a ni le pune în privința sărutului, sunt : «Ce este, de unde vine ? - ce scop are el ?»“. Imediat după aceea se ajungea și la definiție : „Sărutarea este expresiunea unui simță mânt interior. Ea se manifestă printr’o apăsare a gurei asupra unui obiect oarecare, însoțită de un sunet mai puternic sau mai slab sau printr’o simplă atingere a buzelor imprimate pe un obiect. De obiceiu se înțelege prin cuvântul de sărutare atingerea reci procă a buzelor, exprimând
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
putea fi decât favorabilă. Trebuie totuși să fi existat oameni care s-au îndoit de politica adoptată și de urmările ei, deși documentele timpului nu-i divulgă. Căci nu cred să fi fost eu singurul care am simțit îndoiala și apăsarea aceasta. Pe atunci dădeam și politicei o parte din timpul și energia mea. Lucrul acesta îl făceam fără multă convingere deși cu destulă sinceritate și bună voință. N-am avut niciodată vocațiunea politicei, de aceea am și părăsit-o din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se învârt foarte mulți bani. Când e vorba de câștiguri atât de importante, cineși mai pune probleme etice sau morale? Cineși face procese de conștiință că, prin acțiunile lui, pervertește un întreg popor? Așa cum nici politicienii noștri nu au vreo apăsare din cauza aceasta, nici oamenilor de televiziune nu le pasă de efectele negative pe care le propagă în societate. Prin urmare, am părăsit de multă vreme naivitatea pe care-o aveam la începuturi, când credeam că eu cu săbiuța mea de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
îmbelșugată și cu o mare revărsare de lacrimi pe chip, evlavia deosebită și înflăcărată nu contenea, șfiind însoțităț de multe priceperi și amintiri spirituale privitor la Preasfânta Treime, liniștindu-mă și fiind umplut de desfătare într-atât încât simțeam o apăsare în piept din cauza iubirii profunde pe care o simțeam față de Preasfânta Treime; astfel, am început să devin mai încrezător și hotărât să spun liturghia în cinstea Preasfintei Treimi, pentru a vedea mai târziu ce voi face; la fel, când îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și surâsul. - Mai dorești ceva? O întrebă Leon destul de politicos, încercând să tragă suficient aer în piept pentru a putea articula această ofertă. - Nu, mulțumesc de amabilitate! E suficient pe ziua de azi. În minutul următor, o liniște ca o apăsare se lăsă între ei și fiecare se gândea la altceva. Leon o priviea de la o distanță oarecare, pe furiș și constată că și prima oară când o cunoscuse avea chipul natural și senin, strălucind de frumusețe ca o bijuterie neacoperită
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
normal, fără riscul de a ne alege cu un cucui, intrarea și deplasarea prin galeriile române ne obligă să avem spatele mai aplecat și o permanentă grijă a capului. Galeriile sunt înguste, de forma trapezoidala, pentru a suporta mai bine apăsarea muntelui. Totul a fost săpat manual, cu târnăcopul și cu dalta în rocile mai moi, iar când dădeau de roci mai dure, le înfierbântau cu foc, după care aruncau apă cu oțet, până ce crăpau. Drumul galeriilor urca sau coboară, șerpuiesc
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
din București, pentru revederea noastră. Până acum am vizitat 59. Iar aseară am intrat la Schitu Darvari; nici nu te puteai mișca. Preotul, bătrân, a slujit liturghia fără carte, pe dinafară, cu ochii închiși. Atmosfera bine cunoscută de neliniște, de apăsare, de suferință, de cataclism. O credință chinuită, bântuită de frică, de spaimă, de disperare, de dezastru definitiv. Și, alături de credință, este în noi o ură talmudică, o cumplită, inumană dorință de răzbunare atroce. V 23 februarie 1949 [...] Zău, cred că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a începe cu începutul : arătîndu-ne cum și-a dobîndit 007 autorizația de a ucide în interesul guvernului britanic. și-a dobîndit-o ucigînd doi oameni, dar, stați așa, nu în stilul cu care v-ați obișnuit de la Roger Moore (o grațioasă apăsare pe buton, urmată de o măruntă ajustare a cravatei și de un calambur bine ticluit), ci în alb-negru zguros și cu mult sînge pe pereții unei bude : cînd ați mai văzut dumneavoastră o budă în lumea lui Bond ? La scurt
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăvește-mă de oamenii plini de vicleșug și de fărădelege! Tu ești Dumnezeul care mă ocrotește: pentru ce mă lepezi? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmașului? Vrăjmașii mei zic cu răutate despre mine: Când va muri? Când îi va pieri numele?" Dacă vine cineva să mă vadă, vorbește neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău; și, când pleacă, mă vorbește de rău pe afară
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
59,12-13: “Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta, și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi, și ne cunoaștem nelegiuirile noastre. Am fost vinovați și necredincioși față de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare și răzvrătire, am cugetat și vorbit cuvinte mincinoase.” Slujitorule al lui Dumnezeu, dacă mai există o vreme a eliberării tale, acum este aceasta! Zilele îți sunt numărate: trebuie să strigi către Dumnezeu într-o zdrobire a inimii și lasă-L
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pierdute. Armatele germane se prăbușesc, se destramă pe toate fronturile! Sfârșitul se apropie vertiginos! La jumătatea lui august părăsesc spitalul aproape complet restabilit. Am timp să merg la Buzău, apoi la Priponești și Buciumeni-Tecuci, la nașii noștri de cununie. Aceeași apăsare în nesiguranță și aici! Se aștepta cu sufletul la gură prăbușirea iminentă a frontului de la Iași! În seara de 23 august 1944 se difuzează comunicatul privind ieșirea României din războiul contra puterilor aliate. Axa faimoasă plesnise din toate încheieturile și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
minunat sentiment de ușurare, În timp ce tu, murmurând un fel de felicitare, te aplecai să-l depui În crepusculul tivit cu alb al pătuțului lui. Știi? Mai simt și acum În Încheieturile mâinilor ecourile dibăciei cu care manevram căruciorul, de pildă apăsarea rapidă În jos a barei pentru a ridica botul căruciorului ca să-l urc pe trotuar. Mai Întâi a fost un vehicul gri ca un șoarece, fabricat În Belgia, cu cauciucuri grase ca de automobil și arcuri bogate, și atât de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
începând din 1990. Nici acum moartea nu lipsește. Mult timp, ea este a altora, nu a noastră, chiar dacă uneori ne oglindim în ea. Cineva participă la înmormântarea unei rude apropiate: „A privit atunci în fundul gropii în care zace acum” (130). Apăsarea morții se poate suprapune apăsării istoriei. Valeriu Cristea enumeră lungul șir de scriitori uciși de „atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a anilor ’80” (170). Se simte el însuși cumplit de apăsat, cu atât mai mult cu cât sensibilitatea lui e afectată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
moartea nu lipsește. Mult timp, ea este a altora, nu a noastră, chiar dacă uneori ne oglindim în ea. Cineva participă la înmormântarea unei rude apropiate: „A privit atunci în fundul gropii în care zace acum” (130). Apăsarea morții se poate suprapune apăsării istoriei. Valeriu Cristea enumeră lungul șir de scriitori uciși de „atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a anilor ’80” (170). Se simte el însuși cumplit de apăsat, cu atât mai mult cu cât sensibilitatea lui e afectată și de moartea „neînsemnată”. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
decembrie 1989. La întoarcere, cu „moștenirea” în poșetă, Doina a trecut, în zona Dristor, pe bulevardul Muncii, pe lângă, de fapt a fost depășită de o coloană de autobuze pline cu muncitori. A izbit-o expresia fețelor lor întunecate, crispate: de apăsare, de exasperare, de îndârjită închidere în sine. Mergeau, fuseseră - pentru ultima dată - obligați să meargă la faimosul miting sinucigaș organizat de Ceaușescu, miting despre a cărui „spargere” aveam să aflu în jurul orelor 15 (când am ieșit prima oară din casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Eu unul, dacă mi se admite să-mi spun părerea, găsesc în Mitul reintegrării, în Comentarii la legenda Meșterului Manole, în Cosmologie și alchimie babiloniană, în Alchimie asiatică, într-un scurt eseu ca Un amănunt din Parsifal, o putere, o apăsare de pedală cu un efect de amplitudine extraordinară, o înaintare îndrăzneață, rapidă, sigură, către marile semnificații, deduse din treaptă-n treaptă pornind de la câte un detaliu, pe care nu le-am mai întâlnit producându-se cu aceeași tranșantă libertate în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
parohială împreună cu familia părintelui Rinaldo Vasiliu. Chinuit de situația mea familială, am făcut însemnări aproape zilnice. Pentru ca cei ce vor citi să aibă o icoană fidelă a ceea ce a fost în sufletul meu, transcriu aici câteva pagini scrise sub apăsarea sufletească de atunci. ÎNSEMNĂRI ZILNICE Volovăț, 24 aprilie 1950. În Duminica Tomii am slujit Sfânta Liturghie și am predicat în biserica din Volovăț. După amiază au venit la biserică „ostașii Domnului”. Am făcut vecernia și după aceea, o rugăciune către
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]