2,718 matches
-
Marfa și banii, unde juca rolul unui băiat de cartier mai naiv, care intră întro afacere periculoasă; acolo, naivitatea lui dădea foarte bine și contrasta cu situația dubioasă în care intrase. După rolul din acest film, Alexandru Papadopol a fost aplaudat de toată lumea (deși, dintre actorii tineri care au jucat în Marfa și banii, în opinia mea mai multe aplauze merita Dragoș Bucur). Filmul lui Cristi Puiu a fost selecționat la Quinzaine des réalisateurs de la Cannes și numele lui Papadopol a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de regie) a ținut să se întindă până la cele 15 minute de celebritate, așa că a tot tras (penibil !) de timpul de antenă, Stephen Frears a avut câteva mimici revelatoare etc. etc. Dar momentul Alain Delon, care a rugat să se aplaude în memoria lui Romy Schneider, a fost foarte frumos și emoționant. Dar ce s-o mai întind, ca Schnabel ! ? Cel mai emoționant moment a fost știm noi care ! Eu unul, mai prăpăstios din fire, când am văzut că se duce
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sfert de ceas înainte de miezul nopții, apare Gheorghiu-Dej; e primit cu aplauze. Se sting luminile, iar când se reaprind, la 12 fix, Dej era suit pe scaun și urina binedispus deasupra farfuriilor cu bunătăți care alcătuiau bufetul. Toți cei prezenți aplaudă. A doua zi, spune Caraion, și-a redactat demisia în termeni foarte duri. Acest text a constituit, de fapt, adevăratul motiv al proceselor de mai târziu (a doua oară a fost condamnat la moarte; în total unsprezece ani de temniță
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce imensă decepție este bătrânețea mea! Stadiul acesta către moarte e oricum apăsător, dar să-mi bat chiar eu joc, făcând o grămadă de temenele, de strămoșii mei, de părinții mei și de mine însămi, să mi văd mâinile cum aplaudă, să le urăsc pentru că-mi pălmuiesc morții mei iubiți, să le urăsc ca pe niște mâini lașe, de boieroaică decăzută... câteodată e prea greu de îndurat. [...] Sărbători fericite, negruța mea; an nou fericit. De-ar putea să ne aducă laolaltă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unei imagini ca dintr-un vis, în care Elinor tocmai spune mulțimii adunate „Becky Bloomwood nu este numai o noră model, ci și o prietenă pe care o prețuiesc“, iar eu zâmbesc modest în clipa în care lumea începe să aplaude, când aud un zgomot răsunător și revin la realitate, vărsând din băutură. Elinor a închis agenda din piele de crocodil, în care a scris. O pune deoparte, dă muzica un pic mai încet și se uită drept în ochii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se încleștează mai strâns în jurul degetelor lui Luke. Fie ca ei să cunoască bucuria de a se înțelege unul cu celălalt, fericirea de a se iubi din ce în ce mai mult și căldura unei prietenii care să dureze toată viața. Acum haideți să aplaudăm fericitul cuplu. Îi zâmbește lui Luke. Poți să-ți săruți mireasa. În clipa în care Luke se apleacă să mă sărute, Michael începe să aplaude cu convingere. Urmează o pauză ușor mirată... după care mai multe persoane i se alătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iubi din ce în ce mai mult și căldura unei prietenii care să dureze toată viața. Acum haideți să aplaudăm fericitul cuplu. Îi zâmbește lui Luke. Poți să-ți săruți mireasa. În clipa în care Luke se apleacă să mă sărute, Michael începe să aplaude cu convingere. Urmează o pauză ușor mirată... după care mai multe persoane i se alătură viguros și curând întreaga sală aplaudă din suflet. Gary șoptește ceva în urechea lui Luke și acesta se întoarce spre mine, nedumerit. — Și verigheta? Lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Luke. Poți să-ți săruți mireasa. În clipa în care Luke se apleacă să mă sărute, Michael începe să aplaude cu convingere. Urmează o pauză ușor mirată... după care mai multe persoane i se alătură viguros și curând întreaga sală aplaudă din suflet. Gary șoptește ceva în urechea lui Luke și acesta se întoarce spre mine, nedumerit. — Și verigheta? Lasă verigheta, zic, cu dinții încleștați. Inima îmi bate să-mi spargă pieptul și abia respir. Din clipă-n clipă mă aștept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
alta. — Nu-mi plac cei care dau buzna neanunțați, spune sec. — Bravo! strigă o femeie pe care nu o cunosc. Luke face o scurtă plecăciune, cineva izbucnește într-un râs extrem de sonor, de ușurare și curând întreaga asistență începe să aplaude. Îmi bate inima atât de tare, că nu știu dacă am să mă mai pot ține pe picioare. În clipa în care Luke vine lângă mine, îi iau mâna și el mi-o strânge pe a mea ușor. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Muzica umple iar încăperea și noi pornim din nou, și din tavan încep să fulguiască iar petale de trandafiri. Robyn e tare de tot, ce-i al ei e-al ei. Oamenii se înghesuie să ne vadă și să ne aplaude - și o fi imaginația mea, sau par mai prietenoși, acum, după incidentul cu Alicia? Undeva pe rândul din spate o zăresc pe Erin aplecată mai să cadă și arunc buchetul direct în brațele ei larg deschise. Și pe urmă ieșim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
peste șase luni fratele meu va fi din nou redactor aici. A lupta împotriva răutății unora și a nulităților înseamnă a lucra și a merge senin înainte. În scrisoarea precedentă îmi ziceai că ai în vedere serioase planuri editoriale . Te aplaud căci și eu sînt de același gînd, căci numai așa vom putea lupta cu spor împotriva celor care se cred genii, pun în mișcare o maliție extraordinară și nu fac nimic în fond, fiind niște refulați. Eu lucrez, de trei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să se alarmeze atunci cînd un film nu le spune exact ce să gîndească ; aceștia riscă să rămînă cu impresia că Schroeder e de partea lui VergŁs și, într-adevăr, pot să-mi imaginez un anumit tip de (tînăr) spectator aplaudînd la frivolitatea aceea toxică despre Hitler-Bush și oftînd după epoca de aur a stîngii radicale vest-europene, cînd Sartre (citat printr-o secvență de arhivă) se declara un susținător al violenței politice acolo unde e justificată. Dar Schroeder nu e deloc
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
felul în care ajung în situația de a alege. Ca să revin la întrebarea mea inițială : poți veni cu un film prin care să-l faci pe spectator să reconsidere serios trăinicia ordinii morale și sociale și, în același timp, să aplaude la vederea unui justițiar îmbrăcat în liliac, care pune piedică unui camion ? Poate că da, dar în acest film, complexitățile morale și extravaganțele de BD nu se îmbină într-un întreg armonios. (Scenele de acțiune rămîn o problemă : uneori nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
uneori, o înlocuiește. “Să fii cunoscut” ... Ecuația pare simplă: șansă, mediu, sistem de valori. Ada a avut șansa talentului și a popularității, pentru că nu trecea niciodată neobservată în spectacolele în care juca. Spectatorii o cunoșteau, o apreciau, o iubeau, o aplaudau. Și aparent, a avut neșansa lăpsei de notorietate. Privind mai profund, însă, pot spune că a avut norocul de a nu fi extrem de cunoscută. A putut juca simplu, cu pasiune dusă până la ardere, cu credință în ceea ce face, până la capăt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
personalități marcante ale vieții academice nu numai din America Latină, Spania, Franța, Italia, Portugalia, ci și din SUA și state de limbă anglo-saxonă din Europa. Dan Hăulică, Președinte al Congresului Uniunii Latine, a fost în expunerile sale magistral, fiind ascultat și aplaudat de colegii prezenți, iar presa a relatat pe larg evenimentul și participarea sa. Cu ocazia vizitei sale la Rio, am organizat o recepție în saloanele Consulatului General la care au fost prezenți toți participanții la Reuniune și personalități din Rio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în Rio de la Plata, respectiv, în Argentina și Uruguay), așa că am participat atât la concertele susținute de formații din America Latină, SUA, Europa și... Japonia și la serile de dans din Piața Cagancha, unde am prezentat cu soția "stilul românesc", fiind aplaudați la scenă deschisă. (Tangoul avea să-mi pericliteze, într-o ocazie, "integritatea fizică" eram cu soția la Buenos Aires și asistam pe "calle Florida", o frumoasă stradă pietonală, la un spectacol oferit de o trupă de dansatori de tango. La un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de relații externe și pentru colaborarea "excelentă" am fost dat afară din diplomație în martie 1983 și dacă nu veneau evenimentele din decembrie '89, mă puteați întâlni și astăzi la Întreprinderea de Agrement și Producție Industrială pentru Turism." Mi-a aplaudat "răspunsul", ceilalți "onorabili" m-au aprobat zâmbind și așa s-a terminat audierea. Aveam bilete de avion cu dată fixă de întoarcere, așa că urmăream cu sufletul la gură "Drumul către înalta societate" al hârtiilor: hotărârea Comisiilor Parlamentare se comunica la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să câștige reprezentantul Japoniei, ambasadorul Koichiro Matsuura (a fost reales în 2005). O altă prezență, tot culturală și tot de ținută, avea să fie aceea la pupitrul Orchestrei Filarmonice Montevideo a dirijorului Cristian Brâncuși, la 19 iulie, prestația sa fiind aplaudată de public și evidențiată elogios de cronicarii de specialitate. Între atâtea acțiuni, întrevederi și convorbiri oficiale au fost și câteva momente de "respiro", printre acestea amintindu-mi de recepția din 11 ianuarie de pe vasul-școală "Brasilia", unde i-am regăsit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care auzisem lucruri bune, că ar fi curajos și pornit spre aventură, mă invitase să montez Măsură pentru măsură. Ajung la Helsinki la Lilla Teatern, echivalentul Teatrului Mic de la noi. Un grup de tineri actori finlandezi Îmi zâmbesc și mă aplaudă (deși Încă nu făcusem nimic!), așezați În jurul meselor deja pregătite pentru lectură și discuție (de unde să știe ei că mie nu-mi place să discut prea mult la Început și că detest lecturile la masă, Îmi spuneam mușcându-mi buzele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
curioși și interesați, asta e ce contează ! Dacă se plictisesc, o arată pe loc, Își pierd atenția, se foiesc, cască. Ei iau lucrurile așa cum sunt cu adevărat, spre deosebire de adulți, care, după ce s-au plictisit copios și au adormit În scaun, aplaudă entuziast, satisfăcuți că și-au Îndeplinit datoria culturală de a merge la teatru.“ O pădure de frânghii atârnate din tavan formau Împreună cu paravanele un itinerariu pe care copiii erau invitați să-l descopere. Un actor compusese un cântec pe tema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Curios, nu părea afectat de incident. Mi-a spus: „Dacă-i așa, păi am și eu o surpriză!“. Nessun dorma e universal celebră În repertoriul operei ca aria de Încercare a oricărui tenor. Dacă ajunge să ia nota finală, e aplaudat frenetic chiar În timp ce orchestra continuă să cânte. Surpriza a fost că Bonissolli nu numai că s-a cățărat pe pagoda centrală din grădina actului III, ceea ce nici vorbă să fi vrut să Încerce măcar În repetiție, dar la momentul notei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În plină democrație. Multe forțe s-au opus, Încât a trebuit să apelăm direct la Iliescu pentru ca spectacolul să nu fie oprit. În clipa când am pronunțat numele președintelui, am văzut roind Înspre ieșire o parte din public, În timp ce alții aplaudau. Mi-am dat seama instantaneu ce comoție am provocat fără să vreau. A doua zi, Caramitru mi-a transmis că nu mai poate să-mi fie prieten, odată ce am dat, auzi, mâna cu Hitler! Vrând să-mi clarific gestul (pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ale căror mari orașe mai mult sau mai puțin iluzorii, noi, emigranții, se Întâmpla să locuim. Acești indigeni erau pentru ochiul minții la fel de plați și de transparenți ca figurinele croite din celofan și deși ne foloseam de invențiile lor, Îi aplaudam pe clovnii lor, culegeam prunele și merele căzute la marginea drumurilor lor, nu exista Între ei și noi o comunicare reală, acea relație umană bogată atât de răspândită printre noi. Uneori păream că Îi ignorăm așa cum un invadator arogant și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fină ironie, răspunde printr-o adâncă plecăciune: Gloriosul meu Domn! Țamblac se frânge de mijloc, apoi cu salutul roman: "Ecce homo! Fortissimus athleta Christi! Morituri te salutant! Ave!" Ștefan râde și stupește în vânt, de deochi: Vade retro Satana! Maria aplaudă: "Miracoloso Stephano! Voywodae Miracoloso!" Ștefan, hâtru, își pipăie mușchii brațului încordat minunându-se: De când cu "Podul" ista, am ajuns circ: "Atlet de renume mondial!" Un "circ" ce va rămâne în istorie! spune Țamblac. M-am umflat, îs numai puf și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pace, Ștefane, zâmbește deschis Țamblac. Ai umplut Europa, ai umplut lumea cu "năzdrăvăniile" tale. Cum naiba să fii dat uitării? Crezi?... Europa m-a și dat uitării. Dacă a știut vreodată de Moldova... Acu, după... Știi cum sunt oamenii, nu aplaudă decât învingătorii. "Vae victis"... Ștefan surâde cu durere și dă din cap. Șchioapătă câțiva pași, pe gânduri... Scoate din sertar un sul de pergament ferecat cu peceți domnești. Glasul lui devine solemn, grav: Vă mai rog... Am însemnat aicea, voința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]