2,860 matches
-
Alte urlete demente. Ridică agasată din umeri. Toată lumea e obișnuită cu acce sele astea de furie. Numai nou-venita pare impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri, o să rămână acasă. Asinia tace ca prin minune. Mai mult chiar, se lasă dusă fără nici o împotrivire de data aceasta. Bătrâna suspină ușurată. Stratagema a avut efect. Îi prinde bine și fetei să fie îndepărtată din locul în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și continuă să vorbească și să gesticuleze mecanic, în virtutea inerției. La un moment dat, îl aude pe Herodes Agrippa spunând destul de tare lângă el: — La voi audiența domestică nu se termină odată cu ora a doua, ca să ajungeți la sacrificiul de la Ara Pacis? Stăpânul casei sesizează ocazia din zbor și se întoarce către cubicular și secretar, privilegiații lui: — N-am făcut încă libația de dimineață, și suntem în în târziere. Ocupați vă voi de ceilalți! Cu un gest afectuos, îl ia cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din grădină. Umbra tijei de metal, înfiptă într-o calotă de marmură, urmărește în concavitatea ei emisferică mersul răsturnat al soarelui pe cer. Un fel de paralelă diurnă. Mai are timp îndeajuns să-și vadă clienții înainte de a pleca la Ara Pacis. Întoarce capul către Seianus: — Despre ce bănuieli vorbești? Îl vede cocârjându-se, micșorându-se la propriu. Teamă, sau sfiiciune? — Nero, spune încet Seianus, umblă vorbe prin lume, vorbe de pizmă care mă amenință... Și ce treabă ai tu cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cine știe când s-ar putea să aibă din nou nevoie de el? Prietenia cu Plautii reprezintă un atu politic. Ca și cum ar vrea să-l contrazică, Silvanus spune mieros: — Am trecut să te iau, să mergem împreună, mai întâi la Ara Pacis, apoi la Senat. Zâmbetul lui larg, numai lapte și miere, îl scârbește peste măsură pe Tiberius. Mă ia pe departe, imbecilul. Preferă ca oamenii să-i spună direct, în față, ce vor de la el. Îi îmbrățișează cu un gest
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lase ocupația asta pentru mai târziu, la bătrânețe, când va avea timp berechet să-și povestească memoriile... Se întrerupe brusc și arată cu mâna întinsă către Câmpul lui Marte: — Măiculiță! se jeluiește, cum o să ajungem noi prin mulțimea asta până la Ara Pacis? Încruntat, Tiberius Nero contemplă la rândul său fosta mlaștină din preajma Tibrului transformată de Augustus și Marcus Agrippa într-o promenadă monumentală. Pe pajiștea verde care se întinde de-a lungul fluviului nu mai e loc să arunci un ac
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ușa dinspre vestibul pocnește scurt. Un grup de sclavi se strecoară iute înăuntru. Din spatele lor se ivește Tigellin: — S-a făcut târziu, rostește către Germanicus. — Așa e, se scutură acesta. Îl întreabă pe Herodes: — Vii și tu cu mine la Ara Pacis? Luat pe neașteptate, prințul evreu bâiguie ceva ininteligibil. Putem să-l abordăm pe principe după aceea, insistă prie tenul său. Iulius Agrippa clatină nehotărât din cap. Augustus s-ar putea mânia dacă-l vede. I-a transmis prin Ianuarius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
împarte dreptatea în dimineața asta? Plautius Silvanus nu sesizează gluma și întreabă prostește: — De ce? Nero se pune pe râs, urmat de tânăr. Bătrânul senator por nește mai departe îmbufnat. Și-a dat seama că toți magistrații Cetății sunt adunați la Ara Pacis. Tiberius îl ajunge din urmă și-l apucă de braț: — Uită-te la Roma noastră! șoptește ca să-l îmbuneze. Silvanus se înmoaie: — Regina Universului! murmură cu un surâs. — Pe Hercules! exclamă dintr-odată Velleius Paterculus. Nero întoarce mirat ochii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în jos la monu mentul patrulater din marmură albă care a început să se iveas că printre frunzele arborilor. În interior, se află ținta călătoriei lor: altarul închinat Păcii Universale instaurate de Augustus. Arată cu degetul ca să le atragă atenția: — Ara Pacis... Realizează brusc că până acum a definit domnia principelui doar în termeni negativi. Nu e una, nici alta, nici cealaltă. Dar privită pozitiv? Ce formă de guvernământ este de fapt, că nimic nu mai seamănă cu vremea când Roma
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în 23 î.Hr.; mort în 12 î.Hr. Albis - râul Elba Alexandru și Aristobulus - fiii regelui iudeu Herodes cel Mare și ai prin țesei hasmoneene Mariamne; executați din ordinul tatălui lor în anul 7 î.Hr. Appius Claudius - consul în 54 î.Hr. Ara Pacis (Altarul Păcii) - 13 î.Hr. as - cea mai mică monedă de aramă, valora ¼ dintr-un sestertius Augustus, Cn. Octavianus - moștenitor al lui Iulius Caesar, a domnit între 27 î.Hr. și 14 d.Hr.; în 23 î.Hr. a fost la un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
condus de nimeni, fermierul citindu-și liniștit jurnalul. O viziune a viitorului nu prea îndepărtat. La noi, în Bărăgan, fermierul Mihail Eremia, de la gara Ciulnița, îmi povestea în 1935 cum mergând în control pe câmp s-a speriat văzând tractorul arând singur. Pe o tarla lungă, cu pământ bun, ușor, pe o zi călduroasă și cu praf, tractoristul se învoise cu ajutorul său să pună tractorul în brazdă să-l lase să meargă singur, ei așteptând câte unul, la un cap al
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
o șosea modestă spre est. Fermele se întețesc. Unele din ele au adevărate firme mari, frumoase, cu numele fermei și al proprietarului. Altele, pe acoperiș, și-au scris numele cu litere mari. Ne oprim și discutăm cu un fermier ce ară cu un polidisc, tras de cai. Seamănă furaje. Fermele pentru lapte devin mai dese. După aspectul fermelor ne putem da seama că ne îndreptăm spre centre mai populate. Statul Dakota de nord are o suprafață de 18,3 milioane hectare
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
dintre rânduri. E ușor, înalt, cu osia ușor curbată pentru a se putea prăși când porumbul e ajuns la o înălțime medie. E ieftin, astfel că se poate procura de către fermieri prin vânzarea a două perechi de cai. Se poate ara, semăna, prăși și transporta. În timp ce în Europa și în special în URSS se construiesc mașini grele și scumpe, aici mecanizarea a putut lua avânt grație mașinilor mai mici și mai ieftine. Prin Minnesota. Minneapolis și St. Paul Părăsim
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
surâzând, ne cere respectivul dolar. Suntem din nou în Illinois, în partea centrală și sudică. Se zorește cu prașila porumbului. Ovăzul e frumos dezvoltat. Câțiva fermieri au dat drumul tineretului bovin în lanurile de ovăz. După ce va fi pășunat, vor ara și semăna porumb furajer. În fiecare fermă vacile sunt scoase la pășune, fără nicio pază, grație sârmei ghimpate. Un fermier are un culoar de sârmă ghimpată, de la ușa grajdului până la câmp. Multă sulfină. Planta aceasta - o leguminoasă - e destul de răspândită
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
înlocuită. Cu prășitoarea dusă de un cal, cultura porumbului a devenit foarte rentabilă în regie. Culesul era ușurat pentru că se recolta pe îndelete, iar grâul nu zorea pe nimeni, întrucât marii proprietari îl cultivau după leguminoase, islaz pășunat de oi, arat în iunie în ogor negru, după rapiță sau după cereale de primăvară. Țăranul pierdea acum ocazia de a-și valorifica mai intens munca cu vitele și munca brațelor familiei. Înainte de apleca în America, am luat în dijmă o suprafață la
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
o dată la doi ani, cu apa a doi ani. Deci, un an ogor sterp, necultivat, păstrând umezeala solului. Se obține astfel o recoltă mult mai sigură, mai mare, și cu cheltuieli mult mai reduse. În anul de ogor sterp, se ară ușor pământul, începând din primăvară și se grapează după fiecare ploaie. De asemenea se ține pământul permanent curățat de buruieni. Semănatul se face obișnuit, în ultima decadă a lunii septembrie. Lucru curios, sămânța nu se tratează contra mălurei, nu se
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Moldovei: Eu i-aș socoti, desigur, pe țăranii moldoveni că sunt cei mai nenorociți țărani din lume, dacă belșugul pământului și recoltele bogate nu i-ar scoate din sărăcie aproape fără voia lor. La muncă sunt foarte leneși și trândavi; ară puțin, seamănă puțin și totuși culeg mult. Nu se îngrijesc să dobândească prin muncă ceea ce ar putea să aibă, ci se mulțumesc să adune în jitnițe numai atât cât le trebuie pentru hrana lor vreme de un an sau, cum
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
în jurul morilor, pe lângă târguri ori vetrele de sat); cât despre terenul agricol, iată un singur exemplu, dat de asemenea de Stahl - „cântecul lui 907”: Când a fost în 53 De ne-a dat pământ Știrbei Puneai plugul unde vrei Și arai pe cât putei. Abundența resurselor a reprezentat o circumstanță fundamentală în care a funcționat satul devălmaș , având consecințe foarte adânci. Mai întâi, nu a existat niciun stimulent pentru ca instituțiile care au apărut să includă acele elemente care să le asigure durabilitatea
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
pervers. Toalie pare stresat când mă așez lângă el. Se poate vedea. Nu-i niciodată prea vioi, dar gestul care-l dă de gol pe Confratele Toal e că-și bagă buzele-ntre dinți. Pune-i o basma și o s-arate ca bătrâna ta mamă. — Trebuie să ne punem Împreună mințile la contribuție, Împreună Robbo, Îmi spune el pe un ton presant și un acces de nerăbdare Îi străbate silueta rotofeie. Ciocanul a fost găsit. Era Îngropat sub un gard viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
prin aer: albinuțe harnice, musculițe, furnici și fluturași viu colorați de parcă i-ar fi stropit cu o stropitoare o ploaie ghidușă. Fluturii se plimbă printre florile multicolore care ne încântă la toți privirile. Oamenii și-au început lucrul de primăvară. Ară pământul, lucrează în livezi. Ce să mai vorbim, odată cu sosirea primăverii a crescut și puterea de muncă a oamenilor. Elevii sunt acum în vacanță. Au timp destul să se bucure de frumusețile primăverii și își amintesc cu plăcere de ziua
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și dulci așteaptă mâinile harnice care să-i culeagă. Și în grădinile de zarzavaturi, Toamna, cu paleta de culori în mână, a zugrăvit roșiile, ardeii, gogoșarii și le-a pregătit pentru drumul către cămările noastre. Pe câmpuri, mormăie vesele tractoarele arând pământul pentru însămânțările de toamnă, iar porumbul își prezintă ciuful încâlcit al mătăsii care începe să se usuce. Boabele se coc acum, se întăresc și așteaptă vremea culesului, foșnind uscat din săbiile zdrențuite ale frunzelor. Ici-colo, câte o floareasoarelui, cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a dat și ordonanța peste ei. A treia zi, după asfințitul soarelui, groparul spuse locotenentului că se duce la Făget, unde va zăbovi tocmai până sâmbătă după prânz, că are acolo o "tablă" de porumb și ar vrea s-o are mâine cu uneltele și vitele cumnatului, să isprăvească cu munca pământului și să fie liniștit de sărbătorile Paștilor. Bologa uitase că e Săptămâna patimilor, cu toate că maică-sa îi amintise chiar și în clipa pornirii trenului, mai întrebă câte ceva pe gropar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca acasă, unde doarme Noga și problemele ne presează. O lumină încărcată de ploaie se agață de fereastra noastră, învelindu-i partea inferioară a trupului, ca și când i-ar fi crescut blană, ca și cînd ar fi acoperit-o pământul acela arat de la marginea satului, care întotdeauna, după prima ploaie, se acoperea cu o pătură verde, iar eu pășeam cu mare atenție printre firele bebelușe de iarbă, privind spre șosea. La fiecare oră venea câte un autobuz gol la capăt de linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
respectivă din Ardeal fusese cedată Ungariei. Era la săpat tranșee, undeva, la vreo 15 kilometri de sat. Mai țin minte când l-am văzut pe tata în jug, la propriu. Țăranii erau cu spinările goale și plini de sânge. Au arat pământul cu țăranii în jug. Voiau să intimideze populația. Este o imagine care mi-a rămas până astăzi întipărită în minte și în suflet. Asta a fost istoria. Țin minte pentru că se leagă de primele imagini pe care le am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
termen lung. Constatând că acest argument o lăsa indiferentă, încercă o altă abordare.) Am auzit că lucrezi la Portside, la docuri? Ea trecu imediat în defensivă, așa cum prevăzuse. ― Exact, de ce mă întrebi? ― Încărcătoare, elevatoare, etc.? ― N-am găsit altceva. Nu ara de gând să trăiesc din mila altora până la sfârșitul zilelor. Oricum, asta mă ține ocupată și nu mă lasă să mă gândesc la anumite lucruri. Ce-a fost mai rău a trecut. Aveam prea mult timp pentru rneditare. Prefer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
prietini n-am avut, pielea prostimii nu o am luat, monastiri n-am rădicat, ci numai o pustie de teatru; cu pâra n-am umblat, hotarele le-am păstrat, se pot vedea și astăzi, pământul l-am însămânțat, l-am arat, l-am adus la sapă de lemn, am scos untu din el și vi l-am trimis. Atunci de ce, luminăția-ta, de ce? Cu ce-am greșit? — Hm! - făcu viziriul dus pe gânduri. Una din cadâne se ridică și aduse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]